Academism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Academism-ul este o manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţională şi norme canonizate, golind realitatea de ceea ce este nou, de ceea ce se dezvoltă şi este mai viu în ea. În pictură se manifestă ca o manieră a aşa-numitelor „academii", care se bazează pe un desen şi un colorit similare exerciţiilor de şcoală de artă sau de atelier. Academismul s-a transformat într-un curent şi a apărut în artă în secolul XIX, cînd neoclasicismul pierde, prin trecerea burgheziei pe poziţii reacţionare, conţinutul lui revoluţionar şi se închistează. Imitînd în mod dogmatic şi pasiv formele exterioare ale creaţiilor artei antice şi a Renaşterii, academiştii manifestă indiferenţă pentru viaţa înconjurătoare, pentru contemporaneitate. Plecînd de la neoclasicism, academiştii ajung la un eclecticism în care accentul cade pe execuţia stereotipă, lipsită de vigoare, ruptă de conţinut.
