Artă naivă
Artă naivă. Sub această denumire se descrie fenomenul apariției la sfârșitul secolului al XIX-lea și continuând în secolul al XX-lea a unor creații aparținând unor individualități care nu au frecventat școli de artă, ci au ajuns să-și constituie, pe cont propriu, atât viziunea, cât și mijloacele de exprimare plastică. Acești artiști mai sunt încadrați în diverse categorii, ca: "pictori populari", "primitivi moderni", "artă instinctuală". Printre precursori poate fi amintit artistul american Edward Hicks (1780 - 1849).
-
Edward Hicks: Arca lui Noe
-
Niko Pirosmani: Petrecere pe câmp
-
Henri Rousseau: Nuntă la ţară
Primii reprezentanți de seamă ai artei naive sunt francezul Henri Rousseau le Douanier (1844 - 1910) și georgianul Niko Pirosmani (1862 - 1918). Au urmat americana Grandma Moses (1860 - 1961), francezul André Bauchant (1873 - 1958), școala primitivilor croați de la Hlebine cu Ivan Generalic (1914 - 1992), pictorii naivi sârbi Slobodan Zivanovic (* 1943), Miroslav Srekovic, Dejan Zivanovic (* 1967), germanul Max Raffler (1902 - 1988), tânăra pictoriță de origine italiană Claudia Vecchiarelli și alții.
În România s-au afirmat pictorii Ion Niță Nicodin, Alexandru Savu, Viorel Cristea, Robert Scripcaru, Aurelia Vintilă, Constantin Scarlat, Valeria Tofan; Mihai Dascalu, Gheorghe Boanca, Costica Onuta, Costel Iftinchi, Calistrat Robu, Costel Bogatu, Ioan Maric, Paula Iacob, Marcela Istrate, Gustav Ioan Hlinka, Doina Marita Hlinka Emil Pavelescu Mircea Cojocaru Aurora Nafornita sculptorii Constantin Vasilescu și Neculai Popa; autorul de reliefuri pictate Stan Pătraș.
Apărută pe fondul civilizației tehnologice, al exceselor uniformizatoare din producția industrială, arta naivă reprezintă în toate momentele sale o formă de afirmație a individualității. Artistul naiv are starea ideală de receptacol și de restituire a realului, lipsindu-i pentru aceasta instrumentele unei instrucții plastice.
E o stare de ingenuitate, o abandonare a oricărui eșafodaj artistic, istoric constituit, și captarea "adevărului prim". Fabulosul acestei arte nu se suprapune celui din viziunea infantilă, unde zonele nedescoperite instaurează forme fantastice, în perimetrul artei naive se comunică o realitate care a trecut prin sensibilitatea artistului, păstrându-și farmecul și prospețimea.
-
Claudia Vecchiarelli: Vie în Toscana
Arta naivă este, în același timp, liberă de tutela standardurilor folclorice, este departe de ceea ce numim "artă amatoare", în care funcționează complexul profesionalității și care are ambiții de elaborare. Artistul naiv se comunică pe sine fără prejudecăți de limbaj, se dezvăluie instantaneu într-o imagine totală.
-
Henri Rousseau: Masa leului
-
Davidovic Mile Nc55.jpg
Mile Davidovic: La pescuit
[modificare] Bibliografie
- Oto Bihalji-Merin: Les Maîtres de l'Art naîf, Bruxelles, 1972
- Vasile Savonea: Arta naivă in România, Editura Meridiane, București, 1980
- Costel Iftinchi: 50 de ani de Artă Naivă în România - Enciclopedie, Editura Pim, Iași, 2010
