Logofăt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Logofăt era în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova, un mare dregător, șef de Cancelarie Domnească. El redacta hotărârile luate de Domn și de sfatul domnesc, pe care le întărea cu pecetea Domnului. Era ajutat la cancelarie de grămătici sau dieci.

Denumirea de logofăt mai era folosită și pentru dregători mai mici:

  • logofăt de vistierie
  • logofăt de cămară
  • logofăt de obiceiuri (protocol)
  • logofăt de taină (secretar/consilier particular al Domnitorului)
  • logofătul al doilea

Vezi și[modificare | modificare sursă]