Matei Vișniec

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Matei Vișniec
Matei Vișniec (2012).JPG
Naștere 29 ianuarie 1956 (1956-01-29) (58 de ani)
Rădăuți
Ocupație dramaturg, poet, publicist
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Activitatea literară
Activ ca scriitor literatura contemporană
Operă de debut La noapte va ninge

Matei Vișniec (n. 29 ianuarie 1956, Rădăuți) este un poet și dramaturg român, activ în acest moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți și la Costileva, sat locuit de etnici huțuli. Tatăl său era contabil, iar mama învățătoare. Familiei sale i s-a confiscat pământul pe care-l deținea și îl lucra.

De mic, viitorul dramaturg observă că trebuie să adopte la școală și mai târziu în viața activă o ideologie despre care știa că nu era nici pe departe perfectă. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată, cum ar fi spus tatăl său contabil, între vorbă și faptă, va fi o sursă de inspirație pentru multe dintre piesele sale. În perioada 1965- 1975 va urma cursurile școlii primare și ale liceului în orașul natal. Acum va publica primele poeme în revista școlii, "Lumina", apoi în revista "Cutezătorii" unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. În luna octombrie 1972 se va produce debutul literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul.

Din copilăria într-un oraș în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Atmosfera orașului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei Angajare de clown.

Opere în limba română[modificare | modificare sursă]

Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzura îi interzice unele texte, limitându-i creația. Între 1980 și 1987 va fi profesor de istorie și geografie în comuna Dorobanțu-Plătărești din județul Călărași.

Piesele scrise între 1977 și 1987 au fost cenzurate și circulau pe ascuns, doar poemele îi erau publicate. Între 1977 și 1987 scrie cu aviditate cîteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman și câteva scenarii de film. Cu excepția poeziei, celelalte texte sunt refuzate sistematic de cenzură; autorul reușește însă să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizsdat literar.

A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: La noapte va ninge (Editura Albatros, 1980), Orașul cu un singur locuitor (Editura Albatros, 1982), Înțeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească, 1984). Debutează în volum la Editura Albatros în 1980 cu culegerea de poeme La noapte va ninge. Publică mai multe grupaje de poezie, precum și fragmente de teatru, în principale reviste și ziare literare naționale și studențești: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Cronica, Viața Românească, Vatra, Echinox etc.

Dramaturgul[modificare | modificare sursă]

În 1987, fuge din România și cere azil politic în Franța, unde obține cetățenia franceză în 1993. În prezent locuiește la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, și colaborează la diferite alte reviste franceze.

După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și la televiziune [necesită citare]. În octombrie 1996, Teatrul Național din Timișoara organizează un festival „Matei Vișniec” cu 10 dintre piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale. Fragmente din piesele sale sunt prezentate și în câteva manuale școlare alternative.

Exilul și împărăția[modificare | modificare sursă]

În septembrie 1987 va obține o viză turistică pentru o călătorie în Franța și Grecia, iar la Paris o fundație literară din Franța (La Fondation pour une Entraide Intellectuelle Européenne) îi oferă o bursă literară. În timp ce se află la Paris, piesa sa "Caii la fereastră" este interzisă la Teatrul Nottara din București cu o zi înainte de premieră, astfel că la începutul lui octombrie autorul cere azil politic în Franța.

În perioada octombrie 1987 - august 1988 autorul trăiește primele luni de exil parizian, are întâlniri cu membrii proeminenți ai emigrației române (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin al organizației umanitare "Secours Catholiques". În tot acest timp frecventează intens teatrele pariziene, începe traducerea propriilor sale piese în limba franceză.

În lunile august 1988 - octombrie 1989, locuiește la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secția Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon și scrie o piesă în limba engleză - THE PIT (GROAPA).

