Peter Sloterdijk
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Peter Sloterdijk (n. 26 iunie 1947 în Karlsruhe) este un filozof şi scriitor german, personalitate marcantă a dezbaterii publice contemporane.
Scriitor prolific, după absolvirea Universităţii din München începe să publice o lungă serie de lucrări cu caracter filozofic. Prima dintre acestea, Critica raţiunii cinice, este remarcată imediat de comentatori şi atinge un tiraj nemaiîntâlnit la o lucrare filozofică în Germania postbelică. Volumul este de altfel tradus, până astăzi, în peste 30 de limbi. Stilul de o mare claritate şi expresivitate al lucrării, dezbărat de jargonul filozofic fastidios al eseurilor de critică marxizantă cu care publicul fusese obişnuit până atunci, contribuie la succesul acesteia şi îl impune drept unul dintre cei mai novatori autori ai genului.
Atras mai întâi, ca mai toată generaţia sa, de teoria critică şi de lucrările corifeilor Şcolii de la Frankfurt, Peter Sloterdijk se orientează treptat spre fenomenologie şi spre rădăcinile morale ale existenţialismului, revendicându-se de la gândirile radicale alcătuind curentul nietzscheanismului de stânga. În Sfere, opera sa de căpătâi, în trei volume, apărută de-a lungul a cinci ani şi atingând vânzări de peste 20.000 de exemplare, filozoful formulează o teorie integratoare venind în sprijinul unui nou umanism; "sferologia" sau "microsferologia" sa propune o reconsiderare a conceptului de spaţiu, alături de temporalitate, ca dimensiune esenţială pentru evoluţia umanului. Marcată prea accentuat de noţiunile de timp şi devenire, de o linearitate istoristă considerată în termeni exclusivi şi antagonici în raport cu celelalte culturi, gândirea occidentală a avut tendinţa de a neglija structurile ontologice de spaţialitate prin care se identifică un individ şi o comunitate umană, de la uterus-ul matern la noţiunea de casă, spaţiu ambiant protector, familie, trib sau limbă, şi până la structurile macrosferice care sunt naţiunile, în întreaga lor evoluţie istorică. Crizele succesive, rezultate din eşecul acestor sfere de a interconecta şi a-şi armoniza structurile, au dat naştere evoluţiei istorice contorsionate şi unui ethos al cuceririi care au marcat constant umanitatea, pregătind apariţia şi proliferarea "ultimului om" ca figură premergătoare momentului schimbării subiectului. Post-umanul şi postumanismul reprezintă aşadar instalarea aşteptată într-o nouă perioadă metafizică, într-un nou "val" globalizant prin care subiectul uman îşi extinde prezenţa în lume.
O faimoasă controversă, apărută în anul 1997, avea să declanşeze un scandal de proporţii internaţionale, impunând într-un mod neaşteptat numele filozofului în dezbaterea contemporană de idei. Într-un ciclu de conferinţe susţinut la Basel, Peter Sloterdijk ţine un discurs intitulat "Reguli pentru parcul uman". Bioetica, genetica, eugenia, zorii postumanismului - sunt doar câteva din temele delicate abordate de document. Scandalul care va urma, orchestrat după câte se pare de Habermas sau indirect de discipoli ai acestuia, începe printr-un lung articol în ziarul Die Zeit în care Peter Sloterdijk este denunţat ca apologet al eugeniei şi inamic al umanismului, acuză care în Germania primeşte accente deosebit de delicate. Acesta răspunde denunţând atacul şi acuzând cheia tendenţioasă şi selectivă în care a fost citit şi interpretat textul conferinţei sale. O polemică tensionată care va avea ca efect sporirea notorietăţii şi impunerea la scară internaţională, în dezbaterile mass-media, a numelui filozofului şi a problematicii abordate de acesta. Recunoscut şi salutat ca un demn urmaş al lui Heidegger în tradiţia şcolii onto-fenomenologice germane, filozoful este prompt invitat în Europa şi în Statele Unite pentru diverse stadii universitare şi cicluri de conferinţe. Problematica postumanismului abordată de el cunoaşte un interes tot mai mare, într-un deceniu în care descifrarea completă a hărţii genomului uman deschidea perspectiva unei dezbateri etice în cel mai înalt grad importantă pentru viitorul umanităţii. Adept al renunţării la grila de interpretare gotică (i.e. "de înfricoşare", cf. engl. gothic) prin care aceste subiecte derivate din problematica geneticii, clonarea etc., erau reflectate în media internaţionale şi în discursul politic, Sloterdijk propune o abordare responsabilă şi pragmatică a paşilor deschişi de noua perspectivă, instituirea unui set de "reguli" prin care evoluţiile să nu scape de sub controlul autorităţii, şi care să reflecte noua viziune asupra umanismului şi istoriei.
