Drept între popoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

„Drept între popoare” (חסיד אומות העולם Hasid umot aolam) este un titlu acordat de Statul Israel prin Yad Vashem, o instituţie înfiinţată în anul 1953, printr-o lege specială a Knesset-ului (Parlamentul Israelian), pentru perpetuarea memoriei martirilor şi eroilor din perioada Holocaustului. Unul din obiectivele Institutului Yad Vashem este omagierea celor „Drepţi între popoare”, ne-evrei care, în condiţii vitrege, când jaful, crima şi oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naţionalism şi răsplătite cu medalii şi onoruri - şi-au riscat viaţa, familia şi averea pentru a-şi păstra omenia, iubirea aproapelui, ajutându-i şi salvându-i pe evreii prigoniţi.

Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea şi analizate de o comisie condusă de un judecător de la Înaltul Tribunal de Dreptate (Înalta Curte de Casaţie israeliană). Cei recunoscuţi ca „Drepţi între popoare” primesc - în afară de titlu - o diplomă şi o medalie pe care e încrustat numele laureatului care se mai înscrie şi pe Zidul de onoare din Grădina Drepţilor între popoare de pe lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim. Acest titlu conferă celor interesaţi cetăţenia de onoare a Statului Israel, cazare, pensie, reduceri de taxe - la primărie, la serviciile medicale, etc. Însemnele distincţiei sunt conferite într-un cadru festiv laureatului sau urmaşilor imediaţi, la Ierusalim sau, la Ambasada Israelului din statul respectiv, în prezenţa reprezentanţilor oficiali.^[1]

Până la 1 ianuarie 2007, acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureaţi.

În lista de mai jos, România figurează cu 53 de Drepţi între popoare, în realitate, peste 60, considerând titlurile colective, acordate în câteva cazuri, pe familie. În anul 2007 ofiţerul român Theodor Criveanu a primit titlul post-mortem crescând numărul de laureaţi români la 54.

Desigur că a mai existat, ca şi în alte ţări, un număr de oameni care ar corespunde criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare”. Recunoaşterea lor depinde, în bună măsură, de existenţa mărturiilor directe şi de perseverenţa martorilor supravieţuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător. Adesea, cei salvaţi au murit, sau au fost într-un grad avansat de invaliditate, sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică (persoane care au suferit mari traume psihice şi fizice prelungite în timp intră, ca o reacţie de apărare într-o amnezie cronică, totală sau parţială) sau, şi-au exprimat recunoştiinţa faţă de binefăcători în mod personal şi direct, etc.

Cuprins 1 Drepţi între popoare după etnie şi ţara de origine la 1 ianuarie 2007 2 Lista cetăţenilor români distinşi cu titlul „Drept între Popoare”[3] 3 Listă parţială a cetăţenilor Republicii Moldova distinşi cu titlul „Drept între Popoare”[8] 4 Referinţe 5 Bibliografie

[modifică] Drepţi între popoare după etnie şi ţara de origine la 1 ianuarie 2007

Cf ^[2]:

Polonia . . . . 6 004

Olanda* . . . . 4 767

Franţa . . . . . 2 740

Ucraina . . . . 2 185

Belgia . . . . 1 443

Ungaria . . . . 685

Lituania. . . . 693

Belarus . . . . 576

Slovacia. . . . 465

Germania. . . 443

Italia. . . . . . 417

Grecia . . . . 271

Iugoslavia (Serbia). 124

Rusia. . . . . 124

Cehia. . . . . 118

Croaţia . . . . 106

Letonia. . . . 103

Austria. . . . . 85

Moldova . . . . 73

Albania. . . . . 63

România . . . . 53

Norvegia . . . . 41

Elveţia. . . . . .38

Bosnia. . . . . .35

Danemarca** . . 21

Bulgaria . . . . 17

Marea Britanie (incl. Scoţia) 13

Suedia . . . . . 9

Macedonia . . . 10

Armenia . . . . 10

Slovenia. . . . 6

Spania. . . . . 3

Estonia . . . . 3

China. . . . . 2

USA. . . . . . 3

Brazilia. . . . 2

Chile, Japonia, Luxemburg, Portugalia, Turcia, Georgia - câte unul (6)

Numărul total de laureaţi: 21 758

* Include două persoane originare din Indonezia

** Rezistenţa daneză care a salvat cam 500 de evrei (din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populaţie evreiască daneză) transportându-i peste noapte în Suedia - a insistat să-şi primească titlul ca grupă şi nu individual.

