Drepturi LGBT în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Legi privind parteneriatele între persoanele de același sex în Europa

     Căsătorie

     Căsătoriile străine recunoscute (Israel și Malta)

     Alt tip de parteneriat

     Coabitare neînregistrată (San Marino)

     Nerecunoscute

     Constituția limitează căsătoria la cupluri de sex diferit


Include legi care nu au intrat încă în vigoare.
 v  d  m 

Persoanele lesbiene, gay, bisexuale sau transsexuale (LGBT) din România se pot confrunta cu diferite provocări juridice. România este, în general, conservatoare cu privire la drepturile persoanelor gay, lesbiene, bisexuale sau transsexuale. România, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina, nu numai că nu acordă nici un fel de drept civil persoanelor care aparțin comunității LGBT, dar chiar stipulează în Codul Civil că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus.[1] În România, două treimi dintre gay își ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea și actele de violență, potrivit unui studiu efectuat de organizația ACCEPT.[1] În indexul Rainbow Europe 2016 realizat de ILGA-Europe, un ONG care militează pentru drepturile gay, România se situează pe locul 34 din cele 49 de state analizate (cu un punctaj de 23,45%),[2] având drept criterii de evaluare legislația, discriminarea, atmosfera ostilă de care se lovesc membrii comunității LGBT.[3]

Cu toate acestea, România a făcut progrese semnificative în cadrul legislației privind drepturile LGBT din anul 2000 încoace. În perioada anilor 2000–2002, s-a decriminalizat complet homosexualitatea, s-au introdus și pus în aplicare pe scară largă legi anti-discriminare, s-a egalat vârsta consimțământului și s-au introdus legi împotriva crimelor motivate de homofobie.[4][5][6] În plus, comunitățile LGBT au devenit mai vizibile în ultimii ani, ca urmare a unor evenimente cum ar fi parada anuală Bucharest Pride și festivalul Serile Filmului Gay din Cluj-Napoca. În 2006, România a fost numită de către asociația internațională Human Rights Watch ca fiind una dintre cele cinci țări din lume care a făcut "progrese exemplare în combaterea abuzurilor pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen".[7]

Legislația românească[modificare | modificare sursă]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Homosexualitatea este incriminată odată cu instalarea regimului autoritar al lui Carol al II-lea.

În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza (1864), inspirat mai ales din cel francez (care nu mai pedepsea penal homosexualii din anul 1791),[8] nu existau diferențe între tratamentul relațiilor heterosexuale sau homosexuale.[9][10] După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza se extinde în multe regiuni ale noului Regat, mai puțin în Transilvania, care își păstrează o oarecare autonomie din acest punct de vedere, unde a rămas în vigoare Codul Penal elaborat în 1878,[11] prin care se pedepsea violul homosexual:[12]

„Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la 5 ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață.”

Homosexualitatea a fost interzisă în România, în anul 1937, odată cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa, sub regimul autoritarist al lui Carol al II-lea.[13] În anul 1938, articolul 431 al Codului lui Carol al II-lea este modificat în așa fel încât:[14]

„1. Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani.
2. Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.
3. Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.”

În perioada comunistă, homofobia din Codul Penal este păstrată și întărită. În noul Cod Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948, vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maximum de 5 ani.[12] În 1957 deja dispare condiționarea "scandalului public" și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat. După venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, în 1968, Parlamentul comunist modifică Codul Penal al lui Carol al II-lea, astfel încât, infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei. Homosexualitatea apare ca termen lingvistic în noul Cod Penal. Ideologic, homosexualitatea era neproductivă pentru comuniști, care aveau nevoie de mame eroine și de un slat demografic rapid.[15] Homosexualitatea este catalogată ca o infracțiune serioasă îndreptată împotriva orânduirii socialiste care necesită o pedeapsă pe măsură. Începe astfel prigoana sistematică împotriva homosexualilor, cu precădere în rândul elitelor, deoarece sistemul comunist considera că nu pot exista homosexuali în rândul clasei muncitorești: razii, delațiuni sistematice, dosare speciale, arestări și condamnări între unu și cinci ani de zile.[16] Această atmosferă de teroare a făcut ca personalitățile intelectuale homosexuale din România să constituie o minoritate aproape invizibilă, aflată sub continua amenințare a sistemului comunist.[16]

Lobby-ul ACCEPT a avut un rol semnificativ în abrogarea Articolului 200 în 2001.

După 1989–1990, Articolul 200 a rămas în vigoare o perioadă,[17] când au loc foarte multe abuzuri față de membri ai comunității gay,[18] cele mai răsunătoare fiind cazurile fostei handbaliste Mariana Cetiner[19] și al cuplului Ciprian Cucu–Marian Mutașcu din Sânnicolau Mare.[20] La 25 octombrie 1996 este fondată asociația ACCEPT, prima și cea mai mare organizație neguvernamentală din România care apără drepturile persoanelor LGBT.[21] La presiunile exercitate de societatea civilă, Consiliul Europei, dar și organizații care luptă pentru drepturile omului (printre altele IRDO, APADOR-CH, LADO, Amnesty International, ILGA),[22] Articolul 200 a fost modificat în timpul guvernului de stânga condus de Nicolae Văcăroiu (1996) și anulat de guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, în anul 2001, homosexualitatea fiind, din nou, legalizată, după ce fusese scoasă în afara legii prin Codul lui Carol al II-lea (1937). România trebuia să elimine Articolul 200 din Codul Penal pentru a respecta criteriile politice de la Copenhaga stabilite pentru integrarea în Uniunea Europeană, care prevăd „respectarea și protecția minorităților”.[23]

Evoluții recente[modificare | modificare sursă]

În prezent, nu există legi împotriva persoanelor LGBT în România. Actele consensuale între două persoane de același sex au fost legalizate în 1996, iar ultima lege care discrimina persoanele gay, Articolul 200 al Codului Penal, a fost abrogată pe 21 iunie 2001, prin OUG 89.[24] Vârsta de consimțământ este de 15 ani, egală pentru acte sexuale heterosexuale și homosexuale.

