Ignat Bednarik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ignat Bednarik
Ignat Bednarik.jpg
Ignat Bednarik - Autoportret (circa 1919)
Nume la naștere Ignat Bednarik
Născut 8 martie 1882
Orșova
Decedat 11 martie 1963 (81 de ani)
București
Naționalitate  România
Domeniu artistic Pictură, Acuarelă
Pregătire Academia de Arte Frumoase din București, Academia de Arte din Paris
Mișcare artistică Art Nouveau

Ignat Bednarik (n. 8 martie 1882, Orșova  – - d. 11 martie 1963, București) a fost un pictor, desenator și artist decorator român recunoscut mai ales pentru acuarelele sale. A studiat la Școala Națională de Artă din București între 1898- 1900. Absolvă Academia de Arte din Paris în 1906. Opera sa artistică include lucrări de pictură, acuarelă, desen și ilustrație de carte. Împreună cu soția sa, Elena Alexandra Barabaș Bednarik, a participat la seratele Cenaclului Idealist. A fost, printre altele, membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase din România, adept al curentului Art Nouveau și ilustrator al cărților Reginei Maria a României.

Viața[modificare | modificare sursă]

Ignat Bednarik s-a născut la 8 martie 1882 la Orșova, localitate aflată pe atunci în Austro-Ungaria. Părinți săi, Adalbert Bednarik (originar din Moravia) și Genoveva Hauschka erau cehi, la a doua lor căsătorie. Pe când era elev la Școala Superioară Traian din Turnu Severin, Ignat Bednarik a câștigat primul premiu pentru lucrările sale de desen la Societatea "Tinerimea Română".

Studii[modificare | modificare sursă]

Între anii 1898 - 1900 studiază la Academia de Arte din București sculptura și pictura ,sub îndrumarea maestrului Ion Georgescu avându-i colegi pe Jean Alexandru Steriadi, Teodorescu-Sion și Constantin Brâncuși. După absolvirea Academiei de Arte din București pleacă pentru o scurtă perioadă de timp la Viena pentru a asista la cursurile Academiei de Arte Frumoase.

În anul 1909 s-a căsătorit cu Elena Alexandra Barabaș, care absolvise de asemenea Academia de Arte Frumoase din București. Împreună au plecat la München pentru a studia la Academia Regală de Arte din capitala Bavariei (actualmente Akademie der Bildenden Künste München - Academia de Arte Frumoase München).

Familia Bednarik și-a făcut debutul artistic în 1910 la Paris, la Salonul de Toamnă organizat la Grand Palais. Spre sfârșitul anului 1910 soții Bednarik se întorc în București. În 1913 Ignat Bednarik a expus pentru prima dată în România, în cadrul Asociației Artistice Arta.

După câteva prezențe notabile în cadrul Saloanelor Oficiale Ignat Bednarik a deschids în 1915 prima sa expoziție personală la București.

Opera -Temele simboliste[modificare | modificare sursă]

Lucrările sale din perioada de maturitate au adus influența simbolismului european în România, așa cum Alexandru Macedonski a explorat idei similare în poezie. Dorința de evadare în spiritul favorit al simbolistilor, arăta o varietate de căi în arta sa. Sentimentul evaziunii, specific simboliștilor, îl reîntâlnim și in creația acuarelistului, sub diferite fațete. Proiecția realitâții pe plan simbolic, în lumea miturilor, mai fusese abordată. Dar pe langă personajele acestea care populeaza o altă lume, Faunul si nimfa (1915), asistam la o independenta a celor două planuri în Când zeii umblau pe pământ (1915) și chiar la o demitizare a lumii ce ficțiune -Sfârșitul legendei (1915). Tot evaziunea, cu nostalgia absolutului și refacerea realității pe plan ideal, o regăsim în (Drumul Spre glorie, 1915), în (Spiritul triumfă, 1916), "Excelsior", și Căile vieții,1922) sau ma tarziu, când pictorul revine la simbolism, în «A Eterum Vale! ». Evaziunea în lumea legendelor și a vechilor balade (de exemplu : Meșterul Manole), este un omagiu adus creației populare. Acest paseism baladesc va contribui va contribui la închegarea acelei viziuni pline de farmec din ilustrațiile create de Bednarik pentru Basmele românilor(1925/26), culese de Petre Ispirescu . Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920) , «Scrisoarea»,(1921), cât și în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice precum «Spre Styx, 1916», «Enigma vieții,1919» , Himera , sau lucrarea din 1922 intitulată «A fi sau a nu fi !»ș.a. O altă expresie a evazionismului simbolist este lumea senzațiilor rafinate, a „corespondențelor” În opera lui Bednarik intâlnim destul de frecvent tema muzicii, ca de pildă în lucrările: «Fetiță cu vioară»-1915, «La pian »-1922 . Lumea florilor este evocata prin tehnica de acuarelă atât de adecvată a reprezenta frăgezimea tulburătoare a materiei și coloritul ei delicat. Deseori corespondențele se asociază: florile impodobesc, uneori abia sugerate - și aceasta este o altă particularitate simbolistă - interiorul în care se face muzica(La pian, Cu vioara). Florile însoțesc adesea portrete de copii (Ziua Mamei ),și aproape întotdeauna imaginile feminine - temă predilectă și artei 1900- cum se poate vedea în (Portretul soției artistului-1919);Portret de fată, (1925) sau Portretul Domnisoarei J.P., (1924). Florile apar și în interioarele cu nud, (1921). Simbolul apare delicat chiar în alegerea florii reprezentate alături de imaginea feminină. Simbolismul florii este intensificat prin alegerea florilor însoțite de figuri de femei. Bednarik redă în transparenta tentelor de acuarelă mai rar crinii, deseori rozele sau bujorii. În perioada următoare, florile pictate- ca natură statică- vor fi unul din genurile preferate ale artistului, cu precădere între anii 1919-1928. [1] Beatrice Bednarik

