Jacques Derrida

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Jacques Derrida

Derrida-by-Pablo-Secca.jpg
Naștere 15 iulie 1930
El-Biar, Algeria
Ocupație filosof, profesor de filosofie, eseist, publicist
Naționalitate francez
Activitatea literară
Activ ca scriitor Postmodernism
Mișcare/curent literar Deconstrucție
Operă de debut Scriitura si diferenta

Jacques Derrida (15 iulie 19308 octombrie 2004) a fost un filosof francez născut în Algeria într-o familie de evrei. Este părintele deconstrucției.

S-a născut în 1930 la El-Biar, în Algeria, unde face școala primară și liceul. Decedat în 2004. Într-o Algerie care depindea de regimul pro-nazist de la Vichy, și în care începând din 1940 evreii erau excluși din învățământ și din justiție, Derrida este exmatriculat de la liceul Ben Aknoun.

Din 1942 învață la un liceu înființat de profesori evrei dați afară din învățământul de stat. Reîntors la Ben Aknoun, are o viață școlară dezordonată, gălăgioasă și îndreptată cu precădere spre activități sportive, din care nu lipsesc competițiile de tot felul.

Marele filosof de mai târziu visa în acel moment să devină fotbalist profesionist. Bacalaureatul din 1947 este un eșec pentru Derrida. în același timp, el trăiește stări de tulburare, inadaptare și retragere, citind foarte mult (Jean-Jacques Rousseau, André Gide, Friedrich Nietzsche, Albert Camus).

În perioada 1947-1948 participă la cursul de filosofie de la liceul Gauthier (Alger), unde este marcat profund de scrierile lui Bergson și Sartre. Din 1948 orientarea sa către filosofie este deja clară. Acum îl impresionează în mod deosebit Soeren Kierkegaard și Martin Heidegger. Anii 1952-1953 îl găsesc student la "École normale supérieure" din Paris, unde se împrietenește, printre alții, cu Bianco, Pierre Bourdieu, Serres. În 1943 îl cunoaște pe Michel Foucault.

În 1956 primește o bursă specială de auditor al cursurilor universității Harvard- perioadă în care îl citește pe Joyce. În iunie 1957 se căsătorește, la Boston, cu Marguerite Aucouturier, împreună cu care va avea doi copii. În timpul războiului din Algeria, Derrida predă limbile franceză și engleză tinerilor algerieni. Din 1960 se instalează cu familia la Nisa și apoi predă la Sorbona și la universitatea Johns Hopkins din Baltimore și la Universitatea Yale. Totodată, înființează împreună cu niște prieteni Asociația Jan-Hus, care sprijinea intelectualii cehi disidenți sau persecutați.

În 1983 este creat "Colegiul internațional de filosofie", al cărui prim director este chiar Derrida. Pe lângă aceste activități, el primește și un rol în filmul "Ghost Dance", alături de Pascale Ogier.

Opera filosofică[modificare | modificare sursă]

Dintre lucrările sale sunt de reținut cele trei lucrări publicate în 1967, la debutul său - L`ecriture et la différence (Scriitura și diferența), De la grammatologie (Despre gramatologie) și La Voix et le phénomène (Vocea și fenomenul). Lucrul despre care se vorbește mai puțin este însă preocuparea sa spre Marx, (cel puțin) din ultimul lui deceniu de viață, situîndu-se astfel printre puținii gînditori contemporani care n-au subscris la noul val de respingere în bloc a operei celui la care au facut apel - mai mult sau mai puțin întemeiat - toate mișcările și statele comuniste:

"Că vor sau nu, că știu sau nu, toți oamenii de pe întreg pamîntul sînt astăzi, într-o anumită măsură, moștenitori ai lui Marx și ai marxismului...Nu există niciun precedent al unui astfel de eveniment. În întreaga istorie a omenirii...un astfel de eveniment (să repetăm: acela al unui discurs de formă filozofico-științifică care caută a se rupe de mit, de religie și de mistica naționalistă) deci acest eveniment s-a legat, pentru prima oară și în mod inseparabil, de niște forme mondiale de organizare socială (un partid cu vocație universală, o mișcare muncitorească, respectiv o confederație de state). Toate acestea propunînd un nou concept de om, de societate, de economie, de națiune - și mai multe concepte privitoare la stat și la dispariția acestuia." ("Spectrele lui Marx", Editura Polirom 1999, pag. 143-144)

Alte opere majore[modificare | modificare sursă]

  • La Dissémination (Diseminarea), 1972
  • Marges - de la philosophie (Limitele filosofiei), 1972
  • La faculté de juger, 1985
  • Heidegger et la question, 1990
  • De l'esprit, 1990
  • Du droit à la philosophie, 1990
  • L'Éthique du don, 1992
  • Donner la mort, 1992
  • Passions, 1993
  • Spectres de Marx, 1993
  • Politiques de l'amitié, 1994
  • Apories, 1996
  • Résistances de la psychanalyse, 1996
  • Adieu à Emmanuel Lévinas, 1997
  • Cosmopolites de tous les pays encore un effort, 1997
  • Marx en jeu , 1997
  • De l'hospitalité, 1997
  • Demeure, Maurice Blanchot, 1998
  • Voiles (cu Hélène Cixous), 1998
  • Mémoire d'aveugle, 1999
  • Feu la cendre, 1999
  • Sur paroles, 1999
  • Le concept du 11 septembre, dialoguri despre New York cu Giovanna Borradori, Jacques Derrida și Jürgen Habermas, 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografia completă în limba engleză


Acest articol face parte din seria Filozofi ai limbajului
Donald Davidson | Jacques Derrida | Gottlob Frege | Saul Kripke | Hilary Putnam | Bertrand Russell | John R. Searle | W.O. Quine | Ludwig Wittgenstein