La sfârșitul anului 2007, Partidul România Mare de extremă dreaptă a propus o lege în Senat, care ar interzice "propagarea ideilor și organizarea manifestațiilor de către homosexuali și lesbiene", destinată în primul rând pentru a preveni organizarea paradei anuale GayFest din București. Propunerea a fost respinsă de Senat la data de 11 februarie 2008, cu 17 de voturi pentru, 16 abțineri și 27 de voturi împotrivă.[25]

Pe 21 iulie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în premieră, că toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul la o formă de uniune, fie căsătorie, fie parteneriat civil. Practic, CEDO a decis că interzicerea uniunilor între persoane de același sex reprezintă o încălcare a drepturilor omului.[26][27] Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este obligatorie pentru toate țările membre ale Consiliului Europei, așadar și pentru România. Consecința acestei decizii este că statul român va trebui să recunoască parteneriatul civil și/sau căsătoriile între persoane de același sex. În același context, pe 12 martie, Parlamentul European a dat un vot covârșitor în favoarea unui raport anual privind drepturile omului, al italianului Pier Antonio Panzeri (S&D), care recomanda statelor membre, printre altele, să "ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex (...), încurajează instituțiile Uniunii Europene și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor între persoane de același sex sau a parteneriatului civil între persoane de același sex ca o problemă politică, socială și de drept civil". 24 de europarlamentari români au spus "da" acestui amendament.

Legi împotriva discriminării LGBT[modificare | modificare sursă]

Din anul 2000, există o lege împotriva discriminării care nu permite discriminarea bazată pe orientare sexuală. Legea prevede protecția persoanelor LGBT într-o varietate de domenii, precum ocuparea forței de muncă, asigurarea și accesul la bunuri și servicii, locuințe, educație, asistență medicală, programe de radio și televiziune, egalitate în fața justiției și alte servicii publice și de securitate socială.[28] Această lege, una dintre cele mai solide din Uniunea Europeană,[29] a fost aplicată cu succes de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în 2004, când TAROM a refuzat să le ofere cuplurilor homosexuale beneficiile de Ziua Îndrăgostiților (Valentine's Day), care erau valabile doar cuplurilor heterosexuale.[30] TAROM a fost dat în judecată pentru discriminare pe bază de orientare sexuală și a fost amendat, situația fiind corectată conform legii anti-discriminare.

Recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex[modificare | modificare sursă]

În momentul de față, în România, cuplurile gay nu se pot căsători, nici adopta copii pentru că nu sunt recunoscuți legal ca o familie.

Constituția României definește familia ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între soți,[31] fără a specifica genul acestora. În ciuda acestui fapt, legislația care este în vigoare la acest moment nu lasă loc de interpretare pentru reprezentanții stării civile. Căsătoria poate fi încheiată legal doar între bărbați și femei, fără ca un cuplu format din persoane de același sex să poată beneficia legal de protecția statului ca și familie.

„Art. 48 – Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

Mai mult, căsătoria dintre persoanele de același sex este interzisă de Codul Civil[32] și nu există dificultăți de aplicare a acestor prevederi.

„Art. 259 – Căsătoria
(1) Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii.”

La 5 iunie 2013, comisia parlamentară pentru revizuirea constituției a votat pentru a include un articol despre protejarea minorității sexuale împotriva discriminării în noua Constituție. Aceeași comisie a votat a doua zi schimbarea actualei legi a căsătoriei, care descrie căsătoria ca "o uniune consensuală între soți", la un format mai restrictiv, descriind-o ca fiind "o uniune între un bărbat și o femeie", interzicând astfel căsătoria între persoane de același sex.[33] Confruntată cu o serie de proteste din societatea civilă și organizațiile interne și internaționale, cum ar fi ACCEPT și Amnesty International,[34] comisia a retras ambele amendamente. Zeci de ONG-uri au protestat față de această acțiune a comisiei parlamentare (pentru a retrage protecția constituțională împotriva discriminării pe bază de orientare sexuală) și au declarat următoarele: "membrii Comitetului pentru Revizuirea Constituțională refuză protecția cetățenilor care au cel mai mult nevoie de protecție împotriva discriminării" și că "în calitate de stat membru a Uniunii Europene, este obligatoriu ca România să pună în aplicare dispozițiile dreptului comunitar în legislația națională".[35]

Remus Cernea, unul dintre puținii politicieni români care sprijină în mod public drepturile LGBT.

