De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 — Moscova, 14 aprilie 1930)- poet şi dramaturg rus

---

Adevărat „copil al secolului” Vladimir Maiakovski este poetul care „a săvârşit una dintre cele mai mari revoluţii literare cunoscute de istoria literaturii universale.”^{[necesită citare]}

Cuprins 1 Biografie 2 Activitatea literară 3 Însemnătate 4 Legături externe

[modifică] Biografie

S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obişnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeaşi naţionalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea şi iscusinţa sa precum şi prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relaţiile cu cei din jur, şi-a câştigat respectul şi dragostea ţăranilor localnici. „Din copilărie am înţeles limpede — îşi aminteşte sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski — că munca este baza vieţii. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă... Dragostea pentru muncă, înţelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită şi cultivată în suflet de părinţi prin pilda lor". În 1902 Maiakovski se înscrie la şcoala din Kutais unde va studia până în 1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama şi cele două surori mai mari Olga si Ludmila unde-şi va termina studiile până în 1908. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc şi începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activităţi subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă şi se înscrie la Şcoala de Arte din Moscova (singura instituţie de învăţământ superior în care studenţii erau primiţi fără a prezenta „certificatul de bună purtare" eliberat de politie). Îndoindu-se de capacităţile sale de poet, el s-a avântat cu toată energia tinereţii spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepţionale. Dacă ş-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia. Tot în 1911 îl cunoaşte pe David Burliuk pe care în autobiografia sa IA SAM (Eu însumi) îl numeşte “adevăratul meu profesor”. In 1912 debutează în almanahul O palmă gustului public cu poeziile Noci (Noaptea) şi Utro (Dimineaţa), semnând totodată şi manifestul colectiv al noii mişcări futuriste (întreaga creaţie maiakovskiană va purta urmele acestei orientări).

În 1913 apare VLADIMIR MAIAKOVSKI: TRAGEDIIA ( Tragedia Vladimir Maiakovski) pusă în scenă la Moscova.

În 1915 o cunoaşte pe cea care avea sa devină iubirea vieţii sale Lili Brik (soţia lui Osip Brik, editorul şi colaboratorul său literar) cu care începe o aventură ce va dura până în 1928. Tot în 1915 scrie şi publică OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni) şi FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor). Norul cu pantaloni - dedicat Liliei Brik - este una din operele sale programatice, poem „în patru strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . Încheie anii premergători apropiatei revoluţii cu Voina i Mir (Războiul si lumea) - o reacţie la ororile războiului si Chelovek (Omul) - impresionat cosmic de zădărnicia dragostei. Între anii 1915 şi 1917 a lucrat ca proiectant pentru Şcoala Militară de automobile din Petrograd În 1918 a fost editor al revistei Gazeta futuristov. În 1919 se întoarce la Moscova unde atmosfera agitată a revoluţiei ruseşti îl inspiră să scrie poeme populare - încurajatoare pentru bolşevici. Din 1919 până în 1921 scrie piese scurte de propagandă pentru cunoscutele Vitrine Rosta. În 1923 ca urmare a unor neînţelegeri cu Lili Brik pleacă într-o călătorie la Berlin şi Paris unde scrie poemul liric PRO ETO (Despre asta) . Aici are o idilă cu Tatyana Jakovleva în vârsta de 18 ani, prietenă a scriitoarei Elsa Triolet stabilită în Franţa din 1918. Întors la Moscova întemeiază împreună cu Osip Brik în 1923 gruparea literară dadaistica LEF (Levii front iskusstva – Frontul de stânga al artei) pe care o va conduce până în 1928, unde va publica Pro Eto. În 1924 scrie elegia morţii lui Vladimir Lenin care-l va face cunoscut în toată Rusia. Călătoreşte în Europa, Statele Unite, Mexic, Cuba ; Maiakovski fiind unul din puţinii scriitori cărora li s-a pe permis sa călătorească liberi în străinătate.

Frustrat în dragoste, îndepărtat de societatea sovietică, atacat de critici în presă şi interzicându-i-se să mai călătorească în străinătate Maiakoski se sinucide la Moscova pe 14 aprilie 1930.

Deşi cu putini ani în urmă condamna, într-un poem, sinuciderea lui Serghei Esenin, la un cenaclu în 1929 îi spune unui prieten: „Pentru a scrie un poem excelent şi pentru a putea fi citit aici - acela trebuie să moară." În biletul lui de adio Maiakovski scria:”Mama, surori, prieteni, iertaţi-mă - nu este bine (nu recomand altora), dar pentru mine nu se poate altfel. / Lili – iubeşte-mă. ” Trupul său a fost incinerat pe data de 17 aprilie 1930 Mai târziu Maiakovski a fost elogiat de Stalin care declara că este “cel mai bun si talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată statuia lui Maiakovski în Piaţa Triumfalnaya Ploshad –aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită.

[modifică] Activitatea literară

• 1912 POSHCHOCHINA OBSHCHESTVENNOMU VKUSU (O palma gustului public)
• 1913 VLADIMIR MAIAKOVSKII TRAGEDIIA
• 1915 OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni)
• 1916 FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor)
• 1916 PROSTAE KAK MYCHANIE
• 1916 VOINA I MIR, (Războiul si lumea)
• 1917 CELOVEK (Omul)
• 1918 ODA REVOLYUTSI (Oda revoluţiei)
• 1918 MISTERIIA-BUFF( Comediile Misterul buf)
• 1918 POET ROBOCII (Poetul muncitor)
• 1918 LEVII MARCH (Marşul de stânga)
• 1921 Poemul 150.000.000
• 1922 LIUBLIU
• 1923 PRO ETO (Despre asta)
• 1923 LIRIKA
• 1924 VLADIMIR ILYITSH LENIN
• 1924 Maiakovski si poeziile sale
• 1924-1925 PARIZ
• 1925 SOBRANIE SOCHINENII (4 vol.)
• 1926 KAK DELAR STIKHI
• 1926 MOYE OTKRYTIYE AMERIKI
• 1927 HOROSHO!
• 1928 KON-OGON
• 1929 KLOP (Ploşniţa)
• 1930 BANYA (Baia)
• 1930 VO VES GOLOS (În gura mare)
• 1934-1938 POLNOE SOBRANIE SOCHINENII, (13 vols.)
• 1978 SEMYA MAIAKOVSKII V PISMAKH
• 1982 V.V. MAIAKOVSKII I. L.IU. BRIK - Corespondenta dintre Vladimir Maiakovski şi Lili Brik intre anii 1915-1930

[modifică] Însemnătate

„În lirica modernă a secolului al XX-lea, creaţia maiakovskiană – eroică, tragică si satirică – se lasă receptată ca o prezentă insolită si originală. Poet al revoluţiei, poet politic prin excelenţă, Maiakovski a influenţat hotărâtor evoluţia poeziei contemporane.”

[modifică] Legături externe

Vladimir Maiakovski - Arhiva Marxistilor - Literatura
Norul cu Pantaloni Vladimir Maiakovski - Portalul Agonia