Alexandru Moghioroș
Alexandru Moghioroș (Mogyorós Sándor, n. 23 octombrie 1911, Salonta Mare, Transilvania, Austro-Ungaria - d. 1969, România) a fost un comunist român.
S-a născut într-o familie de țărani maghiari din Transilvania, în localitatea Salonta Mare. După cele patru clase primare a urmat școala de meserii, timp de 3 ani, pentru meseria de lăcătuș.
În 1929 a devenit membru al UTC și totodată al Partidului Comunist din România, unde a deținut funcții de conducere. A activat în exterior ca agent comunist al Comintern-ului. A fost judecat la Craiova și închis pentru activitate comunistă ilegalistă în România între 1936-1944.
După 1944 a condus activitatea PCR în județele Hunedoara și Mureș și a avut un rol important în procesul de colectivizare a agriculturii, fiind cel care a emis ordinul de arestare a chiaburilor (țărani înstăriți) din România.
În iunie 1946, a fost creată Regionala PCR Mureș, cu sediul la Târgu-Mureș, aceasta fiind condusă de Alexandru Moghioroș, care avea ca sarcină pregătirea și câștigarea alegerilor și avea autoritate asupra fostelor județe Mureș, Ciuc, Trei Scaune și Odorhei.[1]
După 1948 devine membru în Biroul Politic al CC al PCR, secretar al CC al PCR (1948-1954, 1965-1969), președinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951), prim-vicepreședinte și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1954-1965).
În anul 1953 a fost numit șeful comisiei de partid care s-a ocupat de cercetarea cazului Anei Pauker.
În 1957, Alexandru Moghioroș, pe atunci viceprim-ministru în Guvernul Chivu Stoica (2) și responsabil cu agricultura, a ținut un discurs în care a afirmat că: „Vacilor le sunt mâncate coarnele de cai". Această „metaforă” a sa voia să explice că în România nu sunt suficiente taurine, pentru că, după opinia sa, cu fânul de cea mai bună calitate erau hrăniți doar caii. Ca urmare a decis tăierea tuturor cailor. La Întreprinderile Agricole de Stat (IAS) s-a transmis ordinul să fie tăiați toți caii și să fie dați ca hrană la porci, iar oasele să fie aruncate într-o groapă cu var, pentru ca oameni din comisia raională să poată verifica îndeplinirea ordinului. Statistica arată că au fost omorâți circa 800.000 de cai în România. Plus că s-au desființat hergheliile de la Mangalia, Făgăraș care creștea lipițani vestiți și căutați de marile castele din vest, dar și hergheliile din Bonțida și Rușeți.[2]
Alexandru Moghioroș a făcut parte din delegația Partidului Muncitoresc Român, care fusese invitată în anul 1957 să participe la sărbătorirea a 40 de ani de la Revoluția din Octombrie. Din cauza vremii nefavorabile și a unor greșeli de pilotaj, avionul sovietic IL- 14 care transporta delegația română s-a prăbușit pe aeroportul Vnukovo, lângă Moscova. În accident au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa și trei membri ai echipajului. Din accident, în afară de Alexandru Moghioroș au mai scăpat cu viață și alte persoane importante din delegație, între care Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Leonte Răutu, Ștefan Voitec, Ștefan Voicu și Marin Năstase (tatăl lui Adrian Năstase).[3]
În 1961, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, cu asentimentul lui Constantin Pârvulescu, au încercat destituirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din funcția de prim-secretar al partidului, dar nu au reușit, din cauză că nu au obținut sprijin din partea lui Moghioroș. Ulterior, Moghioroș a conceput acuzațiile contra "deviaționiștilor de dreapta", care au fost epurați repede din organele de conducere ale partidului.
În decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu cumula funcțiile supreme în partid și stat. Atunci a luat decizia de a se debarasa de liderii comuniști cu vechi stat, care îi puteau periclita poziția. În ziua de 8 decembrie 1967 a avut loc Plenara CC al PCR în care a trecut în funcții „decorative” pe Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Alexandru Bârlădeanu și Gheorghe Apostol. Cu aceeași ocazie, a fost eliberat din funcția de secretar al CC și veteranul Alexandru Moghioroș, pe motiv de boală, deoarece era suferind de cancer.[4]
Cuprins |
Sfârșitul [modificare]
A decedat în 1969. A fost înmormântat în una din criptele din hemiciclul ce înconjoară Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, cunoscut ca Mausoleul din Parcul Carol. În 1991, când mausoleul a fost dezafectat, osemintele i-au fost mutate.
Perioada de glorie publică [modificare]
Școala generală Nr. 1 din Salonta, orașul său natal, a primit numele Alexandru Moghioroș[5].
În 1971, unei străzi din municipiul Brașov i s-a atribuit, prin decret, numele "Alexandru Moghioroș"[6].
În cartierul Drumul Taberei din București, o stradă a primit numele de Alexandru Moghioroș. Pe spațiul verde din fața unui bloc de pe această stradă a fost înălțat un bust al lui Alexandru Moghioroș. Piața aflată la intersecția între bulevardul Drumul Taberei și strada Alexandru Moghioroș a primit și ea numele Alexandru Moghioroș.
Perioada de dizgrație publică [modificare]
În primele zile ale revoluției din 1989, oamenii au doborât de pe postament bustul lui Alexandru Moghioroș și l-au bătut cu pietre. A rămas doar soclul, năpădit vara de vegetație. (Aceeași soartă a avut-o și statuia lui Alexandru Moghioroș din Oradea[7]).
Apoi, numele străzii Alexandru Moghioroș a fost schimbat în strada Brașov.
A urmat schimbarea numelui pieței în Piața Sergiu Celibidache.
Strada Alexandru Moghioroș din Brașov a fost redenumită Lucian Blaga.
Str. Alexandru Moghioroș din Cluj-Napoca a primit după 1989 numele de Str. Ion Popescu Voitești.
Note [modificare]
- ^ Mic îndreptar pentru revoluționarii de profesie
- ^ Lupta comunismului cu caii
- ^ Cum a scăpat tatăl lui Adrian Năstase din accidentul aviatic de la Moscova
- ^ Cinci dintr-o lovitură – Chivu Stoica, Drăghici, Apostol, Bârlădeanu și Moghioroș
- ^ Școala generală nr. 1 Alexandru Moghioroș
- ^ Decretul 68 din 8 martie 1971 Publicat în Buletinul Oficial 29 din 10 martie 1971
- ^ Sculptura monumentală din Bihor
Bibliografie [modificare]
- "Dicționar biografic de istorie a României" (Ed. Meronia, 2008), ISBN 978-973-7839-39-8.
.svg){kind=small}
