Raoul Șorban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Raoul Șorban
RaoulSorban.jpg
Raoul Șorban
Născut(ă) 4 septembrie 1912
Dej
Deces 18 iulie 2006
Cluj-Napoca
Naționalitate România român
Ocupație profesor, critic de artă, pictor, scriitor, eseist și memorist român.

Raoul Șorban (n. 4 septembrie 1912 Dej- d. 18 iulie 2006 Cluj-Napoca) a fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist și memorialist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său a fost compozitorul Guilelm Șorban[1], descendent dintr-o veche familie nobiliară română din Transilvania (atestată încă dinsecolul XIII), iar mama sa era de origine din Alsacia.

A locuit în conacul din Stoiana din anul 1912, de unde a fost evacuat în 1948 cu tot cu familia sa, iar proprietățile acesteia au fost confiscate de către statul român.

Între 1923-1927 a făcut studii gimnaziale si liceale la Blaj și Cluj, cu precadere în domeniul muzical, unde i-a avut ca profesori pe Heinz Heltmann, Celestin Cherebețiu; Jean Bobescu și Paula Kouba-Stranszky.

Șorban a studiat pictura și muzica în Italia (la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano), Austria și Germania între 1930 și 1934. A studiat apoi dreptul la Universitatea din Cluj. Între timp a avut mai multe expoziții de picturi în diverse saloane de artă la Baia Mare și Cluj (1935), București și Baia Mare (1938), iar apoi din nou la Cluj (1939, 1942, 1943). În 1938, Șorban devine asistent de istoria artei la Universitatea din Cluj.

După dictatul de la Viena, Transilvania de Nord a fost anexată de Ungaria, iar el a decis să rămână la Cluj și a fondat Editura Românească din Ardealul de Nord, unica editură care a reușit să funcționeze în acea perioadă în regiune. Totodată a scris o serie de articole pentru ziarul în limba română Tribuna Ardealului (ca secretar de redacție). A fost arestat în 1942 de autoritățile maghiare, întemnițat și obligat să lucreze în detașamentele de muncă forțată.

În 1944 în timpul celui de al II-lea Război Mondial, a reușit să joace un rol activ în salvarea vieților unor evrei care fie au încercat să intre în Regatul României pentru a se salva, fie au încerct să emigreze în Palestina Britanică. Această activitate a sa care a fost dusă în contextul politic complicat al acelor vremuri, a fost un motiv pentru care a primit titlul și medalia de Drept între popoare acordată de Institutul Yad Vashem. În primul deceniu al secolului XXI însă, au apărut date care contestă semnificativ aceste merite, mergând până la a susține impostura lui Șorban.[1][2][3]

În mai 1944 Șorban s-a întors la București unde a fost integrat în structurile guvernului.

După revenirea Transilvaniei de Nord la România, Șorban s-a mutat înapoi la Cluj. Între 1946 și 1948 a condus Conservatorul de la Cluj și, începând cu 1948, Institutul de Artă de la Cluj (până în 1949). Regimul comunist l-a dat afară din funcții, ceea ce l-a forțat să-și câștige existența ca zugrav la o cooperativă. În 1952, Securitatea l-a arestat și deținut până în 1955 fără proces.

În 1956 i s-a permis din nou accesul în mediul academic. A publicat la Editura de stat pentru literatură și artă, fiind readmis ca profesor la Universitatea București (1965) și Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din București (1968).

În 1987 Institutul Yad Vashem din Israel i-a decernat titlul și medalia Drept între popoare pentru salvarea vieții unor evrei din Ungaria (Transilvania fiind anexata intre 1940-1944 la Ungaria). În 1990 a fost numit Cetățean de Onoare al Statului Israel (Dosar 3499)[4].

S-a întors la Stoiana în vara anului 1991[5],

„după ce un mic șoc a spulberat comunismul fără să-i destrame birocrația și nici pe birocrații de bază de care s-a servit.”

În 1991 a devenit Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj[6], aceeași distincție fiind oferită de Conservatorul din Oradea în anul 2002.[7]

În primul deceniu al secolului XXI, noi date provenite de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au precizat faptul că Raoul Șorban a fost un informator al acestei instituții, cu un rol semnificativ împotriva lui Lucian Blaga și a ginerelui acestuia Tudor Bugnariu.[1][2][8]. Alte controverse au apărut legate de activitatea sa la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.[9]

A murit la 18 iulie 2006 și a fost îngropat la Cimitirul Florilor din Dej.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Friedrich von Bömches, București, Editura Meridiane, 1975.
  • Fantasma Imperiului Ungar și Casa Europei, Editura Globus, București, 1990, ISBN 973-49-0000-5
  • Chestiunea maghiară, Editura Valahia, București, 2001, ISBN 973-95092-4-X
  • Invazie de stafii. Însemnări și mărturisiri despre o altă parte a vieții (Editura Meridiane, București, 2003), ISBN 973-33-0477-8
  • Rețelele Omeniei (împreună cu Adrian Riza), Editura R.A.I., 1995, ISBN 973-570-018-2
  • Vida (album), București, Editura Meridiane, 1981
  • Theodor Pallady (Mică bibliotecă de arta), Editura Meridiane, 1975
  • Constantin Mustață, Raoul Șorban - Dialoguri cu Raoul Șorban, Editura Anotimp, Oradea, 2002, ISBN 973-98564-1-1
  • Aurel Ciupe, Editura Meridiane, București, 1967,
  • Aurel Popp (Raoul Șorban, Zoltan Banner; monografie, col. Maeștrii Artei Românești, Editura Meridiane, București, 1968)
  • Constantin Baraschi, Editura Meridiane, București 1966
  • Nicolae Tonitza
  • O viață de artist între München și Maramureș (Hollósy Simon), Editura Meridiane, București 1986
  • Ter Borch, Editura Meridiane, București 1985
  • Theodor Pallady (album)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Raoul Șorban.În loc de necrolog, Michael Șhafir, 4 august 2006, Revista 22 editată de Grupul de Dialog Social, accesat 2014.08.31
  2. ^ a b Raoul Șorban, a fost sau nu salvator al evreilor ?, 21 iulie ora 18:11, emisiune Europa liberă
  3. ^ Răzbunare de dincolo de moarte, 25 Noiembrie 2003, Clujeanul, accesat 2014.08.31
  4. ^ Biografia lui Raoul Șorban, raoulsorban.wordpress.com, accesat 2014.08.31
  5. ^ Lupta de clasă la Stoiana-ieri și azi
  6. ^ Broșură de prezentare, Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj-Napoca, accesat 2014.08.30
  7. ^ Raoul Șorban pe ultimul drum, 22 iulie 2006, ziarul Evenimentul Zilei, accesat 2014.08.30
  8. ^ Raul Sorban, turnatorul din casa lui Lucian Blaga, 21 noiembrie 2003, Evenimentul zilei, accesat 2014.08.31
  9. ^ Sinecura PSD pentru Raoul Șorban, 4 februarie 2005, Evenimentul zilei, accesat 2014.08.31

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mustață, Constantin & Șorban, Raoul: Dialoguri cu Raoul Șorban, Editura Anotimp, Oradea, 2002, ISBN 973-98564-1-1
  • Păcurariu, Francisc, Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor, Editura Minerva, București, Romania, (1988), p. 486

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Texte de autor