Unul dintre puținii politicieni care acordă sprijin public comunității LGBT din România este Remus Cernea, co-președintele Partidului Verde. În 2010, a fost singurul om politic care a participat la GayFest.[36] În 2011, el și colegul lui, Claudiu Crăciun, au participat la parada gay, iar europarlamentarele Daciana Sârbu și Monica Macovei și-au arătat susținerea față de organizatori. În aprilie 2013, Remus Cernea anunța o propunere de lege care să garanteze homosexualilor aceleași drepturi civile de care beneficiază heterosexualii.[37] Propunerea acestuia a fost întâmpinată cu critici din partea oponenților.[38] Pe 7 iulie, Cernea a prezentat proiectul de lege în Senat, așteptând rapoarte și aprobări din partea comisiilor parlamentare competente.[39] Pe 17 decembrie, proiectul de lege a fost respins de Senat cu 110 voturi împotrivă și doar două pentru. După trimiterea în Camera Deputaților, proiectul de lege a fost respins oficial pe 11 iunie 2014, cu o majoritate covârșitoare de 298 de voturi împotrivă.[39] Totuși, Cernea nu a renunțat la această inițiativă legislativă. Mai mult, în 2014, pentru a-i convinge să voteze o lege privind parteneriatul civil între persoanele de același sex, Cernea le-a prezentat parlamentarilor două cupluri de homosexuali.[40]

Adopție și planning familial[modificare | modificare sursă]

Conform reglementărilor legale, două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție. În plus, două persoane de același sex nu pot adopta împreună un copil.[41]

Este legal pentru femeile necăsătorite, inclusiv lesbiene, să acceseze metode de inseminare artificială, precum fertilizarea in vitro (FIV).[42] În 2005, Curtea Constituțională a decis că este neconstituțional refuzul reproducerii asistate medical, cum ar fi FIV, la persoane fizice sau necăsătorite.[43]

Serviciu militar[modificare | modificare sursă]

Homosexualilor le este permisă înrolarea în armata română. Potrivit politicii de recrutare a Ministerului Apărării, "este dreptul fiecărui cetățean român să ia parte la structurile militare ale țării noastre, indiferent de orientarea lor sexuală". Acesta este un drept garantat prin Constituție, prin Codul Muncii și prin convențiile internaționale ratificate de România.[44] Cu toate acestea, membri LGBT ai armatei aleg să nu-și dezvăluie orientarea sexuală din pricina discriminării.

Identitate de gen[modificare | modificare sursă]

Din 1996, este posibil pentru cineva care a trecut printr-o operație de schimbare de sex să își schimbe legal genul pentru a reflecta noul sex biologic. În România există cel puțin 180 de persoane trans, însă doar șapte dintre ele au reușit să își schimbe actele de identitate astfel încât să corespundă cu actualul lor gen.[45]

Legislația românească nu menționează termenul „transgender” sau termeni echivalenți.[46] Teoretic, persoanele transgender sunt protejate de prevederile din legislația antidiscriminare, dar nu există indicații clare pentru schimbarea stării civile sau pentru procedura reatribuirii de gen.[46] Pentru schimbarea stării civile este nevoie de o decizie judecătorească, bazată, în practică, pe un certificat eliberat de Institutul Național de Medicină Legală, în urma unei proceduri arbitrare și invazive,[47] care a fost dezvoltată ad-hoc, pentru a suplini o lacună legală. După admiterea acțiunii de modificare a actelor de stare civilă ca urmare a schimbării de sex, realizarea operației, expertiza INML care să ateste noul sex, are loc, doar prin procedură administrativă, schimbarea prenumelui persoanei trans.[48] Ulterior se atribuie un nou CNP, se înscriu mențiunile corespunzătoare pe marginea actelor de stare civilă și se obțin noile acte de identitate.[48]

Persoanele transgender se confruntă cu bariere structurale în accesarea unor servicii medicale corespunzătoare, din cauza accesului limitat la polițele de asigurări, costurilor terapiei și prejudecăților și discriminărilor răspândite în sistemul medical.[46] În ansamblu, comunitatea medicală dispune de experiență și cunoaștere limitate în acest domeniu.[46] Persoanele transgender sunt adesea tratate ca pacienți psihiatrici și există doar puțini endocrinologi dispuși să ofere tratament hormonal persoanelor transgender.[46]

Tabel sumar[46]
Legislația antidiscriminare Cerințe pentru reatribuire de gen Posibilitatea de a schimba numele în cazul reatribuirii de gen Posibilitatea de a modifica certificatul de naștere Posibilitatea de a se căsători în noul gen Obligația de a divorța pentru a obține un nou gen
No nicio lege No nicio prevedere No nicio lege No nicio lege No nicio lege No nicio lege

Problema donării de sânge[modificare | modificare sursă]

În prezent, în România este interzisă donarea de sânge din partea bărbaților care au întreținut relații sexuale cu alți bărbați, principalul motiv fiind riscul ridicat de infectare cu BTS.[49] Totuși, în septembrie 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis că această interdicție este ilegală, constituind discriminare pe bază de orientare sexuală și creând "o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare și ofensivă pentru homosexuali".[50] În acest sens, Consiliul a solicitat Ministerului Sănătății să înlăture interdicția. În ianuarie 2008, pentru a se conforma hotărârii Consiliului, Ministerul Sănătății a venit cu o propunere legislativă care să elimine interdicția impusă bărbaților homosexuali de a dona sânge.[51]

Situația bolnavilor de HIV/SIDA[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Căi de transmitere a HIV în România (2015)

     Verticală (3%)

     BSB (14%)

     CDI (23%)

     BSB/CDI (1%)

     Heterosexuală (57%)

     Necunoscută (2%)

Potrivit Claudiei Cătană de la Fundația Romanian Angel Appeal (RAA), „România este singura țară din Europa care are o lege pentru persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA”. În octombrie 2002, a intrat în vigoare Legea 584 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, prin care sunt apărate drepturile acestora.[52]

Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat în 1985, iar din 1989 au fost semnalate cazuri la copii.[53] Încă de la identificarea virusului imunodeficienței umane (HIV) în 1983, această boală era catalogată drept „cancerul homosexualilor”,[54] datorită incidenței mai mare a bolii în rândul comunității LGBT, dar și a falsei idei conform căreia numai bărbații homosexuali sunt afectați de SIDA.[55][56][57]

Deși legea prevede că persoanele care au contractat virusul HIV au dreptul la confidențialitate și tratament adecvat, autoritățile rareori aplică legea, și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA împiedică accesul la îngrijiri medicale și dentare de rutină. Încălcarea confidențialității privind statutul unei persoane cu HIV este des întâlnită și rar pedepsită. Guvernul acordă acestor persoane acces la terapie antiretrovirală; cu toate acestea, stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA le împiedică în mod frecvent accesul la educație, alte îngrijiri medicale, servicii guvernamentale și loc de muncă. Un raport al Human Rights Watch acuza România că tinerii seropozitivi sunt discriminați și li se încalcă drepturile la educație și la îngrijire medicală pentru că oricum mor.[58] Mai mult, Guvernul nu oferă niciun sprijin pentru programe destinate homosexualilor.[59] Ca rezultat, în 2013, doar unul dintre cele două ONG-uri tradiționale care lucrează cu homosexualii au aplicat programe de sănătate pentru acest grup vulnerabil.[59] Accentul a fost pus pe distribuirea de prezervative și schimbarea de comportament, prin utilizarea de mesaje de sănătate (prin Internet, telefoane mobile) și organizarea de grupuri de sprijin pentru homosexualii care trăiesc cu HIV.[59]

Conform ultimului raport național de monitorizare a HIV/SIDA, la sfârșitul anului 2013 au fost înregistrate din 1985 un total cumulat de 19.261 de cazuri de HIV/SIDA, aproape jumătate dintre ele (9.946) fiind diagnosticate la copii (0–14 ani).[60] Numărul de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA în 2013 a fost de 12.273, mai mult de jumătate (7.012) fiind tineri adulți cu vârsta cuprinsă între 20−29 de ani.[60]

Tendințe în calea de transmitere în România (2007–2015)[61]
Calea de transmitere 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Verticală* 9 (2%) 13 (2,5%) 23 (4,4%) 27 (5%) 22 (3%) 21 (2,4%) 27 (3%) 17 (2%) 9 (3%)
BSB (bărbați care fac sex cu bărbați) 14 (3%) 40 (7,5%) 45 (9%) 61 (11%) 100 (13%) 91 (10%) 97 (11%) 126 (15%) 47 (14%)
CDI (consum de droguri pe cale intravenoasă) 4 (1%) 3 (0,6%) 8 (1,6%) 15 (2,7%) 143 (19%) 266 (30,6%) 261 (28%) 168 (20%) 77 (23%)
BSB/CDI 1 (<0,5%) 7 (1%) 7 (1%) 9 (1%) 9 (1%) 4 (1%)
Heterosexuală 354 (79%) 405 (76%) 393 (75%) 409 (76%) 448 (60%) 447 (51%) 511 (55,5%) 506 (60%) 189 (57%)
Necunoscută 68 (15%) 71 (13,4%) 45 (9%) 32 (6%) 28 (4%) 39 (5%) 14 (1,5%) 20 (2%) 7 (2%)
Total 449 532 514 545 748 871 919 846 333
*copii născuți în anul în curs și copii cu depistare tardivă infectați

Atitudini sociale[modificare | modificare sursă]

Manifestanți la parada gay din București (2006)

Deși ultima lege anti-gay, Articolul 200, a fost abrogată încă din 2001, atitudinile societății față de persoanele homosexuale și lesbiene sunt încă destul de discriminatorii, în special în zonele rurale. Marșurile GayFest din București au avut loc cu opoziție semnificativă din partea grupurilor de extremă-dreaptă (mai ales Noua Dreaptă), chiar dacă poliția a protejat persoanele din ambele grupuri. Mai mult decât atât, Noua Dreaptă a organizat „Marșuri pentru normalitate” concomitent cu paradele GayFest, având sloganuri împotriva drepturilor homosexualilor și a recunoașterii relațiilor între persoane de același sex. În afară de Noua Dreaptă, există un număr de partide precum Partidul România Mare și Partidul Conservator care au protestat împotriva festivalurilor gay din București și Cluj-Napoca.[62]

Datorită trecutului recent de teroare, intimidări și umilințe, persoanele LGBT se tem să își decline identitatea sexuală în public și să intervină ca atare în viața socială a României.[63] În urma unui studiu întreprins în anul 2001 de către ACCEPT cu sprijinul ILGA-Europe și al Open Society Institute – Budapesta, această situație de marginalitate este auto-asumată de către cele mai multe dintre persoanele LGBT: ⅔ dintre respondenții studiului au afirmat că trebuie să își ascundă orientarea sexuală pentru a minimaliza riscul discriminării și al actelor de violență.[63] În ceea ce privește violența împotriva persoanelor LGBT, un raport al Asociației ACCEPT relevă faptul că aproape 28% dintre cei chestionați au fost victimele violenței, 41,5% au fost hărțuiți, 35,8% au avut experiențe negative în interiorul familiilor de origine, iar 29,3% au fost discriminați la locul de muncă.[63] Autorii actelor de discriminare și violență provin din toate mediile sociale – vecini, cunoștințe, cei responsabili cu aplicarea legii, colegi de serviciu, cadre didactice și colegi de clasă.[63] Într-un sondaj derulat de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în 2012, 90% dintre persoanele LGBT din România au declarat că discriminarea e răspândită și foarte răspândită.

