Design industrial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sticlă de parfum, Chanel No. 5

Lampă realizată de Wilhelm Wagenfeld în 1924.

Designul industrial este o formă specială a designului şi a proiectării din industrie, care este considerată a fi o formă de artă aplicată în structura căreia se regăsesc funcţii estetice, de utilizare şi de îmbunătăţire a produselor industriale pentru a fi mai uşor de folosit şi de produs. Rolul unui designer industrial este de a căuta, crea şi a executa obiecte reproductibile industrial prin găsirea de soluţii care să includă probleme de inginerie, producţie, marketing, dezvoltarea liniei de produse şi vânzări.

Arhitectul şi designerul german Peter Behrens este considerat a fi creatorul designului industrial aşa cum este înţeles astăzi.

Cuprins

1 Definiţia designului industrial
2 Drepturile de autor în designul industrial
3 Vezi şi
4 Referinţe
5 Legături externe

[modifică] Definiţia designului industrial

Conform definiţiei date de ICSID (acronim pentru International Council of Societies of Industrial Design, în română, Consiliul internaţional al societăţilor de design industrial), "Designul este o activitate creatoare al cărui scop este de crea calităţi polifuncţionale a obiectelor, proceselor, serviciilor şi a sistemelor [în care acestea funcţionează] de-a lungul întregilor ciclurilor de viaţă ale acestora. Ca atare, designul este factorul major de umanizare inovativă a tehnologiilor şi un factor determinant al schimburilor culturale şis economice." ^[1].

Volkswagen, modelul Golf, anul 1974, designer Giugiaro.

Conform Societăţii americane a designerilor industriali (în original, Industrial Designers Society of America sau IDSA), "Designul industrial (acronim ID) este serviciul profesional al creerii şi dezvoltării conceptelor şi specificaţiilor care optimizează funcţia, valoarea şi aspectul produselor şi sistemelor pentru beneficiul reciproc al utilizatorilor şi realizatorilor."

[modifică] Drepturile de autor în designul industrial

Pentru detalii, vezi: Drepturi intelectuale în designul industrial.

Vas de tip ceainic, având multiple utilizări, Nick Roericht, anii 1960.

Drepturile de autor în designul industrial sunt parte a proprietăţii intelectuale făcând din designul obiectelor industriale care nu sunt pur comune subiect al al acestui tip special de proprietate.

Orice produs al designului industrial sau orice motiv decorativ artistic şi/sau funcţional, care încorporează crearea de forme, configuraţii, compoziţii (repetitive sau aleatorii), sisteme şi structuri sau orice combinaţie bi- şi tri-dimensională a celor de mai sus, care are/au valori estetice şi sunt menite a produce un obiect decorativ, un produs artistic unicat sau un produs industrial repetabil, este subiect al drepturilor de autor, al proprietăţii intelectuale.

Conform înţelegerii de la Haga numită Hague Agreement Concerning the International Deposit of Industrial Designs, un tratat administrat de WIPO, există o procedură standard pentru înregistrarea oricărei forme de design industrial. Orice doritor poate aplica pentru protejarea designului dorit, fie direct cu WIPO, sau la un oficiu naţional al oricărei ţări care este parte a tratatului.