În luna octombrie 1989 demisionează de la BBC pentru a-și începe studii doctorale în Franța, o bursă de studii de 2 ani îi permite să trăiască la Cetatea Internațională Universitară de la Paris (Cité Internationale Universaitaire) și să scrie o teză despre "Rezistența culturală în Europa de răsărit sub regimurile comuniste". Imediat va obține prima diplomă franceză - DEA (Diplôme d'Etudes Approfondies); concomitent, începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză. După aceea se va dedica teatrului și activității de jurnalist la Secția Română de la RADIO FRANCE INTERNATIONALE. Începe o bogată activitate de jurnalist. Viața poate fi privită doar prin prisma cruzimii ce se degajă din «ultimele știri» pe care trebuie să le transmită publicului la postul de radio unde este angajat la Paris (RFI).Creația sa literară găsește aici surse de inspirație, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie), dar apare și pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte, pe care l-a depășit însă întotdeauna.

Din 1992 piesele lui Matei Vișniec se joacă în străinătate, Les chevaux à la fenêtre, în Franța la Teatrul Les Celestins des Lyon în regia lui Pascal Papini și Petit boulot pour vieux clown, la Bienala de Teatru din Bonn. Ulterior, 20 de piese i-au fost jucate în Franța (Théâtre de l'Est Parisien, Théâtre du Guichet Montparnasse, Théâtre du Rond-Point, Studio des Champs-Elysées, etc.). Matei Vișniec este al doilea dramaturg român care reușește să se impună în lumea selectă și extrem de conservatoare a teatrului francez, după Eugène Ionesco. Din 1992 va fi prezent cu una sau mai multe piese la fiecare ediție a Festivalului Internațional de teatru de la Avignon, cel mai prestigios festival de teatru din Franța și unul din cele mai mari din lume.

Un fluture cu două aripi[modificare | modificare sursă]

Referitor la această dublă apartenență culturală, Matei Vișniec declara într-un interviu:

„Je suis l’homme qui vit entre deux cultures, deux sensibilités, je suis l’homme qui a ses racines en Roumanie et ses ailes en France”. (Sunt omul care trăiește între două culturi, între două sensibilități, care are rădăcinile în România și aripile în Franța).”

La 31 de ani, când ajunge la Paris, Matei Vișniec lasă culturii române o operă deja semnificativă, un roman, foarte multe piese și câteva volume de poezie. Intră în cultura franceză prin poezie, Le sage à l’heure du thé este distins cu premiul Cea mai bună carte de poezie din 1984.

Pasiunea pentru literatură[modificare | modificare sursă]

Pasiunea sa se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al romanului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist.

Opera dramatică[modificare | modificare sursă]

Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…

Spectacole și participări la mari festivaluri internaționale de teatru: Festivalul de la Avignon, Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu etc.

A fost invitat pentru intervenții și conferințe pe tema rezistenței culturale și a literaturii ca spațiu de libertate în numeroase orașe din Franța, dar și în Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea Phoenix din Arizona, Festivalul "Playing French" de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.

Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Unele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Național din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

În jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile franceze Actes Sud - Papiers, L'Harmattan, Lansman, Crater, Espace d'un Instant, L'œil du Prince.

Spectacole și montări recente (2005-2009)[modificare | modificare sursă]

  • Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, Teatrul Național din București, regia Florin Fătulescu
  • Richard al III-lea se interzice, sau scene din viața lui Meyerhold, Teatrul Bulandra, București, regia Cătălina Buzoianu
  • Ioana și focul, Teatrul de Comedie, București, regia Cătălina Buzoianu
  • Buzunarul cu pîine, Teatrul Metropolis, București, regia și interpretarea Oana Pellea și Sandu Mihai Gruia
  • Femeia țintă și cei zece amanți, Teatrul Radu Stanca, Sibiu, regia Claire Dancoisne
  • Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Teatrul Național din Cluj, regia Radu Afrim
  • Femeia țintă și cei zece amanți, Teatrul Național din Cluj, regia Mona Chirilă
  • Occident Express, Teatrul Național din Craiova, regia Alexandru Boureanu
  • Angajare de clovn, Teatrul Maria Filotti, Braila, regia Radu Nichifor
  • Angajare de clown, Teatrul de Nord Satu-Mare, regia Ana Ciobanu

