Ion Georgescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Georgescu
Ion Georgescu-portret.jpg
ION GEORGESCU
Nume la naștere Ion Georgescu
Născut 1856
București, Țara Românească
Decedat 1898 (42de ani)
București, România
Naționalitate  România
Domeniu artistic Sculptură, Pictură, Acuarelist
Studii Școala de arte frumoase din București, École des Beaux-Arts din Paris, Academia Julian
Pregătire Karl Storck, Auguste-Alexandre Dumon, Eugène Delaplanche, Pierre-Auguste Cot
Profesor pentru Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo, Ion Theodorescu-Sion, Constantin Brâncuși
Monumentul dedicat Generalului Alexandru Cernat, dezvelit în București în anul 1894, este creația sculptorului Ion Georgescu. Bustul cu o înălțime de 0,9 m este turnat în bronz, și îl înfățișează pe general în uniformă militară. Pe latura din față a piedestalului se află o placă din bronz bogat ornată cu elemente simbolice, constând din vulturi, arme și frunze de laur. Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).[1]. Monument istoric, cod LMI B-III-m-B-20056.

Ion Georgescu (n. 1856, București - d. 1898, București) a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.

Opera[modificare | modificare sursă]

În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).

Izvorul, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.[2]

Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română:

„Întristarea“ - Monumentul funerar al domniţei Bălaşa din Biserica Domnița Bălașa (1884)

Simțul monumentalității se regăsește în statui precum Gheorghe Lazăr (1886) sau Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale. Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat Domniței Bălașa (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.

Ion Georgescu a realizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.[4]

Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, fig. 34/7, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziții persoanle:

  • 1882 - Sala Stavropoleos (împreună cu G.D. Mirea), București;
  • 1956 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.

Expoziții de grup:

  • 1879, 1880, 1882, 1883 - Salonul din Paris, Franța;
  • 1880 - Expoziția Societății „Concordia română”, București;
  • 1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
  • 1906 - Expoziția Generală Română, București;
  • 1928 - Expoziția retospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Ateneul Român, București;
  • 1930 - Expoziția de artă românească, Haga, Olanda;
  • 1982 - Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, 51, K.G. Saur München-Leipzig, 2006.
  • Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 228 - 230.
  • Ionescu, Grigore, București (ghid artistic și turistic), București, 1938.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]


Pictură Artă Sculptură
Pictori celebriPicturi celebrePictori români Muzee Sculptori celebriSculpturi celebreSculptori români
PicturăPictoriPicturiCurenteTehnici Curente SculpturăSculpturiSculptoriTehnici