Ion Negulici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion D. Negulici (n. 1812 - d. 1851) a fost un pictor român, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească. Ion Negulici s-a născut la Câmpulung Muscel. A studiat la Bucureşti, la "Şcoala de arte decorative" condusă de Ana Rosetti, apoi a studiat pictura la Iaşi cu Niccolò Livaditti şi a plecat Paris pentru continuarea studiilor. Revenit în ţară, a luat parte la campania de culturalizare iniţiată de Ion Heliade-Rădulescu, publicând traduceri pe care le-a ilustrat cu gravuri proprii sau reproduceri. A scris şi o nuvelă şi o piesă de teatru şi a alcătuit un „Vocabular român” pentru explicarea neologismelor. A fost membru al societăţii revoluţionare "Frăţia", a participat intens la activitatea revoluţionară din 1848, tipărind manifeste revoluţionare şi desfăşurând o intensă activitate organizatorică. Guvernul revoluţionar l-a numit ocârmuitor al judeţului Prahova. După înnăbuşirea revoluţiei a fost exilat la Brusa, unde a şi murit de ftizie, fiind îngropat alături de prietenul său, pictorul Barbu Iscovescu.

[modifică] Opera

Opera sa artistică, în principal desene, litografii şi uleiuri, este formată în mare parte din portrete precum cele dedicate lui Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, C.D. Aricescu, Iancu Manu. Negulici a mai creat portrete în tehnica acuarelei, precum „Femeia în albastru”, remarcabile prin transparenţa tonurilor. Printre desenele sale se distinge portretul pictorului Rosenthal. Negulici a creat şi peisaje precum „Vedere din Câmpulung”, şi numeroase miniaturi.

[modifică] Legături

Vezi:http://artistiromani.wordpress.com/2008/08/10/pictori-romani-la-1848-ion-negulici-1812-1851/

[modifică] Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964