Hubert Dreyfus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hubert Lederer Dreyfus (n. 15 octombrie 1929) este profesor de filosofie la Universitatea Berkeley, California
Domeniile sale principale de interes includ : filosofia minţii (în special filosofia inteligenţei artificiale), fenomenologie, existenţialism şi filosofia psihologiei/literaturii.
Cuprins |
[modifică] Activitate
În general Dreyfus are o abordare analitică a discursului filosofic, prezentările (şi lucrările) sale fiind deosebit de clare făcând adesea apel la exemple (şi cercetări) din domenii conexe cu filosofia (sociologie, antropologie, psihologie, ştiinţe cognitive etc.)
[modifică] Fenomenologie, Existenţialism şi filosofia sec. XX
[modifică] Being-in-the-world
Este un comentariu extensiv asupra primei diviziuni din cartea Fiinţă şi Timp scrisă de Martin Heidegger. Interpretarea lui Dreyfus este realizată dintr-o perspectivă a tradiţiei analitice, utilizând adesea concepte din filosofia lui Ludwig Wittgenstein, Gilbert Ryle şi alţii. Această interpretare propune un Heidegger care poate fi inţeles în primul rând în termenii unei filosofii a instituţiilor sociale (social institutions). Spre deosebire de alţi comentatori standard ai operei heideggeriene, ontologia este văzută ca având la bază o schemă conceptuală a instituţiilor sociale şi a practicilor din viaţa de zi cu zi.
Propunerea unei asemenea interpretări radicale, şi-a atras numeroase critici din partea comentatorilor care văd ontologia ca fiind un element fundamental în opera heideggeriană.
[modifică] Existenţialism
Principalele cursuri pe care Dreyfus le ţine la UC Berkeley discută filosofia gânditorilor existentialişti din sec. XIX (Kierkegaard, Nietzsche şi Dostoievski) şi din sec. XX (Heidegger, Merleau Pointy etc.). O caracteristică aparte a modalităţii sale de investigare (expunere) a existentialismului este faptul că încearcă să accentueze diversele legături posibile între diverse curente existenţialiste şi psihoterapiile contemporane.
[modifică] On the Internet
Această lucrare conţine un studiu asupra limitărilor pe care le are interacţiunea mediata tehnologic (ex: cursuri la distanţă, chat, browsing, etc.). Dreyfus susţine că acest mod de interacţiune are o eficienţă redusă datorită faptului că nu implică nici un fel de riscuri. Dreyfus consideră că aceasta afecteaza :
- procesul educativ: studentul/elevul participând (doar ca şi auditoriu) la cursuri, nu este pus niciodată în situaţia de a fi testat într-o situaţie în care este nevoie de spontaneitate (când i se cere o soluţie "acum şi aici")
- semnificaţia interacţiunii: cei ce interactionează predominant mediat, evită situaţiile riscante (ex: gesturi nedorite, greşeli verbale, emoţii, etc.) şi acest lucru scade semnificativ capacitatea situaţiei de a avea sens. Dreyfus susţine că sensul unei activităţi este strâns legat de riscul asumat. Astfel, dacă nu se rişcă nimic, reuşita sau eşecul nu mai au nici o semnificaţie.
[modifică] Critici şi propuneri privind AI
[modifică] Critici
Dreyfus critică logicismul în AI (inteligenţă artificială) pe motivul că acesta se bazează pe o reprezentare a activităţii minţii umane, ca şi o activitate care urmează reguli explicite. O asemenea presupoziţie nu ia în considerare două aspecte importante :
- caracterul extrem de sofisticat şi infinit ramificat al regulilor: Un exemplu standard privind acest aspect este regula : "Să nu minti". O asemenea regulă trebuie respectată cu anumite excepţii, cum ar fi : "Să nu minţi cu excepţia când pui pe cineva într-o situaţie jenantă". Dar şi aceasta excepţie are nenumărate alte excepţii : "Să nu minţi chiar dacă pui pe cineva într-o situaţie jenantă, când trebuie să respecţi o datorie".
- caracterul tacit al regulilor: O bună parte din regulile pe care le urmăm pentru a realiza diverse activităţi nu au un caracter explicit. Un exemplu în această direcţie ar fi cel al persoanei care ştie să faca glume (exemplul lui G. Ryle[1]. O asemenea persoană nu urmează nişte reguli stricte (pentru a face glume) ci îşi exercită o abilitate. Exercitarea acestei abilităţi poate fi văzută ca o activitate de urmare a unor reguli explicite (dacă încercam să facem o reconstrucţie raţională a acestei activităţi) însă persoana care îşi exercită această abilitate nu o face prin urmarea unor reguli explicite.
Astfel, Dreyfus consideră că logicismul în AI eşuează pentru faptul că :
- nu este posibil să se realizeze o colecţie de reguli explicite care să acopere toată gama de activităţi umane (cu ramificările infinite pe care le presupune).
- modelul minţii ca şi dispozitiv de procesare a unor reguli explicite nu poate lua în considerare clasa regulilor tacite
[modifică] Propuneri
Dreyfus nu respinge principial AI-ul tare ci doar diverse abordări în AI considerate de el simpliste, considerând că pentru a construi cu adevărat sisteme inteligente artificiale (comparabile cu inteligenţa umană) este necesar să se combine 2 abordări :
- Conexionismul: Dreyfus susţine că abordarea conexionistă în AI este un proiect de cercetare care se "află pe calea cea bună" (on the right track[2]. Doar aceasta abordare permite să avem o procesare de un nivel de granulaţie suficient de fin pentru a reproduce funcţionalitatea inteligenţei umane.
- Corporalitatea şi practicile sociale[3]:Dreyfus susţine că însuşirea practicilor sociale umane este fundamentală pentru orice entitate care ar trebui să aibă o inteligenţă asemănătoare cu cea umană. Însă inserţia unui AI în lumea umană ar presupune în mod necesar posesia unui corp asemănător cu corpul uman. Acest fapt, ar permite AI-ului să fie capabil să dobândească abilităţi fără a urma reguli explicite. De asemenea, aceasta "inserţie" ar permite AI-ului să asimileze treptat întreaga reţea de reguli şi excepţii care determină comportamentul uman.
[modifică] Lucrări publicate
- 1964. Alchemy and Artificial Intelligence
- Continental Philosophy: An Introduction
- 1972. What Computers Can't Do: The Limits of Artificial Intelligence. ISBN 0-06-0011082-1)
- 1979. What Computers Can't Do: The Limits of Artificial Intelligence. (revised) ISBN 0-06-090613-8, ISBN 0-06-090624-3.
- 1992. What Computers Still Can't Do: A Critique of Artificial Reason. ISBN 0-262-54067-3)
- 1986 (with Stuart Dreyfus). Mind Over Machine. Free Press.
- 1991. Being in the World: Division 1.
- 2000. Heidegger, Coping, and Cognitive Science: Essays in Honour of Hubert L. Dreyfus. MIT Press.
- 2001. On the Internet. Routledge. ISBN 0-415-22807-7)
- 2002. Internet.
- George Lakoff and Mark Johnson, 1999. Philosophy in the Flesh: the Embodied Mind and its Challenge to Western Thought. Basic Books.
[modifică] Note
- ^ Vezi Ryle, Gilbert [1949] (2000-12-15). The Concept of Mind, New Univer edition, University of Chicago Press. ISBN 0-226-73296-7.
- ^ Vezi Interviu AfterTV.com - 16 februarie 2006
- ^ Un asemenea proiect de cercetare în AI îl reprezintă disciplina "Embodied AI"