Cărți editate în România[modificare | modificare sursă]

  • La noapte va ninge (poezie), Editura Albatros, București, 1980
  • Orașul cu un singur locuitor, (poezie), Editura Albatros, București, 1982
  • Înțeleptul la ora de ceai (poezie), Editura Cartea Românească, București 1984
  • Cafeneaua Pas-Parol (roman), Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, reeditare în 2008 la Cartea Românească
  • Țara lui Gufy, (teatru), Editura Ion Creangă, București, 1992
  • Angajare de clown (teatru), Editura Unitext, București, 1993
  • Văzătorule, nu fi un melc (teatru), Editura Expansion-Armonia, București, 1996
  • TEATRU (I) și TEATRU (II) (teatru în două volume), Editura Cartea Românească, București 1996 - prima culegere masivă din teatrul scris de autor între 1977 și 1990; reditare la aceeași editură în 2007
  • Negustorul de timp și Frumoasa călătorie a urșilor Panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, (teatru), colecția TEATRU/BIBLIOTECA BUCUREȘTI, Editura Eminescu, Asociația Uniunii Scriitorilor, 1998
  • Teatru descompus și Despre sexul femeii-cîmp de luptă în războiul din Bosnia (teatru), Editura Cartea Românească, București 1998, reeditare în 2007 la aceeași editură
  • Poeme ulterioare, Editura Cartea Românească, București, 2000
  • Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatru), Editura Aula, Brașov, 2001; reeditare la Paralela 45 în 2007
  • Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, (teatru), Editura Paralela 45, Pitești, 2005
  • Omul cu o singură aripă, (teatru), Editura Paralela 45, Pitești, 2006
  • Imaginează-ți că ești Dumnezeu, (teatru), Editura Paralela 45, 2008
  • Mașinăria Cehov și Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați, (teatru), Editura Humanitas, 2008
  • Femeia țintă și cei zece amanți (teatru), Editura Paralela 45, 2009
  • Sindromul de panică în orașul Luminilor (roman), 2009, Editura Cartea Românească [1]
  • Occident Express și Despre senzația de elasticitatea cînd pășim peste cadavre (teatru), Editura Paralela 45, 2009
  • Domnul K Eliberat (roman), Editura Cartea Românească, 2010

Cărți editate în Franța[modificare | modificare sursă]

Editions LANSMAN

  • Trois nuits avec Madox, 1995
  • L'histoire du communisme racontee aux malades mentaux, 2000
  • Le roi, le rat et le fou du roi, 2002
  • Attention aux vielles dames rongees par la solitude, 2004
  • RICHARD III N'aura pas lieu ou Scenes de la vie de Meyerhold, 2005
  • La femme-cible et ses dix amants, 2005
  • La machine Tchekov, 2005
  • Le mot progres dans la nouche de ma mere sonnait terriblement faux, 2007
  • LES DETOURS CIORAN ou MANSARDE À PARIS AVEC VUE SUR LA MORT, 2007
  • Enquete sur la disparitio d un nain de jardin, 2008 (coédition Théâtre de la Digue / Urgence de la jeune parole)
  • De la sensation d'elasticite lorsqu'on marche sur des cadavres, 2010
  • La ville d'un seul habitant (poèmes), 2010

Editions ACTES SUD-PAPIERS

  • Paparazzi ou la chronique d'un lever de soleil avorte suivi de

Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie, 1997

  • Lettres aux arbres et aux nuages, 1997, dans le recueil "Brefs d'ailleurs"
  • Petit boulot pour vieux Clown suivi de L'histoire des ours Pandas racontee psr un saxopniste qui a une petite amie a Francfort, 1998
  • Du pain, plein les poches et autres pièces courtes, 2004

