Șomcuta Mare
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2007 |
| Șomcuta Mare | |
| — Oraș — | |
 Șomcuta Mare
|
|
| Coordonate: Coordonate: | |
|---|---|
|
|
|
| Țară |  România |
| Județ | Maramureș |
|
|
|
| Localități componente |
Listă
|
|
|
|
| Guvernare | |
| - Primar | Talpoș Florin Vasile (PNL, ales 2012) |
|
|
|
| Suprafață | |
| - Total | 120,40 km² |
|
|
|
| Populație (2002)[1] | |
| - Total | 7.708 locuitori |
|
|
|
| Site: Primăria Orașului Șomcuta Mare | |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Șomcuta Mare (în maghiară Nagysomkút, colocvial Somkút, în trad. "Fântâna lui Șom") este un oraș în județul Maramureș.
Cuprins |
Istoric [modificare]
Atestat documentar în anul 1358, orașul Șomcuta Mare are în componență următoarele localități: Buciumi, Vălenii Șomcuței, Hovrila, Ciolt, de rang III și localitățile aparținătoare: Finteus, Buteasa și Codru de rang V. Împrejurimile și data când a apărut această localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsă de documente.
Chiar de la primele atestări documentare, Șomcuta Mare are o populație preponderent românească. Lucrul acesta este dovedit de toate știrile ce s-au păstrat în acest sens despre "Domeniul Chioar" din care făcea parte.
Din punct de vedere juridic Șomcuta Mare aparținea de stăpânirea "Cetății de piatră", e menționat pentru prima dată în 1319. În sec. al XIV-lea localitatea împreună cu domeniul Chioar, intră în posesia voievozilor români din Maramureș. La 1566 "Domeniul Chioar" este împărțit în 12 voievodate, din care cele ale voievodului Dan Butean, având în frunte satul Șomcuta Mare avea 14 sate. În 1599 Șomcuta Mare odată cu Chioarul ajunge sub stăpânirea lui Mihai Viteazul.
În anul 1713 "Cetatea de piatră" este distrusă, iar în anul 1738 Chioarul se transformă în "Ținut". Cu aceste evenimente Șomcuta Mare capătă un rol tot mai însemnat în Chioar, în scurt timp devenind cea mai importantă localitate a districtului. La sfârșitul sec. XIX-lea capătă un caracter regulat târgurile săptămânale. În localitate au funcționat 3 unități bancare: Casa de Economii a Districtului Chioar, Casa de Economii Chioreana și Banca de Comerț. Dezvoltarea economică este dovedită și de faptul că la începutul secolului al XIX-lea avea gară, poștă și telegraf. Mai există un spital comunal, o bibliotecă comunală și de plasă, precum și un centru de pompieri.
În perioada interbelică funcționau prese de ulei, mori, precum și 3 manufacturi din industria pielăriei și confecțiilor. Șomcuta Mare a fost și un centru cultural important al Țări Chioarului. Cu sprijinul lui Gheorghe Șincai s-a înființat în 1784 o școală românească. Între anii 1835-1838 tot aici funcționează o școală primară superioară, pentru ca mai târziu în 1867-1889 să funcționeze o școală de fete. Tot în perioada interbelică funcționa o școală de repetiții agronomice ce depindea de resortul agriculturii. În 1922 se înființează un gimnaziu care a funcționat până în 1929. În perioada 1930-1931 se editează ziarul "Chioar".
După al doilea război mondial, localitatea cunoaște importante transformări și progrese, atingând un înalt nivel de urbanizare, ceea ce face să fie situată pe primul loc între localitățile rurale ale județului nostru.
Geografie [modificare]
Orașul Șomcuta Mare are o suprafață de 12.040 ha din care:
Teren agricol: 7.949 ha
- teren arabil 2.799 ha
- pășuni 1.855 ha
- fânețe 2.585 ha
- vii 5 ha
- livezi 705 ha
Teren neagricol: 4.091 ha
- păduri 3.177 ha
- apă, bălți 107 ha
- drumuri 201 ha
- clădiri 517 ha
- teren neproductiv 89 ha
Administrație [modificare]
În perioada 2008 - 2012 primarul orașului a fost Alb Vasile Dorinel. Primarul comunei este Talpoș Florin Vasile (n.21 februarie 1974), acesta fiind ales în iunie 2012 din partea (PNL).
Demografie [modificare]
Populația stabilă a orașului după ultimul recensământ din 2002 se ridică la 7.708 persoane dintre care 6.810 români, 167 maghiari, 722 romi, 3 germani, 1 ucrainean, 1 evreu, 1 sârb și 3 italieni.[1] Față de recensământul din 1992 se constată o scădere a populației întrucât atunci populația stabilă era de 8.079 locuitori.
Obiective turistice [modificare]
- Rezervația naturală “Peștera Vălenii Șomcutei” (5 ha).
