Andrei Belîi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andrei Belîi (în rusă: Андрей Белый), pseudonimul literar al lui Boris Nikolaevich Bugaev (n. 26 octombrie(14 octombrie pe stil vechi), 1880, m. 8 ianuarie, 1934), a fost un romancier, poet, teoretician şi critic literar rus. Romanul său profund răscolitor Petersburg este considerat de Vladimir Nabokov unul din cele patru mari romane ale secolului al XX-lea.
Boris Bugaev s-a născut într-o familie profund intelectuală. Tatăl său, Nikolai Bugaev, a fost un matematician de vârf considerat fondatorul şcolii moscovite de matematică. Mama sa nu era doar foarte inteligentă, ci era şi cunoscută ca o frumoasă a societăţii mondene fiind ţinta unui considerabil număr de bârfe. Tânărul Boris era un om de spirit universal interesat deopotrivă de matematică, muzică, filozofie şi literatură. Va fonda mai târziu atât mişcarea simbolistă rusă, cât şi şcoala rusă de neokantianism.
Nikolai Bugaev era bine-cunoscut pentru eseurile sale filozofice foarte influente, în care deplângea influenţa geometriei şi a probabilităţii, şi trâmbiţa virtuţile analizei matematice exacte. În ciuda sau poate datorită afinităţilor matematice ale tatălui său, Boris Bugaev era fascinat de probabilitate şi în mod special de entropie, concept la care face referire frecvent în lucrări cum ar fi Kotik Letaev.
Opera lui Andrei Belîi a fost influenţată de mai mai multe şcoli literare, în special de simbolism la dezvoltarea căruia a contribuit la rândul său . Creaţiilor literare ale lui Belîi le sunt specifice un puternic misticism precum şi un anume fel de muzicalitate capricioasă. Influenţa considerabilă a vocii sale literare asupra scriitorilor ruşi (şi chiar asupra muzicienilor) a fost comparată cu impactul operei lui James Joyce în literatura engleză. Noutatea efectelor sale sonore a fost de asemenea comparată cu muzica inovativă a lui Charles Edward Ives.
Romanul simbolist Petersburg (1916; 1922) este considerat capodopera lui Belîi. În această carte memorabilă Belîi foloseşte tehnica evocării culorilor prin sunete. Acţiunea se petrece în atmosfera oarecum isterică a unui Sankt Petersburg de sfârşit de veac pe fundalul revoluţiei ruse din 1905. În măsura în care se poate spune că romanul tratează un anume subiect, acesta ar putea fi soarta nefericitului Nikolai Apollonovici, angrenat în politica revoluţionară şi care primeşte sarcina de a asasina un înalt oficial guvernamental care se dovedeşte a fi chiar tatăl său. Nikolai este urmărit mereu prin ceţurile de nepătruns ale Sankt Petersburg-ului de sunetul copitelor faimoasei statui ecvestre de bronz a lui Petru cel Mare.
În anii săi de mai târziu Belîi a fost influenţat de antroposofia lui Rudolf Steiner[1] şi a devenit mai târziu prietenul lui Steiner.
S-a spus despre Belîi că a prezis în Petersburg după unii, autobiografic, izbucnirea în 1917 a revoluţiei ruse, ascensiunea totalitarismului şi a terorismului politic şi chiar apariţia teoriei haosului.
Belîi a avut o influenţă majoră asupra teatrului lui Vsevolod Meyerhold.
[modifică] Bibliografie
- 1902 Simfonia a II-a, Dramatica
- 1904 Nordica, sau Prima––Eroica
- 1904 Aur în azur (poezie)
- 1905 Întoarcerea--A Treia
- 1908 Cupa furtunilor--A Patra
- 1909 Cenuşă
- 1909 Urnă (poezie)
- 1910 Simbolism (critică/teorie literară)
- 1910 Pajiştea verde (critică literară)
- 1910 Porumbelul de argint (roman)
- 1911 Arabescuri (critică literară)
- 1914 Kotik Letaev (roman bazat pe copilăria sa)
- 1916 Petersburg (Ed. Univers?)
- 1917 Revoluţie şi cultură
- 1918 Hristos a Înviat (poezie)
- 1922 Amintiri despre Blok
- 1922 "Glossolalia" (Un poem despre sunet)
- 1922 Prima întâlnire (poezie)
- 1926 Excentricul din Moscova (I-a parte a trilogiei romaneşti)
- 1926 Moscova sub asediu (II-a parte a trilogiei romaneşti)
- 1927 Chinezul botezat
- 1931 Măşti (III-a parte a trilogiei romaneşti)
- 1930 La graniţa a două secole (I-a parte a trilogiei memorialistice)
- 1933 Începutul secolului (II-a parte a trilogiei memorialistice)
- 1934 Între două revoluţii (III-a parte a trilogiei memorialistice)
- 1934 Ritmul ca dialectică în „Călăreţul de bronz” (critică literară)
- 1934 Măiestria lui Gogol (critică literară)
[modifică] Despre
- Tatiana Nicolescu, sudiu la ediţia din seria "Multum in Parvo" (1975)