[modifică] Lista cetăţenilor români distinşi cu titlul „Drept între Popoare”^[3]

• Agarici, Viorica

Viorica Agarici (n. 1886, d. 1979) a fost preşedinta filialei locale a Crucii Roşii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial. În noaptea de 2 iulie 1941, după ce a tratat răniţii Armatei Române care se întorceau de pe frontul de est, ea a auzit gemetele evreilor din "trenul morţii" care transporta supravieţuitorii pogromului de la Iaşi. Datorită funcţiei pe care o ocupa, a pretins şi a obţinut permisia să le dea apă şi alimente celor din tren. Dosar 2062.

• Antal, Rozalia

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Rozalia Antal din oraşul Satu Mare, Transilvania de Nord i-a ascuns pe vecinii ei, familia Handler, în casa sa. Dosar 0593.

• Anuţoiu T. Anghel

Născut în satul Nistoreşti-Vrancea, a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea. Între 1938-1944, Anghel T. Anuţoiu a fost secretarul şi reprezentantul asociaţiei veteranilor de război Marele Voievod Mihai. El a avertizat pe evreii din comunităţile din Bacău, Braşov, Odobeşti, Piatra-Neamţ şi Buzău că urmau să fie arestaţi - aşa că au putut fugi la timp - şi i-a ajutat să găsească adăpost. Dosar 1395.

• Băiaş, Vasile Băiaş, Maria

Vasile Băiaş şi soţia lui, Maria erau ţărani români care trăiau în satul Viile Dejului, cam la 5 km de oraşul Dej din Transilvania. În aprilie 1944, când s-a înfiinţat ghetoul din Dej, familia Băiaş le-a adus alimente cunoştinţelor lui, familia Steinfeld şi i-a ascuns pe băieţii familiei la ferma lui. Dosar 615.

• Beceanu, Dumitru

Doctor în farmacie, deţinea o farmacie în Iaşi şi era ofiţer în rezervă al armatei române. La 29 iunie 1941, când a început pogromul în Iaşi, Beceanu le-a propus celor doi angajaţi evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui, care se afla deasupra farmaciei. Încă aproximativ 20 de evrei şi-au găsit adapost acolo. Dosar 3515.

• Cojoc, Gheorghe

Inginer forestier din vecinătatea oraşului Târgu Neamţ. În iulie 1942 ing. Ghorghe Cojoc a obţinut de la autorităţile din oraşul Piatra Neamţ ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamţului. În acest fel i-a salvat pe aceşti evrei de la deportarea în Transnistria. Dosar 2731.

• Cuciubă, Traian - tatăl, Cuciubă, Traian - fiul

Tatăl şi fiul Cuciubă şi-au ajutat prietenul evreu, Rosenthal, dintr-un mic orăşel din Transilvania de Nord, să scape de deportarea din 1944, trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei. Dosar 8923.

• Criveanu, Theodor

Theodor Criveanu (n. ? - d. 1988) a fost un ofiţer român care a fost desemnat să facă listele cu evreii apţi pentru munca obligatorie, aceştia nemaifiind trimişi în lagăre. El şi-a riscat viaţa acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condiţiile solicitate de comandanţi, salvându-le, astfel, viaţa. După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viaţa. În 2007 Criveanu a primit post-mortem titlul de Drept între popoare.^[4]

• Dumitru, Adrian Strauss-Tiron, Gabriela - Catană, Maria

Au salvat o familie din Transnistria. Dosar 6843.