Editions L'HARMATTAN

  • THÉÂTRE DÉCOMPOSÉ ou L'HOMME POUBELLE, 1996

Editions CRATER

  • LES PARTITIONS FRAUDULEUSES, 1995
  • LES CHEVAUX À LA FENÊTRE, 1996
  • COMMENT POURRAIS-JE ÊTRE UN OISEAU ? 1997
  • MAIS QU'EST-CE QU'ON FAIT DU VIOLONCELLE ? 1999

Editions ESPACE D'UN INSTANT

  • MAIS, MAMAN, ILS NOUS RACONTENT AU DEUXIEME ACTE CE QUI S'EST PASSÉ AU PREMIER, 2004
  • LE SPECTATEUR CONDAMNÉ À MORT, 2006
  • LES CHEVAUX A LA FENÊTRE & MAIS QU'EST-CE QU'ON FAIT DU VIOLONCELLE ?, 2010

Editions L'ŒIL DU PRINCE

  • JEANNE ET LE FEU, 2009


CARTI EDITATE IN BULGARIA

2009 - MANSARDA LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTEA - 6 PIESE TRADUSE DE OGNEAN STAMBOLIEV SI IVAN RADEV ED FACHEL EXPRESS

2010 - ORASUL CU UN SINGUR LOCUITOR - 90 POEZII - RICHARD AL III-LEA NU SE MAI FACE TRADUCEREA SI PREFATA OGNEAN STAMBOLIEV

2011 - SINDROMUL DE PANICA IN ORASUL LUMINILOR - TRADUCEREA OGNEAN STAMBOLIEV ED AVANGARDPRINT BULGARIA

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Les chevaux à la fenêtre (Caii la fereastră)
  • Attention aux vieilles dames rongees par la solitude (Atenție la bătrânele doamne roase de singurătate)
  • Le roi, le rat et le fou du roi (Regele, șobolanul și nebunul regelui)
  • Theatre decomposee ou, L'homme-poubelle (Teatrul descompus sau Omul-pubelă)
  • Petit Boulot pour vieux clowns (Angajare de clovn)
  • Du pain plein les poches (Buzunarul cu pâine)
  • Paparazzi, ou, La chronique d'un lever de soleil avorte (Paparazzi sau cronica unui apus de soare avortat)
  • Trois nuits avec Madox (Trei nopți cu Madox)
  • Mais maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier (Bine, mamă, da' ăștia povestesc în actu' doi ce se-ntâmplă-n actu întâi)
  • Mais qu'est-ce qu'on fait du violoncelle? (Si cu violoncelul ce facem?)
  • Comment pourrais-je etre un oiseau? (Cum aș putea fi o pasăre?)
  • Le dernier Godot (Ultimul Godot)
  • Histoire des l'ours panda racontee par une saxophoniste (Istoria urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt)
  • L'histoire du communisme racontee aux malades mentaux (Istoria comunismului povestită pe înțelesul bolnavilor mintali)
  • Lettres aux arbres et aux nuages (Scrisori către arbori și nori)
  • Mansarde à Paris avec vue sur la mort (Mansardă la Paris cu vedere spre moarte)
  • Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viața lui Meyerhold
  • Hotel Europa complet

Piese de teatru publicate în limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • Les trois nuits de Madox, Editions Lansman, 1995
  • Les partitions Frauduleuses, Editions Crater, 1995
  • Théâtre décomposé ou L’Homme-poubelle, Editions L’Harmattan, 1996. Pusă în scenă de Gabriel Garran, 2004
  • Les chevaux à la fenêtre, Editions Crater, 1996
  • Lettres aux arbres et aux nuages, Editions Actes Sud-Papiers, 1997
  • Paparazzi ou la chronique d’un lever de soleil avorté, Editions Actes Sud-Papiers, 1997
  • Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie, Editions Actes Sud-Papiers, 1997
  • Comment pourrais-je être un oiseau ?, Editions Crater, 1997
  • Petit boulot pour vieux clowns, Editions Actes Sud-Papiers, 1998
  • L’histoire des ours Panda racontée par un saxophoniste, Editions Actes Sud-Papiers, 1998
  • L’histoire du communisme racontée aux malades mentaux, Editions Lansman, 2000
  • Le roi, le rat et le fou du roi, Editions Lansman, 2002
  • Attention aux vieilles dames rongées par la solitude, Editions Actes Sud-Papiers, 2004
  • Du pain plein les poches et autres courtes pièces, Editions Actes Sud-Papiers, 2004
  • Mais maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier, Editions L’espace d’un instant, 2004

