Hubert Dreyfus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dreyfus 2011

Hubert Lederer Dreyfus (n. 15 octombrie 1929) este profesor de filosofie la Universitatea Berkeley, California

Domeniile sale principale de interes includ : filosofia minții (în special filosofia inteligenței artificiale), fenomenologie, existențialism și filosofia psihologiei/literaturii.

Activitate[modificare | modificare sursă]

În general Dreyfus are o abordare analitică a discursului filosofic, prezentările (și lucrările) sale fiind deosebit de clare făcând adesea apel la exemple (și cercetări) din domenii conexe cu filosofia (sociologie, antropologie, psihologie, științe cognitive etc.)

Fenomenologie, Existențialism și filosofia sec. XX[modificare | modificare sursă]

Being-in-the-world[modificare | modificare sursă]

Este un comentariu extensiv asupra primei diviziuni din cartea Ființă și Timp scrisă de Martin Heidegger. Interpretarea lui Dreyfus este realizată dintr-o perspectivă a tradiției analitice, utilizând adesea concepte din filosofia lui Ludwig Wittgenstein, Gilbert Ryle și alții. Această interpretare propune un Heidegger care poate fi ințeles în primul rând în termenii unei filosofii a instituțiilor sociale (social institutions). Spre deosebire de alți comentatori standard ai operei heideggeriene, ontologia este văzută ca având la bază o schemă conceptuală a instituțiilor sociale și a practicilor din viața de zi cu zi.

Propunerea unei asemenea interpretări radicale, și-a atras numeroase critici din partea comentatorilor care văd ontologia ca fiind un element fundamental în opera heideggeriană.

Existențialism[modificare | modificare sursă]

Principalele cursuri pe care Dreyfus le ține la UC Berkeley discută filosofia gânditorilor existentialiști din sec. XIX (Kierkegaard, Nietzsche și Dostoievski) și din sec. XX (Heidegger, Merleau Pointy etc.). O caracteristică aparte a modalității sale de investigare (expunere) a existentialismului este faptul că încearcă să accentueze diversele legături posibile între diverse curente existențialiste și psihoterapiile contemporane.

On the Internet[modificare | modificare sursă]

Această lucrare conține un studiu asupra limitărilor pe care le are interacțiunea mediata tehnologic (ex: cursuri la distanță, chat, browsing, etc.). Dreyfus susține că acest mod de interacțiune are o eficiență redusă datorită faptului că nu implică nici un fel de riscuri. Dreyfus consideră că aceasta afecteaza :

  1. procesul educativ: studentul/elevul participând (doar ca și auditoriu) la cursuri, nu este pus niciodată în situația de a fi testat într-o situație în care este nevoie de spontaneitate (când i se cere o soluție "acum și aici")
  2. semnificația interacțiunii: cei ce interactionează predominant mediat, evită situațiile riscante (ex: gesturi nedorite, greșeli verbale, emoții, etc.) și acest lucru scade semnificativ capacitatea situației de a avea sens. Dreyfus susține că sensul unei activități este strâns legat de riscul asumat. Astfel, dacă nu se rișcă nimic, reușita sau eșecul nu mai au nici o semnificație.

Critici și propuneri privind AI[modificare | modificare sursă]

Critici[modificare | modificare sursă]

Dreyfus critică logicismul în AI (inteligență artificială) pe motivul că acesta se bazează pe o reprezentare a activității minții umane, ca și o activitate care urmează reguli explicite. O asemenea presupoziție nu ia în considerare două aspecte importante :

  1. caracterul extrem de sofisticat și infinit ramificat al regulilor: Un exemplu standard privind acest aspect este regula : "Să nu minti". O asemenea regulă trebuie respectată cu anumite excepții, cum ar fi : "Să nu minți cu excepția când pui pe cineva într-o situație jenantă". Dar și aceasta excepție are nenumărate alte excepții : "Să nu minți chiar dacă pui pe cineva într-o situație jenantă, când trebuie să respecți o datorie".
  2. caracterul tacit al regulilor: O bună parte din regulile pe care le urmăm pentru a realiza diverse activități nu au un caracter explicit. Un exemplu în această direcție ar fi cel al persoanei care știe să faca glume (exemplul lui G. Ryle[1]. O asemenea persoană nu urmează niște reguli stricte (pentru a face glume) ci își exercită o abilitate. Exercitarea acestei abilități poate fi văzută ca o activitate de urmare a unor reguli explicite (dacă încercam să facem o reconstrucție rațională a acestei activități) însă persoana care își exercită această abilitate nu o face prin urmarea unor reguli explicite.

Astfel, Dreyfus consideră că logicismul în AI eșuează pentru faptul că :

  1. nu este posibil să se realizeze o colecție de reguli explicite care să acopere toată gama de activități umane (cu ramificările infinite pe care le presupune).
  2. modelul minții ca și dispozitiv de procesare a unor reguli explicite nu poate lua în considerare clasa regulilor tacite

Propuneri[modificare | modificare sursă]

Dreyfus nu respinge principial AI-ul tare ci doar diverse abordări în AI considerate de el simpliste, considerând că pentru a construi cu adevărat sisteme inteligente artificiale (comparabile cu inteligența umană) este necesar să se combine 2 abordări :

  1. Conexionismul: Dreyfus susține că abordarea conexionistă în AI este un proiect de cercetare care se "află pe calea cea bună" (on the right track[2]. Doar aceasta abordare permite să avem o procesare de un nivel de granulație suficient de fin pentru a reproduce funcționalitatea inteligenței umane.
  2. Corporalitatea și practicile sociale[3]:Dreyfus susține că însușirea practicilor sociale umane este fundamentală pentru orice entitate care ar trebui să aibă o inteligență asemănătoare cu cea umană. Însă inserția unui AI în lumea umană ar presupune în mod necesar posesia unui corp asemănător cu corpul uman. Acest fapt, ar permite AI-ului să fie capabil să dobândească abilități fără a urma reguli explicite. De asemenea, aceasta "inserție" ar permite AI-ului să asimileze treptat întreaga rețea de reguli și excepții care determină comportamentul uman.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • 1964. Alchemy and Artificial Intelligence
  • Continental Philosophy: An Introduction
  • 1972. What Computers Can't Do: The Limits of Artificial Intelligence. ISBN 0-06-0011082-1)
  • 1979. What Computers Can't Do: The Limits of Artificial Intelligence. (revised) ISBN 0-06-090613-8, ISBN 0-06-090624-3.
  • 1992. What Computers Still Can't Do: A Critique of Artificial Reason. ISBN 0-262-54067-3)
  • 1986 (with Stuart Dreyfus). Mind Over Machine. Free Press.
  • 1991. Being in the World: Division 1.
  • 2000. Heidegger, Coping, and Cognitive Science: Essays in Honour of Hubert L. Dreyfus. MIT Press.
  • 2001. On the Internet. Routledge. ISBN 0-415-22807-7)
  • 2002. Internet.
  • George Lakoff and Mark Johnson, 1999. Philosophy in the Flesh: the Embodied Mind and its Challenge to Western Thought. Basic Books.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vezi Ryle, Gilbert [1949] (2000-12-15). The Concept of Mind, New Univer edition, University of Chicago Press. ISBN 0-226-73296-7.
  2. ^ Vezi Interviu AfterTV.com - 16 februarie 2006
  3. ^ Un asemenea proiect de cercetare în AI îl reprezintă disciplina "Embodied AI"

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]