În septembrie 2006, Consiliul Britanic a realizat un studiu în mai multe orașe din România, prin care a încercat, printre altele, să verifice convingerile tinerilor români cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani în privința drepturilor LGBT. Dintre cei intervievați, 39,1% consideră că drepturile LGBT ar trebui extinse, 35,9% consideră că situația drepturilor LGBT este satisfăcătoare în România, în timp ce 15,6% dintre oameni au declarat că persoanele LGBT au prea multe drepturi. 9,4% au fost indeciși. În plus, 71,9% dintre tinerii intervievați au declarat că drepturile LGBT ar trebui să fie protejate, indicând un nivel relativ ridicat de acceptare în rândul acestui grup demografic.[64] Pe de altă parte, unul din patru elevi români este de părere că un homosexual sau o lesbiană este o ființă inferioară, iar o pătrime chiar ar interveni într-o bătaie a cărei victimă este un coleg gay, arată primul studiu care analizează liceele românești din perspectiva orientării sexuale, realizat de organizația ACCEPT.[65] Problemele din educație cu care se confruntă elevii LGBT sunt numeroase: tinerii se tem să fie vizibili și să vorbească deschis despre identitatea lor din cauza prejudecăților și a lipsei de informare a cadrelor didactice asupra comunității LGBT.[66] Situațiile de discriminare, de bullying sau hărțuire, sunt cu atât mai grave pentru tinerii gay și trans sau cei percepuți ca atare.

Într-un sondaj realizat de European Voluntary Service (EVS) în 2008 în 23 de țări europene se arată că România este a treia cea mai homofobă țară din Europa, după Albania și Ucraina.[67]

Atitudini asupra căsătoriilor gay în România (2015)
Împotriva
  
69%
Pentru
  
21%
Altele
  
10%

Un sondaj Eurobarometru pe tema discriminării în Europa, realizat în 2015, arată că persoanele LGBT sunt cea mai discriminată categorie în România. Potrivit aceluiași sondaj, 36% dintre români consideră că persoanele LGBT ar trebui să aibe aceleași drepturi ca persoanele heterosexuale, în vreme ce 24% susțin că nu este nimic în neregulă cu o relație sexuală între două persoane de același sex. De asemenea, doar 21% dintre români consideră că căsătoriile gay ar trebui legalizate în întreaga Europă. În ceea ce privește drepturile LGBT, România este alături de Slovacia țara cea mai puțin tolerantă din Uniunea Europeană.[68] Același sondaj relevă că:

  • 59% dintre români s-ar simți total "neconfortabil" dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană gay, lesbiană sau bisexuală;
  • 42% dintre români s-ar simți total "neconfortabil" dacă ar lucra cu o persoană gay, lesbiană sau bisexuală;
  • 66% dintre români s-ar simți total "neconfortabil" daca ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană de același sex;
  • doar 17% dintre români s-ar simți "confortabil" dacă ar vedea doi bărbați manifestându-și afecțiunea în public;
  • 57% dintre români s-ar simți total "neconfortabil" dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană transsexuală;
  • 43% dintre români s-ar simți total "neconfortabil" dacă ar lucra cu o persoană transsexuală;
  • 67% dintre români s-ar simți total "neconfortabil" dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană transsexuală;
  • doar 29% dintre români consideră că persoanele transsexuale ar trebui să poată să-și schimbe identitatea.

Cultura LGBT în România[modificare | modificare sursă]

Municipiul București este cel mai important spațiu urban pentru persoanele LGBT din România, fiind singurul oraș în care acțiunile de recunoaștere a drepturilor persoanelor aparținând minorităților sexuale și identității de gen au putut să fie organizate în mod susținut. În prezent, în baza estimării științifice de 5–7% aferente minorităților sexuale și identității de gen din orice populație eterogenă, comunitatea LGBT din București numără peste 100.000 de persoane.[69] Deși Bucureștiul are numeroși artiști, activiști și jurnaliști „out”, care militează pentru eliminarea discriminării organizate împotriva comunității LGBT, activitățile în afara capitalei tind să fie limitate ca urmare a opresiunii politice, religioase și sociale.[70] În ciuda unui acces mai mare la comunitatea activă din București prin social media, un decalaj consistent încă există în unificarea activiștilor din provincie cu cei din capitală.

Organizarea Marșului Diversității din anul 2005, a Festivalului Lunii Istoriei LGBT din anul 2011, dar și existența unei societăți civile LGBT puternice, atât formală, cât și informală (Asociația ACCEPT, Asociația TRANSform, Fundația PSI, Asociația MozaiQ, Grupul Studențesc Campus Pride) au contribuit la conservarea și dezvoltarea unei culturi LGBT locale.[69] Campus Pride este prima inițiativă din România ce urmărește crearea unui mediu sigur pentru toți studenții din mediul universitar românesc, indiferent de orientarea lor sexuală sau identitatea de gen. Proiectul, dedicat și creat de către studenții LGBT din București, promovează crearea de spații sigure în care aceștia se vor putea informa, socializa și forma abilități de viață și leadership, în contextul unor realități încă profund homofobe și transfobe.[71]

Bucureștiul are câteva locuri LGBT-friendly unde membrii comunității se întâlnesc fără frica de a fi discriminați.[72] La fel și Cluj-Napoca, Constanța și Sibiu. Cele mai cunoscute cluburi gay din țară sunt Queens în București și Delirio în Cluj-Napoca.[73]

Cinematografia[modificare | modificare sursă]

