Eugeniu Voinescu
| Eugeniu Voinescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 26 mai 1842 Iași, Principatul Moldovei |
| Decedat | 6 mai 1909, (56 de ani) București, România |
| Părinți | Iorgu Voinescu Smaranda Nrgruzzi |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | politician pictor diplomat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | la Atena și Paris |
| Pregătire | Ivan Aivazovski |
| Influențat de | Gustave Courbet, Ivan Aivazovski |
| Premii | 1869 - Medalie la Salonul de la Paris |
Modifică date / text  | |
Eugeniu Voinescu în unele documente și Eugen Voinescu (n. , Iași, Moldova – d. , București, România) a fost un om politic și pictor român.
Eugeniu Voinescu s-a născut în familia lui Iorgu Voinescu și a Smarandei, fiica Agăi Gheorghe Negruzi, nașa lui fiind Pulcheria Ghica.[1] Familia l-a îndrumat spre a urma studii în drept și literatură. După primele studii la Atena, și-a continuat studiile la Paris. Aici s-a împrietenit cu pictorul realist Gustave Courbet care i-a stimulat interesul pentru pictură, în general, și pentru peisajul de observație directă, în special. În 1869, Eugeniu Voinescu a fost medaliat la Salonul de la Paris.[2]
Principala sa activitate profesională a fost reprezentată de înalte demnități în stat, fiind succesiv consul general al țării la Budapesta (1879), Constantinopol (1882), și Odessa (1883-1888). La Odessa l-a cunoscut pe Ivan Aivazovski, alături de care s-a specializat în pictura marină, rafinându-și mijloacele expresive.[2]
În 1889 a debutat cu o expoziție prezentată publicului la Salonul Ateneului Român din București.[3]
Nicolae Iorga scria că Eugeniu Voinescu „...este singurul care a dat picturii românești marine studiate și pline de înțelegere, de poezie”, urmându-l pe I. K. Aivazovski, maestru al peisajului marin. Marea a fost reprezentată în zori, în apus, pe furtună, cu scene de naufragii, lupte pe mare, scene de pescuit etc. În pictura de șevalet, a creat și lucrări cu subiecte istorice, portrete și tipuri pitorești, scene de gen sau scene biblice.[4]
Cu toate acestea, el a practicat pictura în special ca pe un hobby, nu ca un mijloc de a-și asigura veniturile necesare vieții.[2]
Alături de Romeo Girolamo, Eugeniu Voinescu a participat și la pictarea unor biserici, precum Catedrala Sfântul Haralambie din Turnu Măgurele[5] și biserica „Sfântul Nicolae-Vlădica“ din București[6].
Eugeniu Voinescu a fost unul dintre creatorii Școlii de Belle Arte de la București, căreia i-a fost și director.[7] A fost și unul din cei 60 de membri fondatori ai Ateneului Român[8].
In memoriam[modificare | modificare sursă]
La 28 ianuarie 2011, Romfilatelia a lansat o serie de 4 mărci poștale intitulată „Reproduceri de artă - Picturi ce aparțin tezaurului Băncii Naționale a României“. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,10 lei este ilustrată compoziția Marină, realizată de Eugeniu Voinescu.[9]
Galerie imagini[modificare | modificare sursă]
- Portretul pictorului Eugeniu Voinescu. Bust în teracotă de Ștefan Ionescu-Valbudea (1890)
-
-
-
_crop.jpg)
_crop.jpg)
_crop.jpg)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Ruxandra Dreptu și Mariana Păvăloiu - Albumul Dimitrie Știubei, Editura Yacht Club Român, București, 2003, pag. 25
- ^ a b c Voinescu Eugen (Cean)
- ^ „REPRODUCERI DE ARTĂ - Picturi ce aparțin tezaurului Băncii Naționale a României”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Eugeniu Voinescu, pictor
- ^ Seminarul Teologic "Sfântul Calinic Cernicanul" Turnu Măgurele
- ^ „Biserica „Sfântul Nicolae-Vlădica" în perioada interbelică”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Bucurestiul Cultural, nr. 96 - Arta românească trebuie să-și găsească locul internațional meritat[nefuncțională]
- ^ „Ateneul Român” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Catalog de timbre - Marine, by Eugeniu Voinescu
| ||||||||