Michel Foucault

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Michel Foucault

Michel Foucault ( 15 octombrie 192626 iunie 1984 ), filosof și istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză, sociologie.

Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la Ecole Normale Superieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty și a obținut trei diplome: în filosofie (1948), psihologie (1950) și psihopatologie (1952). În 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, apoi a lucrat pentru scurtă vreme la universitățile din Varșovia și Hamburg. În 1960 s-a întors în Franța ca titular al departamentului de filosofie al Universității Clermont-Ferrand, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris. A murit în 1984.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Maladie mentale et personnalité (1954)
  • Histoire de la folie à l'âge classique - Folie et déraison (Istoria nebuniei în epoca clasică, nebunie și nesăbuință), (1961)
  • Naissance de la clinique - une archéologie du regard médical (1963)
  • Raymond Roussel (1963)
  • Les mots et les choses - une archéologie des sciences humaines (Cuvintele și Lucrurile, o arheologie a științelor umane), (1966)
  • La pensée du dehors (1966)
  • L'archéologie du savoir (Arheologia științei), (1969)
  • L'ordre du discours (Ordinea discursului), (1971)
  • Ceci n'est pas une pipe (1973)
  • Surveiller et punir (A supraveghea și a pedepsi. Geneza închisorii), (1975)
  • Histoire de la sexualité (Istoria sexualității)
    • Vol I: La Volonté de savoir (Voința de a cunoaște), (1976)
    • Vol II: L'Usage des plaisirs (1984)
    • Vol III: Le Souci de soi (1984)

Legături externe[modificare | modificare sursă]