Theodor Aman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Theodor Aman
Date personale
Nume la naștereTheodor Aman Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Câmpulung, Muscel, România[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[7][1][3][6] Modificați la Wikidata
București, România[8][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu
Cimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
PărințiDimitrie Dimo
Despina (Pepica)
Frați și suroriAlexandru Aman Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etniearmean Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
fotograf
sculptor
artist grafic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiColegiul Național Carol I din Craiova, Colegiul Național „Sfântul Sava” din București  Modificați la Wikidata
PregătireConstantin Lecca, Carol Wallenstein de Vella, Michel Martin Drolling, François-Édouard Picot  Modificați la Wikidata
Profesor pentruIpolit Strâmbescu, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Ștefan Luchian, Constantin Artachino, George Demetrescu Mirea, Sava Henția, Oscar Obedeanu, Dimitrie Serafim, Alexandru Satmari  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăneoclasicism, romantism, academism, realism  Modificați la Wikidata
Membru post-mortem al Academiei Române
Semnătură
Autoportret

Theodor Aman (n. , Câmpulung, Muscel, România – d. , București, România) a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.

Tot el a fost și inițiatorul primelor saloane de artă care au purtat denumirea de Expoziția Artiștilor în Viață, cu începere din anul 1865[9].

Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.[10]

Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București. Investirea s-a făcut prin decretul nr. 1272[11].

Biografie[modificare | modificare sursă]

Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Mihali Dimo[12] (poreclit Aman, care în traducere înseamnă iertare) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armean[13], care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar[14] în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.[15] Mama sa era de origine greacă[12], se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.

Părinții viitorului artist, originari din Craiova, s-au stabilit pentru puțin timp la Câmpulung Muscel din cauza condițiilor vitrege (prezența rușilor și izbucnirea unei epidemii de ciumă). Theodor s-a născut în cartierul Tabaci în locuința unui condicar pe nume Ilie Vlădoianu[16].

Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la rang de boier pitar[17][18] de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.[19] Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.

Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869[20] în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului.[21] Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.”[22]

Studii[modificare | modificare sursă]

Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Wallenstein[23]. În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.[24]

Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864).

Cariera[modificare | modificare sursă]

Din punctul de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848. Ideile ei, care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).

Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfântul Sava este închis.

Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1891 – în cel al Picot.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Dezrobirea țiganilor (1848)
  • Petrecere cu lăutari, (1879-1890)
  • Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852
  • Bătălia de la Oltenița, 1854
  • Bătălia de la Alma, 1855
  • Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859
  • Unirea principatelor, 1859
  • Vlad Țepeș și solii turci, 1861-1864
  • Ion Heliade Rădulescu (1869)
  • Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872
  • Carol I (1874)
  • Tudor Vladimirescu, 1874-1876
  • Cezar Bolliac (1876)
  • Pe o bancă în Cișmigiu (1879)
  • Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
  • Hora de la Aninoasa, 1890
  • Peisaj cu barca pe lac
  • Stradă în Sinaia
  • Portul Constanța
  • Petrecere în familie
  • Canoniera în portul Constanța
  • În parc

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Cinstirea lui Theodor Aman[modificare | modificare sursă]

Filatelie[modificare | modificare sursă]

Marcă poștală emisă în 2014, cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Fumoase din București

La sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 8,10 lei care îl reprezintă pe Theodor Aman.

Medalistică[modificare | modificare sursă]

Pentru sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, la 12 mai 2014, Banca Națională a României a pus în circulație, în intenția colecționarilor, un set de monetărie care cuprinde monedele românești aflate în prezent în circulație și monedele comemorative cu valori nominale de 50 de bani (Aurel Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab și Vladislav I Vlaicu), precum și o medalie de argint cu titlul de 800‰.[27] Medalia este rotundă, are diametrul de 28 mm și o greutate de 15,5 grame; are cantul neted și a fost emisă de calitate proof.[28] Au fost emise 500 de seturi de monetărie, cu acest prilej.[29]

  • Pe aversul medaliei au fost gravate portretul lui Theodor Aman, numele pictorului, edificiul Universității Naționale de Artă, iar, circular, textul: BUCURESTI și UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTA.[29]
  • Pe reversul medaliei este gravată imaginea medaliei realizate pornind de la un proiect al lui Theodor Aman.[29]

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziții personale:

  • 1883 - Sala Stavropoleos, București;
  • 1890 - Băile Eforie, Constanța;
  • 1892 - Ateneul Român, București;
  • 1991 - Centenar Theodor Aman, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București;
  • 1993 - Theodor Aman - gravor, Muzeul Național de Artă, București;
  • 2011 - Theodor Aman - Pictor și gravor, Muzeul Național Cotroceni, București, 2011.