Premii și distincții în România[modificare | modificare sursă]

  • 1977: Premiul revistei ROMÂNIA LITERARA la Festivalul Național de Poezie "Nicolae Labiș"
  • 1978: Premiul de Poezie al revistelor Viața Studențească și Amfiteatru
  • 1980: Premiul Concursului de debut al Editurii Albatros
  • 1985: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Cea mai bună carte de poezie, pentru volumul Înțeleptul la ora de ceai (1984)
  • 1991: Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească a anului 1990, pentru piesa Angajare de clovn
  • 1991: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie
  • 1998: Premiul pentru Dramaturgie al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA pentru volumele "Teatru I - Teatru II" apărute la Cartea Românească
  • 1998: Premiul de Dramaturgie al ACADEMIEI ROMÂNE
  • 2002: Premiul pentru dramaturgie al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA pentru volumul "Istroia comunismului povestită pentru bolnavii mintal" apărut la Editura Aula
  • 2002: Premiul Național de Dramaturgie acordat de Ministerul Culturii
  • 2007: Premiul pentru Dramaturgie acordat de UNIUNINEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA pe 2006 pentru volumul "Omul cu o singură aripă" apărut la Editura Paralela 45
  • 2009: Premiul revistei "Viața Românească"
  • 2010: Premiul pentru roman acordat de revista OBSERVATORUL CULTURAL (pentru romanulul "Sindromul de panică în orașul luminilor")

Premii și distincții în Franța[modificare | modificare sursă]

  • 1991: Premiul Juriului la Festivalul "Les Journées d'Auteurs" organizat de Teatrul LES CELESTINS DE LYON, pentru piesa Caii la fereastră
  • 1993: Spectacolul Teatru descompus montat la Teatrul MUNDI în coproducție cu INSTITUTUL FRANCEZ de la București obține, pentru versiunea sa franceză, premiul "Théâtre vivant" acordat de RADIO FRANCE INTERNATIONALE
  • 1994: Marele premiu de teatru radiofonic al SOCIETAȚII AUTORILOR ȘI COMPOZITORILOR DRAMATICI DIN Franța pentru piesa Povestea urșilor panda povestită de un saxofonist care are o iubită la Frankfurt
  • 1996 și 2008: Premiul presei la Festivalul de teatru de la Avignon, secția OFF
  • 2009: Premiul EUROPEAN acordat de Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici din Franța.

Exegeze critice și teze de doctorat[modificare | modificare sursă]

  • Roxana Maria Sînescu, Situații, forme și tehnici ale dialogului în teatrul lui Matei Vișniec, Tipo Moldova, Iași 2008
  • Bogdan Crețu, Matei Vișniec, un optzecist atipic, Editura Universității Iași, 2005
  • Daniela Magiaru, Matei Vișniec - Mirajul cuvintelor calde, Editura Institutului Cultural Român, 2010
  • Mihai Lungeanu, Personajul virtual, sau calea către al V-lea punct cardinal la Matei Vișniec, Editura Cartex, 2010
  • Shari Gerstenberger, Theatre Decomposed, or The Human Trashcan, Translation of Théâtre décomposé ou l’homme-poubelle by Matei Visniec, Comparative Literature Thesis 2007, Alistaire Tallent, Andrew Manley
  • Suaud, Olivier, Matei Visniec, la disparition du personage, Universite Toulouse le Mirail; Mémoire présenté pour l’obtention de la Maitrise de Lettres Modernes, sous la direction de Monsieur Arnaud Rykner, juin, 2001

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CRONICA LITERARA/ Grupul numărul cinci, 2 decembrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Matei Vișniec