Sava Henția

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sava Henția
Pictorul Sava Hentia.jpg
Pictorul Sava Henția
gravură publicată în revista Familia, anul XXX nr. 21, 1894
Născut 1 februarie 1848
Sebeșel, Alba, Austro-Ungaria
Decedat 21 februarie 1904, (56 de ani)
Cetățenie  România
Frați 13
Domeniu artistic pictură, pictură murală
Studii Școala Națională de Arte Frumoase, Académie des Beaux-Arts
Pregătire Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Alexandre Cabanel
Profesor pentru Ottilia Michail Oteteleșanu
Opere importante Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat

Sava Henția (n. 1 februarie 1848, Sebeșel, Alba - d. 21 februarie 1904) a fost un pictor român.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Sava Henția a fost al 8-lea din cei 14 copii care au supraviețuit din familia preotului llie Henția, căsătorit în 1896 cu Ana (n. Dăncilă) din Răchita.[1]

După absolvirea școlii primare, în 1862 Sava Henția s-a stabilit la București, adus fiind de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu. În 1863 Sava Henția s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și, din cauza tratamentului cu chinină, a rămas surd pe viață. Din acest motiv, la școală tânărul artist era scutit de alte materii („ocupațiuni”) în afara celor de specialitate, găsind înțelegerea necesară la conducerea școlii, ca dovadă a talentului său.[1]

Sava Henția a studiat la București, unde a urmat în perioada 1865-1870 cursurile Școlii de Arte Frumoase sub îndrumarea profesorilor Gheorghe Tattarescu și Theodor Aman. A obținut apoi o bursă de studii la Paris, unde s-a înscris la „Académie des Beaux-Arts”, devenind elevul pictorului Alexandre Cabanel. La terminarea studiilor a revenit în București, unde a fost numit în 1873 profesor de desen și caligrafie la Azilul de Orfane „Elena Doamna”.[2]

La recomadarea doctorului Carol Davila, în august 1877 a fost „atașat la Ambulanța Marelui Quartier General pe tot timpul resbelului”, în calitate de corespondent, autoritățile fiind rugate „a da adjutorul de care va avea trebuință pentru îndeplinirea misiunei de artist”, atrăgându-se atenția „tutulor persoanelor cari vor fi în relațiune cu Domnu Hintzea că D-lui suferă de surditate aproape completă”, care „pune ore care greutate în relațiunile sale”.[1]

A participat la Războiul de Independență (1877-1878), timp în care a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevătrat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat. Alte desene au devenit ulterior compoziții executate în acuarelă și ulei, între care se reliefează lucrările Întâlnirea și Transport de provizii pe front.[3]

A fost primul profesor al pictoriței Ottilia Michail Oteteleșanu (între 1899 si 1903[4]), înainte ca aceasta să fie descoperită de Nicolae Grigorescu, în anturajul casei regale.[5]

Între anii 1901-1902, Sava Henția a luat parte la lucrările de restaurare din Mănăstirea de la Brebu, participând la refacerea picturii tâmplei și altarului.[6]

De asemenea, în interiorul bisericii ortodoxe de zid a cimitirului (sec. XVIII) din municipiul Sebeș există lucrări ale lui Sava Henția.[7]

La Mănăstirea Cernica, în biserica principală a mănăstirii, cu hramul Sfântul Gheorghe, în pronaos se găsesc portretele ctitorilor acestei biserici, operă a pictorului Sava Henția.[8]

Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic - alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, cât și „instantanee” ca reporter de război (1877-1878) sau spectator al târgurilor și bâlciurilor. A realizat și numeroase scene de vânătoare, naturi statice cu flori, precum și pictură murală ori decorativă.[1]

Lucrările sale sunt expuse în multe muzee între care: Muzeul Colecțiilor de Artă din București[9], Muzeul orășenesc "Ioan Raica" din Sebeș[10], Muzeul de Artă "Casa Simian" din Râmnicu Vâlcea[11], Muzeul de Artă din Constanța[12], Muzeul "Teohari Antonescu" din Giurgiu[13], Muzeul de artă din Brașov [14], Muzeul de artă județean Prahova "Ion Ionescu-Quintus" din Ploiești [15]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • În localitatea Șugag, Alba se găsește un monument dedicat pictorului, cu un bust sculptat în piatră.[16]
  • În sectorul 1 din București se află strada „Pictor Sava Henția”.

Casa memorială[modificare | modificare sursă]

În satul Sebeșel a existat Casa memorială "Sava Henția”, înscrisă pe lista monumentelor istorice. Casa s-a degradat continuu, iar în noaptea de 23/24 septembrie 2001 s-a dărâmat acoperișul casei memoriale.[17] Când din casă nu a mai rămas decât o parte din zidul exterior cu frontalul vechi și o groapă, care fusese fundația, casa memorială a fost scoasă de pe lista monumentelor istorice din județul Alba.[16][18]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Popescu, Sava Henția, 34 p., Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954
  • Livia Drăgoi, Sava Henția, 38 p. text + 40 p. ilustrații, București, Editura Meridiane, 1979


Pictură Artă Sculptură
Pictori celebriPicturi celebrePictori români Muzee Sculptori celebriSculpturi celebreSculptori români
PicturăPictoriPicturiCurenteTehnici Curente SculpturăSculpturiSculptoriTehnici