Peter Sloterdijk predă actualmente filozofia şi estetica în Karlsruhe şi în Viena. Activitatea sa profesională se împleteşte cu cea publică: deţine vreme de doi ani Catedra Lévinas creată la Strasbourg, este laureat, printre altele, al Sigmund-Freud-Preis, premiul Sigmund Freud pentru Proză ştiinţifică, acordat în toamna lui 2005 de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung din Darmstadt, are apariţii constante în presa germană şi în cea franceză, şi participă la numeroase simpozioane, colocvii şi congrese internaţionale. Din 2002, împreună cu filozoful şi scriitorul Rüdiger Safranski, realizează la postul de televiziune german ZDF "Das philosophische Quartett", prestigioasă emisiune de dezbatere şi reflecţie. Revistele Foreign Policy şi Prospect Magazine îl desemnează în clasamentul celor mai influenţi 100 de intelectuali publici (vezi 100 public Intellectuals) Din 2001, Peter Sloterdijk este rector al Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe.
[modifică] Opera
(cu aldine, volumele traduse în româneşte)
- Kritik der zynischen Vernunft, 1983 (Critica raţiunii cinice, ed. Polirom)
- Der Zauberbaum. Die Entstehung der Psychoanalyse im Jahr 1785, 1985
- Der Denker auf der Bühne. Nietzsches Materialismus, 1986
- Kopernikanische Mobilmachung und ptolmäische Abrüstung, 1986
- Zur Welt kommen - Zur Sprache kommen. Frankfurter Vorlesungen, 1988
- Eurotaoismus. Zur Kritik der politischen Kinetik, 1989
- Versprechen auf Deutsch. Rede über das eigene Land, 1990
- Weltfremdheit, 1993
- Im selben Boot. Versuch über die Hyperpolitik, 1993
- Falls Europa erwacht. Gedanken zum Programm einer Weltmacht am Ende des Zeitalters seiner politischen Absence, 1994
- Der starke Grund zusammen zu sein. Erinnerungen an die Erfindung des Volkes, 1998
- Sphären I - Blasen, Mikrosphärologie, 1998
- Sphären II - Globen, Makrosphärologie, 1999
- Regeln für den Menschenpark. Ein Antwortschreiben zu Heideggers Brief über den Humanismus, 1999 (Reguli pentru parcul uman, ed. Humanitas)
- Die Verachtung der Massen. Versuch über Kulturkämpfe in der modernen Gesellschaft, 2000
- Über die Verbesserung der guten Nachricht. Nietzsches fünftes Evangelium. Rede zum 100. Todestag von Friedrich Nietzsche, 2000
- Nicht gerettet. Versuche nach Heidegger, 2001
- Die Sonne und der Tod. Dialogische Untersuchungen mit H.-J. Heinrichs, 2001
- Tau von den Bermudas. Über einige Regime der Phantasie, 2001
- Luftbeben. An den Wurzeln des Terrors, 2002
- Sphären III - Schäume, Plurale Sphärologie, 2004
- Im Weltinnenraum des Kapitals, 2005
- Was zählt, kehrt wieder. Philosophische Dialoge, gem. mit Alain Finkielkraut, 2005 (apărută şi în Franţa în 2003, cu titlul Les battements du monde, ed. Pauvert)
- Zorn und Zeit. Politisch-psychologischer Versuch, 2006
