Șomcuta Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Șomcuta Mare
—  Oraș  —
Biserica de lemn din Buteasa (1800)
Biserica de lemn din Buteasa (1800)
Stema Șomcuta Mare
Stemă
Șomcuta Mare se află în România
{{{alt}}}
Șomcuta Mare
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°30′N 23°28′E / 47.500°N 23.467°E / 47.500; 23.46747°30′N 23°28′E / 47.500°N 23.467°E / 47.500; 23.467

Țară  România
Județ Maramureș

SIRUTA 109176
Atestare documentară 1358

Localități componente

Guvernare
 - Primar Talpoș Florin Vasile (PNL,02012)

Suprafață
 - Total 120,40  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 7.565 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 7.708 locuitori

Site: Primăria Orașului Șomcuta Mare

Poziția localității Șomcuta Mare

Șomcuta Mare (în maghiară Nagysomkút, colocvial Somkút, în trad. Fântâna lui Șom, în germană Großhorn) este un oraș în județul Maramureș, România. Localitatea are o populație de 7.565 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei localități din județul Maramureș: Tăuții-Măgherăuș, Săliștea de Sus și Ulmeni.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Atestat documentar în anul 1358, orașul Șomcuta Mare are în componență următoarele localități: Buciumi, Vălenii Șomcuței, Hovrila, Ciolt, de rang III și localitățile aparținătoare: Finteus, Buteasa și Codru de rang V. Împrejurimile și data când a apărut această localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsă de documente.

Chiar de la primele atestări documentare, Șomcuta Mare are o populație preponderent românească. Lucrul acesta este dovedit de toate știrile ce s-au păstrat în acest sens despre "Domeniul Chioar" din care făcea parte.

Șomcuta Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei

Din punct de vedere juridic Șomcuta Mare aparținea de stăpânirea "Cetății de piatră", e menționat pentru prima dată în 1319. În sec. al XIV-lea localitatea împreună cu domeniul Chioar, intră în posesia voievozilor români din Maramureș. La 1566 "Domeniul Chioar" este împărțit în 12 voievodate, din care cele ale voievodului Dan Butean, având în frunte satul Șomcuta Mare avea 14 sate. În 1599 Șomcuta Mare odată cu Chioarul ajunge sub stăpânirea lui Mihai Viteazul.

În anul 1713 "Cetatea de piatră" este distrusă, iar în anul 1738 Chioarul se transformă în "Ținut". Cu aceste evenimente Șomcuta Mare capătă un rol tot mai însemnat în Chioar, în scurt timp devenind cea mai importantă localitate a districtului. La sfârșitul sec. XIX-lea capătă un caracter regulat târgurile săptămânale. În localitate au funcționat 3 unități bancare: Casa de Economii a Districtului Chioar, Casa de Economii Chioreana și Banca de Comerț. Dezvoltarea economică este dovedită și de faptul că la începutul secolului al XIX-lea avea gară, poștă și telegraf. Mai există un spital comunal, o bibliotecă comunală și de plasă, precum și un centru de pompieri.

În perioada interbelică funcționau prese de ulei, mori, precum și 3 manufacturi din industria pielăriei și confecțiilor. Șomcuta Mare a fost și un centru cultural important al Țări Chioarului. Cu sprijinul lui Gheorghe Șincai s-a înființat în 1784 o școală românească. Între anii 1835-1838 tot aici funcționează o școală primară superioară, pentru ca mai târziu în 1867-1889 să funcționeze o școală de fete. Tot în perioada interbelică funcționa o școală de repetiții agronomice ce depindea de resortul agriculturii. În 1922 se înființează un gimnaziu care a funcționat până în 1929. În perioada 1930-1931 se editează ziarul "Chioar".

După al doilea război mondial, localitatea cunoaște importante transformări și progrese, atingând un înalt nivel de urbanizare, ceea ce face să fie situată pe primul loc între localitățile rurale ale județului nostru.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Șomcuta Mare

     Români (80.67%)

     Maghiari (1.46%)

     Romi (13.97%)

     Necunoscută (3.67%)

     Altă etnie (0.21%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Șomcuta Mare

     Ortodocși (82.2%)

     Penticostali (3.89%)

     Greco-catolici (5.36%)

     Martori ai lui Iehova (1.95%)

     Necunoscută (4.07%)

     Altă religie (2.49%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Șomcuta Mare se ridică la 7.565 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.708 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (80,67%). Principalele minorități sunt cele de romi (13,97%) și maghiari (1,47%). Pentru 3,67% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,21%), dar există și minorități de greco-catolici (5,37%), penticostali (3,9%) și martori ai lui Iehova (1,96%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Administrație[modificare | modificare sursă]

În perioada 2008 - 2012 primarul orașului a fost Alb Vasile Dorinel. Primarul actual al orașului este Talpoș Florin Vasile (n. 21 februarie 1974), acesta fiind ales în iunie 2012 din partea (PNL).

Suprafață[modificare | modificare sursă]

Orașul Șomcuta Mare are o suprafață de 12.040 hectare, din care:

  • teren agricol: 7.949 hectare;
  • teren arabil 2.799 hectare;
  • pășuni 1.855 hectare;
  • fânețe 2.585 hectare;
  • vii 5 hectare;
  • livezi 705 hectare;
  • teren neagricol: 4.091 hectare;
  • păduri 3.177 hectare;
  • apă, bălți 107 hectare;
  • drumuri 201 hectare;
  • clădiri 517 hectare;
  • teren neproductiv 89 hectare.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Rezervația naturală „Peștera Vălenii Șomcutei” (5 hectare).

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Șomcuta Mare