Izomorfism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În matematică, prin izomorfism (din limba greacă : ἴσος isos "egal", şi μορφή morphe "formă") se înţelege o funcţie între două mulţimi peste care s-au definit câte o structură algebrică, funcţie care satisface două condiţii:

1. este bijectivă
2. păstrează structura algebrică, în sensul că orice relaţie ar exista între nişte elemente din prima mulţime, relaţia respectivă se regăseşte între elementele corespunzătoare din a doua mulţime.

Două structuri algebrice între care se poate stabili un izomorfism se numesc izomorfe. Două structuri izomorfe sunt intuitiv vorbind una şi aceeaşi structură algebrică, construită pe mulţimi diferite. Ca urmare, două structuri algebrice izomorfe au aceleaşi proprietăţi intrinseci: orice proprietate a elementelor primei structuri se transpune pe cea de-a doua prin izomorfismul stabilit.