Olărit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Olar din Chişinău, în jur de 1900. Roata învârtită direct cu piciorul
Reprezentare din Egiptul antic. Roata învârtită cu mâna

Olărit se numește tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă.[1]

Se consideră că fabricare ceramicii a început în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos, Iran și Siria) și în Japonia, în jur de 8000 i.e.n., deci ceva mai târziu, comparativ cu cultivarea plantelor sau creșterea animalelor.[2]

Materia primă utilizată în olărit este, în special, așa-zisul lut galben. Pregătirea materialului are în vedere îmbunătățirea calității acestuia prin mai multe operații: se curăță lutul de corpuri străine, se taie, se lasă să se dospească și se frământă, pentru omogenizarea argilei. [3]

Tehnici de modelare a ceramicii[modificare | modificare sursă]

În epoca neolitică au existat, în principal, 3 tehnici de modelare:[2]

  • frământarea unui boț de lut și scobirea lui, tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici, mai degrabă miniaturale.
  • tehnica au columbin. Se realiza mai întâi fundul rotund și plat al vasului peste care se așezau colăcei din lut cu diametru variabil. Ultima operație era netezirea pereților atât la exterior, cât și în interiorul vasului.
  • construirea vasului din fâșii, din benzi de argilă, care se lipeau de fundul vasului.

Ulterior au apărut și alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. Deși era cunoscută în Grecia antică încă din epoca bronzului, roata olarului a apărut târziu în spațiul balcanic, pe la 450 i.e.n, deci în epoca La Tène. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare.

După modelarea vasului respectiv acesta este pus în cuptoare speciale, pentru a fi arse. Vasele scoase din cuptor se lustruiesc și vasul este finalizat.

În ziua de azi această meserie este pe cale de dispariție.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002
  2. ^ a b Meșteșugurile în neolitic: olăritul
  3. ^ Olăritul – străvechi meșteșug românesc

Legături externe[modificare | modificare sursă]