• Elena, Regina Mamă a României

Regina Mamă Elena (n. 2 mai 1896 la Atena, prinţesă de Grecia şi Danemarca, d. 28 noiembrie 1982 la Lausanne, Elveţia). S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuţi. După ce s-au adresat mai multor personalităţi, Regina Mamă, însoţită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Antonescu, care a cedat şi a fost de acord ca acei evrei care nu fuseseră încă deportaţi din Cernăuţi să rămână acolo "temporar". Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat vieţile a mii de evrei din Transnistria. În 1943 şi la începutul lui 1944, Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viaţă, inclusiv a mii de orfani evrei, din Transnistria. În anul 1993 Statul Israel şi Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul şi Medalia Dreaptă Între Popoare. Dosar 5106. ^[5]

• Farkaş, Stefan Farkaş, Rozalia

În septembrie 1944, Eugen Szabo (fost Salzberger), un tânăr evreu, se afla într-un detaşament de muncă forţată al armatei ungare staţionat lângă oraşul Oradea. Familia Farkaş i-a ascuns pe Szabo, împreună cu alţi 8 colegi din detaşamentul de muncă, în pivniţa casei sale. Dosar 5103.

• Florescu, Constanţa

Constanţa Florescu (n. 1908) din Bucureşti a adăpostit-o cu grijă şi devotament, în casa sa, între anii 1941-1944, pe Roza Hendler. Dosar 4398.

• Gheorghe, Petre I

Preot ortodox în Sarovo, regiunea Golta, a ajutat şi a salvat mulţi evrei din ghetoul Crivoi-Ozero, Transnistria. Dosar 10060.

• Ghiţescu, Alexandru

La 21 ianuarie 1941, în timpul pogromului de la Bucureşti, când vecinul lui, avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la uşă cerându-i ajutorul, Ghiţescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia - salvându-i viaţa. Dosar 5014.

• Grosz, Rozalia Grosz, Bandi

În mai 1944, Bandi Grosz, din Dej, Transilvania, a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său şi a strecurat-o afară din ghetou. Dosar 1549.

• Hîj, Simion Hîj, Metzia

Dr. Simion Hîj, avocat din Cernăuţi, a ajutat mai multe familii evreieşti. Când a început evacuarea ghetoului, Dr. Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate spre deportare, de către jandarmeria româna. Dosar 725.

• Lajos, Peter

În 1944, Peter Lajos trăia la Cluj. El a salvat viaţa evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă, ca Janos Kovacs. Dosar 3941.

• Karadja, Constantin

Diplomat român care a salvat de deportare şi exterminare peste 51.000 de persoane. Dosar 10472. [1].

• Manoliu, Florian

Diplomat român în Elveţia, a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944. Dosar 9160.

• Mărculescu, Emilian

În 1942, în câteva călătorii la Cernăuţi, Emilian Mărculescu a reuşit să mituiască un ofiţer de poliţie român, care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopţii, sub pretextul că trebuia să-i transfere nemţilor, spre a fi executaţi. Dosar 4779.

• Moldovan, Valeriu

Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgheri din Bistriţa, Transilvania de Nord. El a salvat familia Fleischman în 1944. Dosar 5999.

• Motora, Sabin

Ofiţer de carieră în jandarmeria română, comandantul lagărelor Grosulovo şi Vapniarka, Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo, mai aproape de graniţa română, contrar ordinului primit, de a-i transfera spre est, pentru a fi predaţi germanilor. El a făcut tot ce a putut ca să salveze vieţile evreilor, în ciuda faptului că astfel îşi risca propria viaţă şi cariera militară. Dosar 2394.

• Muranyi, Rozsi

În timpul războiului, Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare, Transilvania. După invadarea Ungariei de către Germania, în martie 1944, Muranyi a ascuns 8 evrei, din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944, când oraşul a fost eliberat. Dosar 534.

• Nicopoi-Strul, Elisabeta

Datorită lui Nicopoi, familia Strul, şapte persoane - tatăl, mama şi fraţii - au fost salvaţi în timpul pogromului de la Iaşi, la 29 iunie 1941. Dosar 3416.

• Nits, Janos Nits, Gyula Nits, Aliz

Au salvat evrei în Transilvania de Nord, în 1944.

• Onişor, Ioana Demusca, Letiţia Crăciun, Ana Crăciun, Pavel

În mai 1944, familia Onişor – văduva Ioana şi copii ei, Victor de 21 de ani, Lazăr de 18 ani, Letiţia de 16 ani şi Anna, măritată cu Pavel Crăciun, erau ţărani care trăiau la ferma lor în pădure, la circa 4 km de oraşul Bistriţa, Transilvania. La 1 mai, cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistriţa în ghetou, de unde au fost deportaţi în lagărele de exterminare, 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onişor, care le pregătise un ascunziş. Dosar 1406.

• Paelungi, Stefan

Stefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului, într-o colibă îndepărtată care aparţinea tatălui său. Dosar 6999.

• Pal (Kudor), Anna Pal, Jeno

În aprilie 1944, aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de nazişti, evreica Nissel a decis să fugă în România. I-a rugat pe Anna şi Jeno Pal (ulterior soţul ei) să-i ascundă copilul şi ei au făcut-o, deşi ştiau cât de riscant este să ascunzi evrei. Dosar 6540.

• Pântea, Nona

În 1941, în timpul pogromului de la Iaşi, Nona Pântea a adăpostit în camera ei şase evrei din vecini, salvându-le viaţa. Dosar 3455.

• Pocorni, Egon Pocorni, Nicolina

Egon Pocorni din Bucureşti a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin, judeţul Moghilev, Transnistria. Văzând suferinţele evreilor, el şi soţia lui i-au ajutat după cum au putut. Dosar 2855.

• Pop, Nicolaie Pop, Maria Pop (Saileanu), Aristina

Familia Pop, fermieri în satul Lăpuşul Românesc, Transilvania de Nord, s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor şi pe copiii ei, întreţinându-i cu tot ce aveau nevoie. Dosar 7123.

• Pop, Valer

Înalt demnitar în administraţia maghiară şi românească din Transilvania. În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas, evreică din familia Farkaş, adoptând-o şi pe fiica ei din prima căsătorie, Katalin-Catherina. După ocuparea Ungariei de către Germania, în martie 1944, Pop şi-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă şi a reuşit să-şi interneze soacra, pe Lina Farkas, în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj, pentru a o salva de deportare. Dosar 2580.

• Popovici, Traian

Traian Popovici (n. 17 octombrie 1892, satul Ruşii Mănăstioarei, pe atunci în Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria; d. 4 iunie 1946, satul Colacu, com. Fundu Moldovei, judeţul Suceava) a fost un avocat român şi primar al oraşului Cernăuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina. Dosar 0499. ^[6]

• Profir, Grigore

Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iaşi. În iunie 1941, când a aflat că evreii erau aduşi la secţia de poliţie, a adunat câţiva evrei i-a dus la moară şi i-a pus să descarce sacii de făină, salvându-i de la moarte. Dosar 3514.

• Puti, Alexa Puti, Maria Puti, Todor

Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă oraşul Şomcuta Mare, Transilvania. În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peşteră, la marginea pădurii de lângă casa sa. Maria şi Todor, copiii lui Puti, şi-au ajutat tatăl să adâncească peştera şi i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână. Dosar 3739.

• Simionescu, Constantin

Simionescu era un avocat român şi decanul baroului din Iaşi. În timpul războiului, Simionescu a ajutat 10 evrei ieşeni, majoritatea din familiile Spiegel, Sapira şi Siegler. Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel, de 16 ani, împreună cu fraţii lui, sub aripa sa protectoare, după ce tatăl lor fusese în trenurile morţii, iar mama fusese arestată. Dosar 4892.

• Sion, Mircea Petru G.

În timpul războiului, avocatul Mircea Petru G. Sion a fost numit judecător la un tribunal militar. El a intervenit activ în favoarea evreilor şi pentru unii dintre ei a obţinut eliberarea din lagărele de muncă. A făcut tot posibilul să-i salveze. Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iaşi şi la proprietatea familiei lui din afara oraşului, riscându-şi viaţa şi averea. Dosar 3384.

• Şorban, Raoul

Prof. Raoul Şorban (n. 4 septembrie 1912 - d. 18 iulie 2006) a fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist, academician şi memorist român. În mai 1944, Prof. Şorban l-a ajutat pe Rabinul Dr. Moshe Carmilly-Weinberger, rabinul comunităţii evreieşti neologe din Cluj să fugă la Turda şi de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în Bucureşti pentru a căuta căi de salvare. În mărturia sa Dr. Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof. Şorban pentru găsirea unei soluţii de salvare a evreilor din Transilvania ocupată. Dosar 3499. ^[7]

• Stoenescu, Ioana Stoenescu, Pascu

În 1941, în ianuarie, în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din Bucureşti, familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor, salvându-le viaţa. Dosar 566.

• Stroe, Magdalena

A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944, în Transilvania de Nord.

• Suţă, Ioan

În septembrie 1944, Ioan Suţă din oraşul Satu Mare, Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detaşamentul de muncă. Dosar 1827.

• Szakadati, Janos Szakadati, Juliana

În 1944, soţii Janos şi Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea, Transilvania de Nord. Magazinul lor era lângă ghetoul oraşului, în care erau deţinuţi evreii în vederea deportării în lagărele morţii. Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou, fără a primi nimic în schimb şi riscându-şi viaţa. Din mai 1941 până la sfârşitul războiului, familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor. Dosar 1812.

• Toth, Jozsef

În 1944, Jozsef Toth, profesor de liceu, era înrolat în armata maghiară şi locuia la Cluj, Transilvania, în casa lui Ludovic Weissberger. Când s-au început deportările evreilor din Cluj, Toth i-a ascuns pe Weissberger, pe soţia lui Hermina, pe fiica lor Clara-Luisa, pe fiul lor Andrei şi pe bunica Etelca, în bucătăria casei. Dosar 6026.

• Tubak, Maria

La 21 ianuarie 1941, în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din Bucureşti, Maria Tubak şi Stefan Marin, care lucrau la o fabrică de cherestea, s-au aşezat lângă poartă şi când bandele au venit şi au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei, cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă şi au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român. Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbuşită. Dosar 4860.

• Zaharia, Josif

Josif Zaharia (Zacharias) - care aparţinea minorităţii şvabe - era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din judeţul Timişoara. În 1941, Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani, speriat şi extenuat de lungile căutări de hrană şi adăpost. Băiatul era Benjamin Weiss, elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din oraşul Arad. Zaharia a ghicit că băiatul era evreu şi i-a fost milă de el. A obţinut acte false pentru el, l-a învăţat să muncească la fermă şi l-a angajat la ferma tatălui său. Dosar 6177.

[modifică] Listă parţială a cetăţenilor Republicii Moldova distinşi cu titlul „Drept între Popoare”^[8]

• Lozan, Paramon Lozan, Tamara

Paramon şi Tamara Lozan locuiau în oraşul Nisporeni din Moldova. Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu, unde soţia lui lucra ca profesoară. Când regiunea a intrat sub control românesc, Paramon Lozan a fost somat să deschidă şcoala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune. Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internaţi în clădirea şcolii vor fi omorâţi. Pentru a preîntâmpina crima, Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze. După câteva zile el a fost executat de către autorităţile militare române. Dosar 7338.

• Marcenco, Ivan Marcenko, Feokla Marcenko, Leonty Marcenko, Nina Marcenko, Nikita Marcenko, Tatiana

Fraţii Ivan şi Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în localitatea Rîbniţa din Moldova, în apropierea ghetoului. În martie 1944, când românii se retrăgeau din acea zonă, familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko, cerându-i adăpost. Ei au rămas ascunşi acolo până după război. Dosar 8207.

• Morozovski, Vitali Morozovski, Alexandra -

Vitali şi Alexandra Morozovski erau învăţători la şcoala din satul Mocra, raionul Râbniţa. Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber, un băiat evreu care locuia cu părinţii, colhoznici, în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere. În decembrie 1941, când germanii şi românii au deţinut controlul asupra Moldovei, Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost. Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni şi i-au asigurat cele necesare traiului. Dosar 7135.

• Nedeliak, Ivan Nedeliak, Anna

Ivan şi Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka, suburbie a Tiraspolului. În iulie 1941, familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi fraţi Yefim şi Semeon Mirocinik, singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viaţă după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte. Dosar 6990.

• Pelin, Gheorghe Pelin, Varvara

Gheorghe şi Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăieşti, districtul Tiraspol. În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter, un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război, originar din satul Căuşeni din Moldova. Dosar 6853.

• Pereplecinski, Vladimir Pereplecinski, Maria

Într-o zi din septembrie 1941, Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată, Klaudia Vainştein, care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acţiuni de ucidere în masă. În tot timpul ocupaţiei Klaudia a locuit cu familia Pereplecinski şi a fost considerată un membru al acesteia. Dosar 8303.

• Pozdniakova, Efrosina Starostina (Pozdniakova), Zinaida

În timpul războiului, Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani şi locuia cu unica sa fiică de 12 ani, Zinaida (mai târziu, Starostina), la periferia oraşului Râbniţa, în Moldova. Ea avea câteva cunoştinţe şi prieteni printre internaţii din ghetou. Ea şi fiica ei i-au ajutat pe evrei, procurându-le alimente. La începutul lunii martie 1944, când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbniţa, câteva dintre cunoştinţele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei. Timp de o lună întreagă, în timp ce militarii germani i-au jefuit şi ucis pe evreii din Râbniţa, Efrosinia şi Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei şi le-au asigurat cele necesare. Dosar 7558.

• Serebrianski, Isaak Sparinopta, Samuil Mazur, Ikim -

Isaak Serebryanskiy, Samuil Sparinopta şi Ikim Mazur erau ţărani moldoveni, locuitori ai satului Broşteni, districtul Râbniţa. În timpul războiului, cei trei i-au ajutat în diverse moduri, hrănindu-i şi ascunzându-i pe rând, pe vecinii lor, fraţii Naum şi Raisa Gomelfarb ai căror părinţi fuseseră omorâţi în septembrie 1941. Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum şi sora lui, săpând o groapă sub staulul oilor. Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei, în spatele sobei, iar Ikim Mazur, care locuia la marginea satului, a ţinut copiii într-un hambar. Dosar 7550.

• Starostina, Evghenia Starostina, Anna Starostin, Pavel -

Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia şi fiul său, Pavel în Chişinău. La sfârşitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chişinău au fost internate şi buna sa prietenă, Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani, Alla. În primele luni, Anna şi fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine şi mâncare. Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria, Alla Binder a fugit la familia Starostin. Anna şi familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei, îngrijind-o cu devotament şi ţinând-o ascunsă de vecini. Dosar 6084.

• Straşnaya, Maria Straşny, Ivan Straşnaya, Xenia -

Maria Straşnaya avea 60 de ani şi locuia în satul Baliavinţi, districtul Briceni, împreună cu nora sa Xeniya şi două nepoate. Înainte de război, băcănia din sat aparţinea familiei Gurviţ, iar Maria şi familia ei îşi făceau cumpărăturile acolo. După ce germanii au ocupat zona, Benyamin Gurviţ, proprietarul magazinului, a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme. Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviţ, soţia sa, Ita şi copii Yefim şi Manya. Dosar 7347.

• Ţurcan, Peotr Ţurcan, Evgenia Savciuk, Makar Savciuk, Axenia -

Peotr şi Evgeniya Ţurcan locuiau în satul Bulăieşti, districtul Orhei. În decembrie 1941, ei au luat în casa lor o familie evreiască, Celnik, din oraşul Grigoriopol. Timp de câteva luni, familia Celnik a stat în pivniţă sau în pod şi la sfârşitul verii lui 1942, au fost mutată în casa lui Makar şi Axeniya Savciuk, rude ale familiei Ţurcan, care locuiau în acelaşi sat. Dosar 8190.

[modifică] Referinţe

1. ^ http://www.yadvashem.org/righteous/home_righteous.htm
2. ^ http://www.yadvashem.org/righteous/home_righteous.htm
3. ^ Drepţi între popoare, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" - cf.http://www.inshr-ew.ro/en-drepti.htm
4. ^ http://www.realitatea.net/?domeniu=6&stire=80707
5. ^ http://www.isro-press.net/Regina.Mama.Elena/Memorandum.html MEMORANDUM privind SPRIJINUL ACORDAT EVREILOR DIN ROMÂNIA DE REGINA MAMĂ ELENA ÎN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
6. ^ Emil Satco - "Enciclopedia Bucovinei", vol. II (Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2004)
7. ^ http://raoulsorban.wordpress.com/2006/12/21/hello-world/ Biografia lui Raoul Şorban
8. ^ Drepţi între popoare, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" - http://www.inshr-ew.ro/en-drepti.htm

[modifică] Bibliografie

• http://www.bukovinajewsworldunion.org/Biografii/Artzi/Artzi.Drepti.htm. Un licăr în beznă.
• fr Dictionnaires des Justes de France, Lucien Lazare, Ed. Fayard, 2003, 500 p., (ISBN 2-213-61435-0).
• fr Sarah Gensburger, La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963, Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem, n°15, 2004, Ed. CNRS
• fr Sarah Gensburger, Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation, un aeticol din 2002 în Revue française de science politique
• fr Martin Gilbert, Les Justes, Les Héros méconnus de la Shoah, Calmann-Lévy, 2004, 530 p., (ISBN 2-7021-3508-0).
• fr Philippe Boegner, « Ici, on a aimé les Juifs », J.-C. Lattès, 1982, sur Le Chambon-sur-Lignon.
• fr Peter Duffy, Les Frères Bielski ed. Belfond, 2004, (ISBN 2-7144-3849-0) : Povestea celor doi fraţi evrei care au salvat 1 200 evrei.
• fr Limore Yagil, Chrétiens et juifs sous Vichy (1940-1944). Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005, 765 p. (ISBN 2-204-07585-X).
• fr Les Justes de France, 2006, publié par le Mémorial de la Shoah.
• en David P. Gushee, Righteous Gentiles of the Holocaust: Genocide and Moral Obligation, Paragon House Publishers, (ISBN 1-55778-821-9)
• en Ellen Land-Weber, To Save a Life: Stories of Holocaust Rescue, University of Illinois Press, (ISBN 0-252-02515-6)
• en Mordecai Paldiel, The Path of the Righteous: Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust, KTAV Publishing House, Inc., (ISBN 0-88125-376-6)
• en Nechama Tec, When Light Pierced the Darkness: Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland, Oxford University Press, (ISBN 0-19-505194-7)
• en Irene et Werblowski Tomaszewski, Tecia, Zegota: The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945, Price-Patterson, (ISBN 1-896881-15-7)
• fr Connus ou inconnus, mais Justes, Hellen Kaufmann, publié par le Crif Sud-Ouest Aquitaine, 2007, 64 p., [2].
• http://www.yadvashem.org/righteous/home_righteous.htm
• Drepţi între popoare, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" - http://www.inshr-ew.ro/en-drepti.htm
• http://www.realitatea.net/?domeniu=6&stire=80707
• http://www.isro-press.net/Regina.Mama.Elena/Memorandum.html MEMORANDUM privind SPRIJINUL ACORDAT EVREILOR DIN ROMÂNIA DE REGINA MAMĂ ELENA ÎN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
• Emil Satco - "Enciclopedia Bucovinei", vol. II (Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2004)
• http://raoulsorban.wordpress.com/2006/12/21/hello-world/ Biografia lui Raoul Şorban