Decorație (onorifică)
O decorație este o distincție remisă, de obicei, de către un stat unei persoane fizice sau juridice (de exemplu unui oraș, unei unități militare, unui vapor, unei instituții de învățământ etc.) ca recunoaștere a unui serviciu civil sau militar. Decorația se marcheză fizic prin portul unei insigne metalice (adesea o medalie sau o cruce), suspendată printr-o panglică.
Decorația poate fi un „ordin”, care este o decorație superioară „medaliei”.[1]
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul românesc decorație face parte din așa-numitele cuvinte cu etimologie multiplă: franceză décoration, latină decoratio, decorationis, germană Dekoration.[2] Atât francezul décoration, cât și germanul Dekoration au ca etimologie cuvântul latinesc din Antichitatea târzie decoratio, decorationis. Acesta este un derivat al cuvântului din latină decorō, decorāre, decorāvi, decorātum[3], „a împodobi”, „a decora”, iar figurat „a onora”[4].
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983;
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul Dicționar Universal al Limbii Române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977 ISBN 2-03-020210-X
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „14 definiții pentru «ordin»”. Accesat în .
- ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul Dicționar Universal al Limbii Române
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...
- ^ G. Guțu, Dicționar latin - român