Alexandru Plămădeală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Portretul lui Alexandru Plămădeală pe un timbru din Republica Moldova (1995).
Portretul lui Alexandru Plămădeală pe un timbru din Republica Moldova (2003).

Alexandru Plămădeală (n. 9 octombrie 1888, cartierul Buiucani[1], Chișinău - d. 15 aprilie 1940, Chișinău[2]) a fost un sculptor român. El este considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a sec. XX.[necesită citare]

Studiile și le-a făcut la Școala superioară de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chișinău, unde, în anul 1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani. [3]

Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie "Monumentul lui Ștefan cel Mare" din Grădina Publică cu același nume din Chișinău (1927). Tot lui îi aparține și bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. În domeniul plasticii de forme mici A. Plămădeală realizează o serie de portrete a oamenilor de creație și a intelectualilor români și basarabeni: portretele cântăreței Lidia Lipcovschi, bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, portretul Valentinei Tufescu, portretul soției, autoportretul cu soția - Olga Plămădeală, portretul pictorului I. Teodorescu-Sion, portretul poetului Ion Minulescu.

Note[modificare | modificare sursă]