Raoul Șorban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Raoul Șorban
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române

Raoul Șorban
Născut(ă) 4 septembrie 1912
Dej
Deces 18 iulie 2006
Cluj-Napoca
Naționalitate România român
Ocupație profesor, critic de artă, pictor, scriitor, eseist și memorist român.

Raoul Șorban (n. 4 septembrie 1912 Dej- d. 18 iulie 2006 Cluj-Napoca) a fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist, academician și memorist român. În 1944, în timpul celui de al II-lea Război Mondial a făcut acte de înalt eroism și umanitate salvând viețile a mii de evrei, cu riscul pereclitare personală, a familiei și a avutului, pentru care a primit titlul și medalia de Drept între popoare acordată de Statul Israel.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său este compozitorul Guilelm Șorban[2], descendent dintr-o veche familie nobiliară română din Transilvania (atestată încă din secolul XIII), mama sa era de origine din Alsacia.

A locuit în conacul din Stoiana din anul 1912, de unde a fost evacuat în 1948 iar familia compozitorului Guilelm Șorban a fost expulzată din Stoiana iar proprietățile le-au fost confiscate de către statul român.

Între 1923-1927 studii gimnaziale si liceale la Blaj si Cluj, cu precadere in domeniul muzical, unde are ca profesori pe Heinz Heltmann, Celestin Cherebețiu; Jean Bobescu și Paula Kouba-Stranszky.

Șorban a studiat pictura și muzica în Italia (la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano), Austria și Germania între 1930 și 1934. A studiat apoi dreptul la Universitatea din Cluj. Între timp a avut mai multe expoziții de picturi în diverse saloane de artă la Baia Mare și Cluj (1935), București și Baia Mare (1938), iar apoi din nou la Cluj (1939, 1942, 1943). În 1938, Șorban devine asistent de istoria artei la Universitatea din Cluj.

După dictatul de la Viena, Transilvania de Nord a fost anexată de Ungaria, iar el a decis să rămână la Cluj și a fondat Editura Românească din Ardealul de Nord, unica editură care a reușit să funcționeze în acea perioadă în regiune. Totodată a scris o serie de articole pentru ziarul în limba română Tribuna Ardealului (ca secretar de redacție). A fost arestat în 1942 de autoritățile maghiare, întemnițat și obligat să lucreze în detașamentele de muncă forțată.

În 1944, Șorban, alături de alți români ca Iuliu Hațieganu, a reușit să joace un rol foarte activ în salvarea a mii de evrei care erau amenințați cu exterminarea.[3] A ajutat atât evrei care încercau să intre în Regatul României pentru a se salva, cât și alții care încercau să emigreze în Palestina Britanică. În mai 1944 s-a întors la București unde a fost integrat în structurile guvernului.

După revenirea Transilvaniei de Nord la România, Șorban s-a mutat înapoi la Cluj. Între 1946 și 1948 a condus Conservatorul de la Cluj și, începând cu 1948, Institutul de Artă de la Cluj (până în 1949). Regimul comunist l-a dat afară din funcții, ceea ce l-a forțat să-și câștige existența ca zugrav la o cooperativă. În 1952, Securitatea l-a arestat și deținut până în 1955 fără proces.

În 1956 i s-a permis din nou accesul în mediul academic. A publicat la Editura de stat pentru literatură și artă, fiind readmis ca profesor la Universitatea București (1965) și Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din București (1968).

În 1987 Statul Israel i-a decernat titlul și medalia Drept între popoare pentru salvarea vieților a mii de evrei din Ungaria (Transilvania fiind anexata intre 1940-1944 la Ungaria). În 1990 a fost numit Cetățean de Onoare al Statului Israel (Dosar 3499)[4].

S-a întors la Stoiana în vara anului 1991, „după ce un mic șoc a spulberat comunismul fără să-i destrame birocrația și nici pe birocrații de bază de care s-a servit”.[5]

A murit la 18 iulie 2006 și a fost îngropat la Cimitirul Florilor din Dej.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Friedrich von Bömches, București, Editura Meridiane, 1975.
  • Fantasma imperiului ungar și casa Europei, Editura Globus, București, 1990, ISBN 973-49-0000-5
  • Chestiunea maghiară, Editura Valahia, București, 2001, ISBN 973-95092-4-X
  • Invazie de stafii. Însemnări și mărturisiri despre o altă parte a vieții (Editura Meridiane, București, 2003), ISBN 973-33-0477-8
  • Rețelele Omeniei (împreună cu Adrian Riza), Editura R.A.I., 1995, ISBN 973-570-018-2
  • Vida (album), București, Editura Meridiane, 1981
  • Theodor Pallady (Mică bibliotecă de arta), Editura Meridiane, 1975
  • Constantin Mustață, Raoul Șorban - Dialoguri cu Raoul Șorban, Editura Anotimp, Oradea, 2002, ISBN 973-98564-1-1
  • Aurel Ciupe, Editura Meridiane, București, 1967,
  • Aurel Popp (Raoul Șorban, Zoltan Banner; monografie, col. Maeștrii Artei Românești, Editura Meridiane, București, 1968)
  • Constantin Baraschi, Editura Meridiane, București 1966
  • Nicolae Tonitza
  • O viață de artist între München și Maramureș (Hollósy Simon), Editura Meridiane, București 1986
  • Ter Borch, Editura Meridiane, București 1985
  • Theodor Pallady (album)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ acest capitol este controversat, vezi cercetarile de data recenta asupra acestui subiect - http://www.revista22.ro/raoul-sorban-in-loc-de-necrolog-2949.html
  2. ^ [1] [nefuncțională]
  3. ^ vezi ref. 1
  4. ^ ***Biografia lui Raoul Șorban, http://raoulsorban.wordpress.com/2006/12/21/hello-world/
  5. ^ Lupta de clasă la Stoiana-ieri și azi

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mustață, Constantin & Șorban, Raoul: Dialoguri cu Raoul Șorban, Editura Anotimp, Oradea, 2002, ISBN 973-98564-1-1
  • Păcurariu, Francisc, Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor, Editura Minerva, București, Romania, (1988), p. 486

Legături externe[modificare | modificare sursă]