Angoasă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Poster realizat de Steffen Kverneland[1] pentru promovarea unei expoziții Edvard Munch, sugerând seria celebră de patru tablouri Țipătul (1893), care la rândul său, încerca să sugereze "un țipăt infinit," generat de o angoasă vecină cu frica animalică.

Angoasa (originar folosită ca angst, din daneză) este definită în psihologie, dar și existențialism, drept o stare caracterizată prin neliniște, tulburare, îngrijorare (adesea patologică, în cazul psihologiei).

Sensul dat de Kierkegaard[modificare | modificare sursă]

Angoasa, sau angst, semnifică frică sau anxietate. Cuvântul angst, provenit din daneză, a fost introdus în multe limbi, dar și în engleză datorită lucrărilor filozofului danez Søren Kierkegaard, urmate de cele ale psihanalistului austriac Sigmund Freud. [2] [3] [4] Cuvântul este utilizat pentru a descrie o stare intensă de anxietate și/sau intense frământări interioare.

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

În limba germană, terminologia folosită în psihologie și filozofie face distincție între Angst și Furcht. Astfel, în timp ce Angst este tradus prin angoasă ori anxietate, deci o emoție nedirecționată și nemotivată, Furcht implică sentimentul primar. În limbajul comun, este vice-versa, Angst este cuvântul uzual folosit pentru frică, în timp ce cuvântul Furcht prezintă sensul elevat. [5]

Existențialism[modificare | modificare sursă]

În filozofia Existențialistă termenul angst poartă o anumită încărcătură conceptuală. Utilizarea termenului pentru prima dată este atribuită filozofului danez Søren Kierkegaard (1813–1855).

Referințe, note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „en.wikipedia.org, "Steffen Kverneland" (Pagina lui de Wikipedia nu există în limba română momentan)”. 
  2. ^ merriam-webster.com, "angst"
  3. ^ dictionary.com "angst"
  4. ^ Online Etymology Dictionary, "angst"
  5. ^ "Furcht" and "Angst" in the DUDEN

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Definiția dicționarului Wikționar pentru angoasă

A se vedea și[modificare | modificare sursă]

Format:Søren Kierkegaard