Expoziții de grup:

  • 1865, 1868, 1870, 1872, 1874, 1881 - Expoziția artiștilor în viață, București;
  • 1873 - Expoziția Societății Amicii Bellelor Arte, București;
  • 1888 - Expoziția de Belle Arte, Ateneul Român, București.[30]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Theodor Aman, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  2. ^ a b Theodor Aman, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b c d Theodor Aman,Aman, Theodor[*][[Aman, Theodor (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b Theodor Aman, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  5. ^ Аман Теодор (în rusă), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ a b c d Enciclopedia armeană[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ a b Theodor Aman, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  8. ^ Аман Теодор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ Nagîț, Simona (). Formă și culoare. Dicționar al artelor frumoase din Argeș și Muscel sec.XVII-XXI. Ecou Transilvan. p. 15. 
  10. ^ ro Modernitatea lui Aman de Adrian-Silvan Ionescu, pg. 97
  11. ^ Nagîț, Simona (). Formă și culoare. Dicționar al artelor plastice din Argeș și Muscel sec.XVII-XXI. Ecou Transilvan. p. 14. 
  12. ^ a b C.S. Nicolăescu-Plopșor – ‘’Obârșia familiei Aman’’, în Arhivele Olteniei, nr. 5/ianuarie-februarie 1923, p. 8, 10; N. Iorga – ‘’Corespondența lui Dimitrie Aman, negustor din Craiova (1794-1834)’’, București, 1913, p. II; idem - ‘’Tatăl pictorului Aman’’, în Drum drept nr. 1/1916, p. 3; Paul Rezeanu – ‘’Din nou despre familia Aman’’, în Adrian-Silvan Ionescu (coordonator), Centenar Theodor Aman 1991, București, 1991, p. 17-18; Mihai Sorin Rădulescu – ‘’Theodor Aman – legături genealogice’’, în Ibidem, p. 25-26; Gabriela Braun, Tudor Nedelcea, Maraina Leferman, Toma Rădulescu – ‘’Familia Aman ‘’, Craiova, 2003, p. 5-6.
  13. ^ Personalităti armene
  14. ^ Serdar= Comandant de oaste și mai ales de cavalerie
  15. ^ Theodora Rădulescu - ‘’Sfatul domnesc și alți mari dregători ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea’’, București, Direcția Generală a Arhivelor Statului, 1972, p. 451.
  16. ^ Nagîț, Simona (). Formă și culoare. Dicționar al artelor plastice din Argeș și Muscel sec. XVII-XXI. Ecou Transilvan. p. 14. 
  17. ^ Titlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la Curtea domnească și cu îngrijirea caretelor Curții domnești; boier care avea acest titlu.
  18. ^ BAR, Cabinetul de Manuscrise, Corespondență, S 25 (2)/CXCV.
  19. ^ Prin ridicarea sa la rangul de pitar, artistului plastic i s-a acordat o rentă de 200 de galbeni. Înștiințarea a fost redactată în limba franceză de către fiul cel mai mare al domnitorului Barbu Știrbei, George B. Știrbei, care la acea vreme îndeplinea funcția de ministru de război al Valahiei. George B. Stirbei era mare colecționar și amator de artă, devenind mai târziu un mecena a lumii artistice. (conform lui Gabriel Badea-Păun – ‘’Mecena și comanditari, artă și mesaj politic’’, București, 2009, pg. 32-35)
  20. ^ C.B. <Cesar Bolliac>, Sântul Theodor la Aman, în Trompetta Carpaților no. 1112/21 Fevruariu 1874; Mihai Ispir, Clasicismul în arta românească, București, 1984, p. 132-133
  21. ^ Adrian-Silvan Ionescu, Casa Aman, templu al muzelor, în Gabriela Braun, Ana Andreescu, Cătălin Belu, Mariana Iova, Luana Troia, Centenar Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman” – Valori bibliofile în Patrimoniul Cultural Național. Cercetare, valorificare, Craiova, 2008, p. 155-161
  22. ^ Al. Tzigara-Samurcaș – ‘’Scrieri despre arta românească’’, Ediție îngrijită de C. D. Zeletin, București, 1987, p. 273.
  23. ^ ro Theodor Aman
  24. ^ ro Modernitatea lui Aman - Institutul de Istoria Artei, pag. 100
  25. ^ Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române (1953), f.p.
  26. ^ Artmark - Cea mai recentă descoperire – capodopera de Aman – „Dominoul Verde”
  27. ^ Banca Națională a României: Set de monetărie dedicat aniversării a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase (astăzi Universitatea de Arte București)
  28. ^ Banca Națională a României: Set de monetărie dedicat aniversării a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase
  29. ^ a b c Banca Națională a României
  30. ^ ro Un secol de sculptură românească Arhivat în , la Wayback Machine.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române (Texte scrise de Ionel Jianu și Ion Frunzetti), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1953.
  • Ioana Vlasiu (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, p. 28.
  • Constantin Istrati, Theodor Aman, București, 1904.
  • Adrian-Silvan Ionescu, Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, București, 2008.
  • Centenar Theodor Aman, București, 1991 (catalog).
  • Alexandru Tzigara-Samurcaș, Catalogul Muzeului Aman, București, 1908.
  • Mariana Vida, Theodor Aman - Gravor, 1993 (catalog).
  • Mariana Vida, Repertoriul graficii românești din secolul al XIX-lea (catalog), vol. I, Editura Muzeul Național de artă al României, București, 1974.
  • Simona Nagîț. Dicționar al artelor frumoase din Argeș și Muscel sec.XVII-XXI. Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2022

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Theodor Aman