În ultimii ani, cinematografia queer a cunoscut un boom spectaculos în România, mai ales prin organizarea unor festivaluri de film destinate comunității LGBT și nu numai precum Serile Filmului Gay și Feminist and Queer International Film Festival. Pelicula După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, a fost nominalizată în 2012 pentru Queer Palm,[74] premiu acordat filmelor cu tematică LGBT în cadrul Festivalului de Film de la Cannes. În toamna lui 2016, HBO a difuzat Valea mută, prima miniserie românească în care este înfățișată relația dintre două persoane de același sex.[75][76]

Literatura[modificare | modificare sursă]

Scriitorii și operele ce pot constitui perimetrul zero al literaturii române de factură gay/queer, fără a ține seama de dimensiunea explorării temei în fiecare dintre contexte, sunt: Ion Creangă, Povestea poveștilor (1878), Mateiu Caragiale, Remember (1921) și Craii de Curtea-Veche (1929), Ionel Teodoreanu, La Medeleni (1925–1927), Panait Istrati (Stavru, din Povestirile lui Adrian Zografi, 1923), Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată (1936), Eugen Barbu, Princepele (1969), Mircea Cărtărescu, Travesti (1994), Cecilia Ștefănescu, Legături bolnăvicioase (2002), Adrian Șchiop, pe bune/pe invers (2004) și Zero grade Kelvin (2009), Ion Negoițescu, Straja dragonilor (1994).[77]

O prezență în scena culturii românești, care nu și-a ascuns înclinațiile și a provocat scandaluri, a fost Petru Comarnescu, critic literar, eseist și unul dintre fondatorii revistei „Criterion”. Binecunoscut este cazul poetului Ion Negoițescu cu scriitorul Petru Romoșanu. Cei doi ar fi avut relații homosexuale, iar Romoșanu a fost forțat de Securitate să-l denunțe ca homosexual atât pe Negoițescu, cât și pe alți scriitori. Dintre cei mai cunoscuți autori contemporani care nu au avut nicio problemă în a-și recunoaște orientarea sunt Adrian Schiop și Adrian Teleșpan.[78]

În 2013, cu ocazia GayFest, Cărturești a inaugurat în București un raft cu literatură LGBT.[79] Doi ani mai târziu, MozaiQ lansează LiteraQ, primul cenaclu literar queer.[80]

Mișcări împotriva drepturilor LGBT[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României

Există numeroase grupuri, organizații, partide și culte care amenință drepturile și libertățile comunității LGBT, care promovează discriminarea și violența împotriva acestora. Printre acestea se numără, în general, partidele politice de dreapta,[81] care au un discurs public împotriva drepturilor și libertăților comunității LGBT și promovează homofobia, naționalismul, vechile tradiții și religia. În rând cu acestea se află organizațiile și partidele foarte mici, dar existente, de extremă dreaptă care, pe lângă cele promovate de partidele de dreapta, mai promovează violența împotriva comunității LGBT, participând la marșuri violente de stradă anti-gay (de exemplu, Marșul Normalității organizat de Noua Dreaptă concomitent cu Marșul Diversității),[82] amenințând, hărțuind și chiar bătând pe stradă persoanele de altă orientare sexuală. Nu în ultimul rând, și partidele de stânga, care ar trebui să fie apărătoare ale drepturilor și libertăților omului, ale democrației și care ar fi trebuit să lupte împotriva oricăror forme de discriminare din societate, promovează o atitudine împotriva comunității LGBT,[83][84] contrar principiilor și ideologiei lor, promovând, la fel ca cele de extremă dreaptă, naționalismul, tradițiile vechi și morala creștină.

În anul 2016, Coaliția pentru Familie a strâns trei milioane de semnături pentru a revizui Constituția și a interzice căsătoriile gay.[85] Propunerea este susținută activ de Biserica Ortodoxă Română.[86] În iulie 2016, Curtea Constituțională a României a avizat pozitiv inițiativa de modificare a Constituției pentru definirea familiei formată din bărbat și femeie.[87] În opinia Asociației ACCEPT, inițiativa de modificare a Constituției nu are o miză reală, pentru că nu ar modifica cu nimic realitatea din România și nici regimul căsătoriei. Acest demers reprezintă o încercare a Bisericii și a unor organizații homofobe să mobilizeze opinia publică împotriva persoanelor LGBT, transformându-le într-o amenințare fictivă împotriva tradiției și familiei, fără să ia în considerare realitatea: cupluri formate din persoane de același sex își duc viața în România împreună și formează familii în absența unei protecții adecvate a statului român.[88]

Tabel sumar[modificare | modificare sursă]

Relații sexuale LGBT legale Yes (din 1996)
Vârsta de consimțământ egală Yes (din 2002)
Legi împotriva discriminării în ocuparea forței de muncă Yes (din 2000)
Legi împotriva discriminării în accesul la bunuri și servicii Yes (din 2000)
Legi împotriva discriminării în orice alte domenii (inclusiv discriminare indirectă sau verbală) Yes (din 2006)
Căsătorii între persoane de același sex No
Parteneriat civil între persoane de același sex No (în discuție)
Adopția copiilor de către cupluri LGBT No
Persoanelor gay și lesbiene le este permis să se înroleze în armată Yes
Dreptul de schimbare de sex din punct de vedere legal Yes (din 1996)
Access la FIV pentru persoane lesbiene Yes (din 2005)
Dreptul de a dona sânge pentru persoanele gay No

Cazuri notabile[modificare | modificare sursă]