Opera din timpul Primului Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Violența Primului Război Mondial a adus o oprire bruscă a compozițiilor sale simboliste. Ca membru al Grupului Artștilor și Sculptorilor din timpul războiului, s-a stabilit în Iași ,în timpul când Bucureștiul a fost ocupat de trupele germane și s-a angajat cu îndemânare în grafică și în picturi viguroase. Între anii 1915-1927, Bednarik a avut 8 expoziții personale de acuarelă în București iar în 1928 o expoziție la New York. A realizat de asemenea o serie de lucrări pictate într-o dominanță a scenelor tipice din viața de zi cu zi a românilor.

Bednarik ilustrator[modificare | modificare sursă]

Ultima perioadă de creație[modificare | modificare sursă]

Aproximativ în anul 1947 a reânceput să lucreze după o perioadă de aproape totală orbire, un număr de pânze descriind vechiul oraș București sau scene din Istoria Românilor: Execuția lui Gheorghe Doja, 1954. În anul 1956, Uniunea Artiștilor Plastici a organizat la București o retrospectivă Ignat Bednarik.

Semnificația operei[modificare | modificare sursă]

Ignat Bednarik a dat expresie unei problematici filosofice, atât prin compozițiile sale sociale sau simbolice, cât și prin simbolismul portretelor sau al florilor care redau întotdeauna o stare de spirit. În privința tematicii sociale, el a creat printre primii în arta noastră plastică figura proletarului în compoziția 1917! Omul a fost centrul preocupărilor sale și acest lucru l-a redat sub diferite forme în opera sa acuarelistică. Mai ales acest aspect al redării figurii umane în mișcare sau din cele mai variate unghiuri de vedere, sub haina insolită a acuarelei, era cu deosebire nou in arta noastră. La asta de adaugă cultivarea acuarelei pure in genuri mai deosebite acesteia, ca de pildă portretul sau compoziția cu substrat filosofic și social. Tocmai aceste tendințe novatoare au fost uneori cauza insuficientei înțelegeri a operei sale.[2] Beatrice Bednarik

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

Ignat Bednarik a participat activ la viața artistică românească din anii 1913-1933, revenindu-i un rol de prim plan ca acuarelist și desenator/.../ Ca simbolist, cu inerente înclinații romantice, Ignat Bednarik a participat la frământările umane, comentând cu emoție sensul vieții, cunoașterea, ambiția, moartea, iar ca observator critic și cetățean conștiincios și pasionat a luat atitudine față de actualitățile sociale, elaborând, - pentru a omagia sau pentru a stigmatiza idei și fapte- metafore cu structuri tinzând spre static, spre permanență monumentală, într-un limbaj formal fluent, convenabil acuarelei. În schimb ca interpret al vieții de toate zilele, Ignat Bednarik s-a afirmat ca un cronicar cu vervă expoatând cu măiestrie resursele tehnice impresioniste, specifice acuarelei.[3]

Moștenirea[modificare | modificare sursă]

Lucrări de Ignat Bednarik pot fi văzute în colecțiile și muzeele din România și din strainătate .

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Temele simboliste, p.10-13,Album Ignat Bednarik, Editura Meridiane, 1987, autor Beatrice Bednarik
  2. ^ Semnificația operei, (fragment)p.30,Album Ignat Bednarik, Editura Meridiane, 1987, autor Beatrice Bednarik
  3. ^ Virgil Vătășianu, Pictorul Ignat Bednarik, fragment reprodus pe copera a patra a Albumului Ignat Bednarik, autor Beatrice Bednarik, Editura Meridiane, 1987

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ignat Bednarik, Beatrice Bednarik, Editura Meridiane, 1987.
  • Dicționarul 300 de pictori româniautor Tudor Octavian – Editura Noimediaprint, 2007
  • Ignat Bednarik ,Salonul Oficial , 1913 ,București
  • Beatrice Bednarik - “Ignat Bednarik, pictor și ilustrator al reginei Maria” - Revista Academica, Nr. 56-57 (193-194), Anul XVII, Noiembrie-Decembrie 2006
  • http://www.bednarik.non-profit.nl/
  • Ignat Bednarik, Lexiconul critic și documentar:Pictori, Sculptori și Desenatori români, autor Mircea Deac, Ed, Medro

Legături externe[modificare | modificare sursă]