Arta africană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sculptură din Guinea-Bissau, care are 120 de centimetri în înălțime. Ea se află într-un muzeul Raccolte extraeuropee del Castello Sforzesco din Milano, Italia
Vază neagră și simetrică ce a fost făcută în anul 1990 de Magdalene Anyango N. Odundo (care s-a născut în Kenya). Vaza are dimensiunile de 40,6 x 25,4 x 25,4 centimetri și se află în Brookyn Museum din New York, Statele Unite ale Americii
Sărbătoarea pentru Neptun, o operă de artă africană contemporană care se află în apropiere de Deutsche Welle din Bonn, Germania

Termenul de „artă africană” descrie picturi, sculpturi, și alte forme vizuale de cultură de pe continentul african. Definiția include arta diasporei africane, incluzând arta afro-americanilor, caraibienilor și a altor tipuri de africani.

Mascarada, prelucrarea metalelor, sculptura, arhitectura, împletirea și dansul sunt forme artistice importante în Africa și pot să fie incluse în studiul artei africane. De obicei, termenul de „artă africană” nu se referă la arta afro-asiatică, adică la arta Africii ce se învecinează cu Marea Mediterană. De exemplu, în secolul al XV-lea, Portugalia a comercializat cu cultura Sapi în apropiere de Coasta de Fildeș în Africa de Vest, care a creat sicliuri elaborate din sticlă de fildeș, care erau hibrizi de modele africane și europene, mai ales în adăugarea figurii umane apar în siclurile portugheze).

Elemente tematice[modificare | modificare sursă]

  • Creativitate artistică sai individualismul expresiv: În arta occidentală în special, există un accent larg pe individualismul expresiv, fiind în același timp influențat de activitatea predecesorilor. Un exemplu ar fi artiștii Dan, precum și prezența lor în diaspora din Africa de Vest.
  • Accentul asupra figurii umane: figura umană a fost întotdeauna subiectul principal pentru majoritatea artelor africane, iar acest accent a influențat chiar și unele tradiții europene. Figura umană poate să-i simbolizeze pe cei vii sau pe cei morți, poate să se refere la șefi, dansatori sau diverse meserii, cum ar fi toboșari sau vânătorii, sau chiar poate fi o reprezentare antropomorfă a unui zeu sau au altă funcție votivă. Figurinele de animale sunt relativ rare, africanii nedându-le prea multă atenție.
  • Viziunea abstractă: operele de artă africană tind să prezinte o viziune abstractă în locul uneia realiste. La fel ca sculpturile lui Constantin Brâncuși, arta africană transemite cât mai multe idei, sentimente și concepte prin cât mai puține forme.
  • Favorizarea sculpturii: artiștii africani tind să favorizeze operele de artă 3D în locul celor 2D. Majoritatea cel 2D sunt țesături sau alte tipuri de lucrări textile. Față de sculptura europeană, cea africană prezintă animație și mișcare.[1]
  • Culorile calde: datorită materialelor disponibile, operele de artă africane sunt deobicei maro (majoritatea), galbene, portocali, roșii sau negre. Desigur că există și excepții, dar acestea sunt destul de rare. Majoritatea sunt maro datorită faptului că sunt confecționate din lemn sau din metale ca bronzul.

Materiale[modificare | modificare sursă]

3 perechi de banderole din Muzeul Metropolitan de Artă, în New York, Statele Unite ale Americii

Arta africană a luat ia multe forme și multe materiale. Bijuteriile sunt o formă de artă popoulară.[2] Bijuteriile africane sunt făcute dintr-o gamă largă de materiale ca ochiul de tigru, hematitul, coaja cu nucă de cocos și lemnul. Majoritatea sculpturilor erau și sunt făcute din metale, lemn sau ceramică.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Originile artei africane datează cu mult înaintea începerii consemnării istoriei. Arta africană din nordul Africii a fost influențată într-o măsură mică de arta feniciană, islamică și de cea egipteană. Cele mai timpurii sculpturi din Africa de Vest, care ne sunt cunoscute, sunt ale culturii nok, ce a trăit între aproximativ 500 î.e.n. și 500 e.n. în actuala Nigerie, ele fiind figurine de teracotă.

Mai multe metode complexe ale creării artei au apăut în Africa Sub-Sahariană în jurul secolului al X-lea, notabile fiind bronzurile de la Igbo-Ukwu, teracota și obiectele de metal din Ife și bronzurile de Benin.

Influențe date artei vestice[modificare | modificare sursă]

În timpul și după perioada colonială din seclolele al XIX-lea și al XX-lea, vesticii caracterizau des caracterizat arta africană ca fiind „primitivă”, termenul folosit fiind și o conotație pentru nedezvoltare și sărăcie.

La începutul secolului al XX-lea, istorici în artă ca Carl Einstein, Michał Sobeski sau Leo Frobenius au publicat lucrări importante despre arta africană, referidu-se la artefactele africane nu doar ca la ceva etnologică, ci și ca opere de artă.[3] În aceeași perioadă, artiști ca Picasso, Matisse, Paul Gauguin sau Modigliani erau inspirați de arta africană. De exemplu, De-a lungul creării tabloului Doamnele din Avignon, Picasso a fost influențat de arta iberică preromană, de Henri Matisse, de arta africană și posibil și de arta Oceaniei. În urma vizitelor unor muzee în care se afla artă africană și probabil și oceanică, Picasso și-a descoperit stilul cubist. El era fascinat de corpurile și în special măștile contorsionat și stilizate ale africanilor și probabil oceanicilor. 3 dintre fețele femeilor sunt inspirate din arta iberică preromană (în stânga picturii), în timp ce restul de 2 fețe care se află în stânga sunt inspirate din arta africană.

Influențe date arhitecturiu vestice[modificare | modificare sursă]

Arta tradițională[modificare | modificare sursă]

Arta africană contemporană[modificare | modificare sursă]

După țări sau populații[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ O'Riley, Michael Kampen (2006).Art Beyond the West (2nd ed.). New Jersey: Pearson Education. ISBN: 0-13-175152-2
  2. ^ „The Use of Haematite, Tiger's Eye Stone and Ebony Wood for African Jewelry”. Squinti African Art. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Strother, Z. S. (2011). À la recherche de l’Afrique dans Negerplastik de Carl Einstein. Gradhiva, 14: 30-55. link.