Samuel Mützner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Samuel Mützner (n. 13 decembrie 1884, Bucuresti [1] — d. 2 octombrie 1959, București [2]), cunoscut și drept Samys Mützner, a fost un pictor român interbelic de origine evreiască.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Samuel Mutzner s-a născut într-o familie modestă, cu origini evreiești. În perioada 1899-1900 a studiat la Școala de Belle Arte din București cu profesorii Eugen Voinescu, Wladimir Hegel și George Demetrescu Mirea și apoi, timp de 3 ani, la Academia Regală Bavareză de Artă din München cu Karl Raupp, Anton Azbe și Simon Hollosy.[3]

În 1903, la vârsta de 19 ani, Samuel Mutzner a plecat la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian[4], pe care a absolvit-o în 1908, după ce studiase cu Paul Laurens[2], continuând apoi la Noua academie de pictură (Academie Nouvelle de Peinture) din Alger (1910).[2] Samuel Mützner și-a definit stilul în cei doi ani petrecuți la Giverny, alături de Claude Monet[5], unde între 1908 și 1910 a pictat peisaje în manieră pointilistă[6].

În România a expus pentru prima dată în 1906, iar în 1912 a deschis o expoziție la Ateneul Român cu lucrări realizate în Franța și Algeria[7], pentru ca apoi, în perioada 1912-1918, să călătorească în Orientul Mijlociu (Tunisia) și îndepărtat, (Japonia) unde a stat trei ani, între 1912 și 1915. A ajuns și în Oceania și în America de Sud[3] dar, cel mai mult timp a lucrat în Venezuela, la Caracas, unde a stat între 1916 și 1918.[8] În 1918, Samys Mutzner, a deschis o expoziție la Caracas.[9] Aici, la "Club Venezuela", a expus o serie de pânze de format mic, relizate în luna august a anului 1918 pe insula Margarita, în tehnici și proceduri încă necunoscute în rândul artiștilor din Caracas.[10] A părăsit Venezuela în 1919.[11] În timpul șederii sale, a influențat artiști venezueleni reuniți în Cercul de Arte Frumoase (Círculo de Bellas Artes[12]), ca Armando Reverón, Federico Brandt, Rafael Monasterios[13] și Abdón Pinto[14].

După întoarcerea în țară, în 1923 s-a căsătorit cu pictorița Rodica Maniu, sora poetului Adrian Maniu. [7]

După 1923, Mützner s-a apleacat asupra tematicii țărănești, probabil sub influența soției sale, pictorița Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieții în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Șopârlița, un sat din Oltenia, unde se afla reședința familiei Maniu și care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artiști. Uneori, același subiect este tratat de amândoi, cu numeroase similitudini, cei doi obișnuind să iasă împreună să picteze în natură[15].

Opera[modificare | modificare sursă]

Cel mai vechi tablou din colecția Muzeului de artă Contemporană din Caracas (Museo de Arte Contemporáneo de Caracas) este realizat în 1918 de Samys Mutzner și poartă titlul Paisajes de Macuto (Peisaj din Macuto)[16].

În anii '20, Casa Capșa obișnuia să-i încredințeze pictorului Samuel Mutzner realizarea grafică a meniurilor[17]. În 2010, la o licitație a fost scos la vânzare un album cu meniuri de la Casa Capșa pentru diverse banchete și reuniuni, cu ilustratii și gravuri semnate de Samuel Mutzner, Poitevin Skelety și Protopopescu[18].

La Café de Paris de pe str. Mihail Vodă, din București, deschisă de francezul Aimé Molard, conform unei frumoase invitații semnate de pictorul Samuel Mützner, se putea lua masa, se organizau supeuri după spectacolele de teatru, se programau serate dansante [19].

În patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța se regăsesc cinci lucrări realizate de pictorul: „Pe plajă” (1931), „Vedere din Balcic” (1936), „Peisaj”, „Plase la uscat” și „Portret de femeie”.[20]

În diverse colecții particulare se găsesc picturi ca "Nud in peisaj" (1925), "Surorile" (Fete în grădină, 1926), "Fata cu lalele" (1927), "Scurteica vișinie" (1927), "Culesul viei" (1932)[21], "Case în Sighișoara" (1925-1930)[22], "Crâng" (1932)[23], "Odalisca"(1945)[24], "Pe terasă la Balcic" (1941)[25].

Lucrările sale sunt apreciate de colecționarii români dar prea puțin de către cei din străinătate.[necesită citare] Cota lui este în creștere.[necesită citare]

Scandal[modificare | modificare sursă]

În lumea comerțului de artă cu picturi a existat un scandal datorat faptului că, deoarece Samuel Mützner avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorița Rodica Maniu,[26] cu care se căsătorise în 1923.[1]

De asemenea, Samuel Mützner a avut înainte de război o școală particulară de pictură, unde era imitat de elevii săi. Astfel, s-a acumulat un stoc de tablouri realizate de acești imitatori, care au fost lăsate moștenire urmașilor, care le-au pus în circulație ca lucrări originale. [27]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Albumul dedicat pictorului Samuel Mutzner
  2. ^ a b c Samuel Mutzner (1884 - 1959) painter
  3. ^ a b Pictori români. Samuel Mutzner, călător neobosit
  4. ^ Samuel Mützner (1884 - 1959)
  5. ^ Peisajele depărtării în culorile pictorilor români
  6. ^ Rodica Maniu, (Bucarest, 1890 – 1958)
  7. ^ a b Albumul dedicat pictorului Samuel Mutzner
  8. ^ Las vanguardias literarias en Bolivia, Colombia, Ecuador, Perú y Venezuela ... De Hubert Pöppel,Miguel Gomes,Amalia Salazar-Pöppel
  9. ^ Thirty Years of Art - The Fifth Journey
  10. ^ Simón Noriega El realismo social en la pintura venezolana, 1940-1950 p. 41
  11. ^ Fuentes documentales y críticas de las artes plásticas ..., Volumul 1 De Roldán Esteva Grillet
  12. ^ Armando Reverón... el pintor de luz
  13. ^ Samys Mützner y Adrián Pujol debutan en la colección de arte del BCV
  14. ^ Marcos Castillo
  15. ^ Samuel Mützner - Casă țărănească
  16. ^ Museo de Arte Contemporáneo de Caracas
  17. ^ Nisetru À la parisienne și un tunel românesc
  18. ^ 7 arte
  19. ^ Istoria cafenelelor
  20. ^ Picturi de Samuel Mutzner, expuse la Muzeul de Artă
  21. ^ Capodopere de Samuel Mutzner in colectii particulare
  22. ^ Case în Sighișoara
  23. ^ Luchian si Mutzner, cei mai apreciati de colectionari
  24. ^ Samuel Mutzner, in topul ofertelor de maine
  25. ^ Samuel Mützner (1884 - 1959)
  26. ^ Fals și uz de fals în pictura românească
  27. ^ Falsificatorii de tablouri

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Amelia Pavel, Pictori evrei din România, Ed. Hasefer, București, 1996
  • Amelia Pavel, Pictură românească interbelică – un capitol de artă europeană, Ed. Meridiane, București, 1996
  • Rodica Marian: ALBUM - Samuel Mutzner, Editura Antet, 2005, 190 pagini