Daniel Zavoian este prima persoană care a dat în judecată o instituție din România pentru discriminare și hărțuire, pe criteriul orientării sexuale în accesul la serviciile companiei Distrigaz. În 2007, instanțele românești au decis ca instituția să plătească daune morale în valoare de 1000 de euro. Sentința dată de Curtea de Apel București este definitivă.[89]

Pe 12 aprilie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a amendat România cu 14.000 de euro pentru ineficiența organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a șase tineri români și străini participanți la GayFest 2006 într-un caz al Asociației ACCEPT. CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul celor doi petenți de a nu fi supuși la tratamente degradante, cât și dreptul acestora de a nu fi discriminați de autorități, indiferent de orientare sexuală și identitate de gen.[90]

Surse[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Flavia Drăgan (25 iulie 2011). „Analiză. Au gay-ii căsnicii fericite în România?”. România Liberă. http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/analiza--au-gay-ii-casnicii-fericite-in-romania--232204. 
  2. ^ Rainbow Europe 2016”. ILGA-Europe. http://www.ilga-europe.org/resources/rainbow-europe/2016. 
  3. ^ Românii și homosexualii. Cine e, de fapt, „normal“ în subiectul care a încăierat activiști, politicieni, preoți: „Deși vorbim de păcat, ei nu sunt diferiți de noi“”. Adevărul. 27 mai 2016. http://adevarul.ro/locale/constanta/romanii-homosexualii-e-fapt-normal-subiectul-incaierat-activisti-politicieni-preoti-desi-vorbim-pacat-nu-diferiti-noi-1_574826975ab6550cb85b306d/index.html. 
  4. ^ John Feffer (29 decembrie 2013). „Promoting a Molecular Revolution in Romania”. The Huffington Post. http://www.huffingtonpost.com/john-feffer/revolution-romania_b_4515702.html. 
  5. ^ LGBT Rights in Romania”. Equaldex. http://equaldex.com/region/romania. 
  6. ^ Liam Hoare (10 decembrie 2014). „What’s It Like to Be Gay in Romania?”. Slate Magazine. http://www.slate.com/blogs/outward/2014/12/10/gay_in_romania_legal_status_and_lived_experience.html. 
  7. ^ ‘Hall of Shame’ Shows Reach of Homophobia”. Human Rights Watch. 17 mai 2006. https://www.hrw.org/news/2006/05/17/hall-shame-shows-reach-homophobia. 
  8. ^ Mădălina Kadar (2 februarie 2015). „Homosexualitatea: o istorie de secole, plină de controverse”. Transilvania Reporter. http://transilvaniareporter.ro/reportaj/homosexualitatea-o-istorie-de-secole-plina-de-controverse/. 
  9. ^ Codul Penal din 1864”. Lege5 Online. http://lege5.ro/Gratuit/g42tamju/codul-penal-din-1864. 
  10. ^ Codul Penal din 1 Maiu 1965, cu modificările din 1874, 1882, 1893, 1894 și 1895. București: Editura Librăria Nouă. 1908 
  11. ^ Transilvania, Art. 242; Bucovina, § 129. Rătescu et. al. (ed.), p. 681
  12. ^ a b Legislația românească privind homosexualitatea”. suntgay.ro. http://www.suntgay.ro/ma_informez/legislatia_romaneasca/. 
  13. ^ „Gay și lesbiene în România”. Revista 22 (85). 8 iunie 1999. 
  14. ^ Codul Penal din 1936”. Lege5 Online. http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936. 
  15. ^ Homosexualitatea în România: de la „Mandruli pederastu“, la corecții fizice și suicid de rușine”. Adevărul. 20 aprilie 2013. http://adevarul.ro/news/societate/homosexualitatea-romania-mandruli-pederastu-corectii-fizice-suicid-rusine-1_517298d5053c7dd83f2af75c/index.html. 
  16. ^ a b Victor Ciobotaru (2016). Elite culturale gay din România în perioada comunistă. https://www.academia.edu/21780028/Elite_Culturale_Gay_din_Romania_%C3%AEn_perioada_comunist%C4%83 
  17. ^ Codul Penal și Codul de Procedură Penală. București: Editura Cutuma. 1992 
  18. ^ 1. Summary and Recommendations”. Human Rights Watch. https://www.hrw.org/legacy/reports97/romania/Romsex2.htm. 
  19. ^ Dorin Timonea (29 noiembrie 2013). „Cazul cutremurător al Marianei Cetiner, ultima femeie condamnată în România pentru lesbianism”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/cazul-cutremurator-marianei-cetiner-ultima-femeie-condamnata-romania-lesbianism-1_52985487c7b855ff5651fd65/index.html. 
  20. ^ Human Rights Watch, International Gay and Lesbian Human Rights Commission (ianuarie 1998). Public Scandals: Sexual Orientation and Criminal Law in Romania. p. 18–21. ISBN 1-56432-178-9. https://books.google.ro/books?id=us2ITyi7S6IC&pg=PA18&lpg=PA18&dq=ciprian+cucu+marian+mutascu&source=bl&ots=AGO3owEgmX&sig=qxTyu_u9Av4iz7-X1rBUB0S4LC8&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjSka7YjtfKAhWELaYKHaB5BRcQ6AEIKjAC#v=onepage&q=ciprian%20cucu%20marian%20mutascu&f=false 
  21. ^ Istoric”. ACCEPT. http://www.acceptromania.ro/desprenoi/istoric/. 
