Ion Georgescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Georgescu
Monumentul dedicat Generalului Alexandru Cernat, dezvelit în București în anul 1894, este creația sculptorului Ion Georgescu. Bustul cu o înălțime de 0,9 m este turnat în bronz, și îl înfățișează pe general în uniformă militară. Pe latura din față a piedestalului se află o placă din bronz bogat ornată cu elemente simbolice, constând din vulturi, arme și frunze de laur. Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).[1]

Ion Georgescu (n. 1856, București - d. 1898) a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut pe elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.

Opera [modificare]

În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa). Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română:

„Întristarea“ - Monumentul funerar al domniţei Bălaşa din Biserica Domnița Bălașa (1884)

Simțul monumentalității se regăsește în statui precum Gheorghe Lazăr (1886) sau Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale. Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat Domniței Balașa (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.

Ion Georgescu a relizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.[2]

Note [modificare]

  1. ^ Statui și monumente în București: Alexandru Cernat
  2. ^ a b Mormântul lui Eminescu și însemnele sale misterioase
  3. ^ Ionel Bejenaru: Bustul lui Mihai Eminescu din parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani

Bibliografie [modificare]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Pictură Artă Sculptură
Pictori celebriPicturi celebrePictori români Muzee Sculptori celebriSculpturi celebreSculptori români
PicturăPictoriPicturiCurenteTehnici Curente SculpturăSculpturiSculptoriTehnici