Sturm und Drang

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Sturm und Drang (traducere literală din germană: „furtună și imbold”, tradus de obicei în critica literară româna ca „furtună și avânt”) a fost în principal mișcarea literară de protest din literatura germană din a doua jumătate a secolului XVIII, denumită astfel după o dramă de Friedrich Maximilian Klinger. Marchează revenirea romantismului asupra a ceea ce era văzut ca o tradiție literară raționalistă.

Sturm und Drang” s-a desfășurat probabil între 1767 și 1785 (viziunea cea mai răspândită), 1769 și 1786 sau 1765 și 1795.

Cea mai bine cunoscută manifestare a sa este romanul Suferințele tânărului Werther (Die Leiden des jungen Werther) din 1774 al lui Johann Wolfgang von Goethe.

Mișcarea a influențat și muzica cultă a acelei perioade, rezultând în scrieri furtunoase în game minore în unele piese cum ar fi Don Giovanni a lui Wolfgang Amadeus Mozart (în uvertură) și câteva simfonii ale lui Joseph Haydn, cum ar fi Simfonia Nr. 45.

În cadrul acestei mișcări literare se întâlnesc așa-numitele PIESE DE CITIT, adică piesele care au fost scrise fără gândul sau dorința punerii lor în scenă. Exemple: Faust II, de Johann Wolfgang von Goethe și Prometheus Unbound, de Percy Bysshe Shelley. Punerea în scenă a acestui tip de piese se află întotdeauna în primejdia de a rămâne cu mult în urma lumii fantastice de care operele au nevoie și pe care cititorul și-o creează, stricându-se astfel efectul operei.

Alte opere literare ale acestei perioade sunt: