Lăpuș, Maramureș
| Lăpuș | |
| — Sat — | |
 Lăpuș
|
|
Lăpuș
|
|
| Coordonate: Coordonate: | |
|---|---|
|
|
|
| Țară |  România |
| Județ |  Maramureș |
| Comună | Lăpuș |
|
|
|
| Populație (2007) | |
| - Total | 3,723 locuitori |
|
|
|
| Fus orar | EET (UTC+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poștal | 437175 |
| Prefix telefonic | +40 x62 [1] |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Lăpuș (în maghiară Oláhlápos) este un sat în județul Maramureș, Transilvania, România, situat pe râul Lăpuș, la 12 km distanță de orașul Târgu Lăpuș, înfrățit cu localitatea Peillac (Morbihan, Franța). Etimologic, numele ar proveni din maghiarul lápos (i.e. "loc plat, neted, noroios"). Este reședința comunei Lăpuș.
Cuprins |
Așezare [modificare]
Satul Lăpuș este situat la 55 km. distanță față de municipiul Baia Mare, și se învecinează cu comuna Băiuț la nord, cu comuna Botiza la nord-est, cu comuna Suciu de Sus la sud-est și cu comuna Cupșeni și orașul Târgu Lăpuș la vest.
Istoric [modificare]
Prima atestare documentară, sub numele Dragosfálva, datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Este un străvechi centru ceramic.
În 1506, satul intră, pentru o perioadă de timp, în stăpânirea domnitorului Moldovei, Bogdan al III-lea cel Chior; în 1618, este în proprietatea domnitorului Sigismund Báthory.
La 30 iulie 1661, principele Ioan Kemény, care tocmai declarase ieșirea principatului de sub suzeranitatea otomană, poposește aici cu un corp de armată. Este însă atacat de tătarii conduși de Ali-pașa, și, în urma unor pierderi însemnate, este nevoit să se retragă. [2]
Între anii 1850-1892, pe teritoriul satului există o mică manufactură de prelucrare a fierului.
După al 2-lea război mondial, între anii 1949-1953, în zonă se înregistrează acțiuni de rezistență armată anticomunistă (grupuri de partizani).
Obiective turistice [modificare]
Remarcabilă biserică cu pridvor, datând de la sfarșitul secolului al XVII-lea, monument istoric restaurat intre 2002-2004. Mănăstire ortodoxă de maici, cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", construită intre anii 1994-1996, pe locul unei foste mănăstiri arse de trupele generalului Adolf Buccow. Necropolă de la sfârșitul mileniului II î.Hr. (proiecte de amenajare). [3]
Demografie [modificare]
Evoluția populației comunei Lăpuș, pe ani:
| Anul | 2007 | 2002 | 1992 | 1977 | 1956 | 1930 | 1910 | 1900 | 1880 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| populația | 3899 | 3828 | 3876 | 3919 | 3332 | 3016 | 2826 | 2796 | 2624[4] |
În anul 1857, așezarea avea 2.406 locuitori, distribuția pe confesiuni fiind: 428 romano-catolici, 1.929 greco-catolici, 3 protestanți, 36 de calviniști.
Conform datelor recensământului din 1930 Lăpușu Românesc avea 3.016 locuitori, dintre care 2.756 români, 95 evrei, 88 maghiari, 68 țigani și 9 armeni. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.824 greco-catolici, 95 mozaici, 85 romano-catolici, 7 reformați (calvini) și 5 ortodocși.
Conform datelor recensământului din 2002 [5] Lăpușu Românesc avea 3.828 locuitori, dintre care 3.809 români și 19 maghiari.Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3651 ortodocși, 143 greco-catolici, 20 catolici, 9 penticostali și 2 reformați. 3 persoane s-au declarat de altă religie.
Structura populației pe sex și vârstă era următoarea:
0-14 ani, barbați: 392
0-14 ani, femei: 376
15-59 ani, barbați: 1,154
15-59 ani, femei: 1,149
60+ ani, barbați: 297
60+ ani, femei: 460
Legături externe [modificare]
- Site-ul primăriei Lăpuș
- Instantanee din viața satului
- Scurtă prezentare a Bisericii Greco-Catolice
- Sentința ÎCCJ privitoare la Biserica Greco-Catolică din Lăpuș
Galerie de imagini [modificare]
-
Noua Biserică Ortodoxă
-
Panoramă a părţii de nord a satului Lăpuş
Note [modificare]
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Lápos (Oláh-), in SZOLNOK-DOBOKAVÁRMEGYE MONOGRAPHIÁJA [1]
- ^ Die Hügelgräbernekropole von Lăpuș, Region Maramureș, Rumänien, eine Elitennekropole der späten Bronzezeit [2]
- ^ Recensămintele în Transilvania de la 1880 la 2002
- ^ Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală, [3]