  22. ^ Srdjan Sremac, R. Ruard Ganzevoort (15 iunie 2015). Religious and Sexual Nationalisms in Central and Eastern Europe: Gods, Gays and Governments. BRILL. p. 40. ISBN 9789004297791. https://books.google.ro/books?id=v_TjCQAAQBAJ&pg=PA40&dq=homosexuality+romania&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwigy9igjKnLAhVDP5oKHUuMDP04ChDoAQg2MAQ#v=onepage&q=homosexuality%20romania&f=false 
  23. ^ Legislație”. ACCEPT. http://accept-romania.ro/lgbt-issues/legislatie/. 
  24. ^ Respect pentru diversitate”. British Council. 2010. https://www.britishcouncil.ro/sites/default/files/ghid-respecting-diversity.pdf. 
  25. ^ Elena Enache (11 februarie 2008). „Senatul lasă homosexualii să facă manifestații”. Ziare.com. http://www.ziare.com/social/capitala/senatul-lasa-homosexualii-sa-faca-manifestatii-236790. 
  26. ^ Sorina Ionașc (21 iulie 2015). „Decizie în premieră a CEDO: persoanele gay au dreptul la o formă de uniune - căsătorie sau parteneriat civil”. Gândul. http://www.gandul.info/stiri/decizie-in-premiera-a-cedo-persoanele-gay-au-dreptul-la-o-forma-de-uniune-casatorie-sau-parteneriat-civil-14621517. 
  27. ^ Italy should introduce possibility of legal recognition for same-sex couples”. European Court of Human Rights. 21 iulie 2015. http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/14621517/2/judgment-oliari-and-others-v-italy-impossibility-of-legal-recogn.pdf. 
  28. ^ Accessing Health: Context and Challenges for LGBT People in Central & Eastern Europe, 2006”. ILGA-Europe. http://www.ilga-europe.org/resources/ilga-europe-reports-and-other-materials/accessing-health-context-and-challenges-lgbt. 
  29. ^ Protection against discrimination on grounds of sexual orientation, gender identity and sex characteristics in the EU – Comparative legal analysis – Update 2015”. European Union Agency for Fundamental Rights. http://fra.europa.eu/en/publication/2015/lgbti-comparative-legal-update-2015. 
  30. ^ Valentine's deal 'left out gay people'”. The Guardian. 1 martie 2005. http://www.theguardian.com/world/2005/mar/01/gayrights. 
  31. ^ Art. 48 – Familia”. Constituția României. http://www.constitutiaromaniei.ro/art-48-familia/. 
  32. ^ Art. 259 – Căsătoria”. LegeAZ. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-259-casatoria-dispozitii-speciale-incetarea-persoanei-juridice. 
  33. ^ Marian Chiriac (7 iunie 2013). „Romania's New Constitution Bans Gay Marriage”. Balkan Insight. http://www.balkaninsight.com/en/article/romania-takes-a-negative-stand-to-same-sex-marriage/. 
  34. ^ Irina Popescu (7 iunie 2013). „Amnesty worried that Romanian Constitution changes on definition of family might cause discrimination”. Romania-Insider.com. http://www.romania-insider.com/amnesty-worried-that-romanian-constitution-changes-on-definition-of-family-might-cause-discrimination/101226/. 
  35. ^ Sexual orientation should remain a protected ground in the Romanian Constitution!”. ACCEPT. 13 iunie 2013. http://accept-romania.ro/en/blog/2013/06/14/orientarea-sexuala-trebuie-sa-ramana-un-criteriu-protejat-in-constitutie/. 
  36. ^ Despre homofobie și despre succesul comunității LGBT de la Budapesta”. Remus Cernea. 2 martie 2011. http://remuscernea.ro/2011/03/despre-homofobie-si-despre-succesul-comunitatii-lgbt-de-la-budapesta/. 
  37. ^ Romania needs debate on gay marriage”. eurotopics. 17 aprilie 2013. http://archiv.eurotopics.net/en/home/presseschau/archiv/article/ARTICLE121678-Romania-needs-debate-on-gay-marriage. 
  38. ^ DEZBATERE Legalizarea parteneriatelor civile între homosexuali. Parlamentarii oscilează între „nu“ și „nu prea“”. Adevărul. 18 aprilie 2013. http://adevarul.ro/news/societate/parlament-homosexuali-1_516ee2e0053c7dd83f1bada5/index.html. 
  39. ^ a b Propunere legislativă privind parteneriatul civil”. Camera Deputaților. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=17488&cam=1. 
  40. ^ Remus Cernea a adus cupluri de homosexuali în Parlament pentru a susține parteneriatul civil”. Știrile Pro TV. 11 februarie 2014. http://stirileprotv.ro/stiri/politic/remus-cernea-a-adus-cupluri-de-homosexuali-in-parlament-pentru-a-sustine-parteneriatul-civil.html. 
  41. ^ Mirela Oprea (8 iulie 2014). „Ghidul adopției: Tot ce trebuie să știi dacă vrei să adopți un copil”. Avocatnet.ro. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_37847/Tot-ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-adopti-un-copil.html. 
  42. ^ en Daniel Ottoson. „Legal Survey of LGBT Rights Worldwide”. ILGA. 
  43. ^ en Legal Analysis of Homophobia. European Union Agency for Fundamental Rights. p. 119 
  44. ^ Dilema Armatei române: cu sau fără homosexuali”. Evenimentul Zilei. 26 noiembrie 2006. http://www.evz.ro/dilema-armatei-romane-cu-sau-fara-homosexuali-420642.html. 
  45. ^ Andreea Pietroșel (29 iunie 2016). „Curajul de a fi transgender în România”. RFI România. http://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-88025-curajul-de-fi-transgender-romania. 
  46. ^ a b c d e f Cristina Castagnoli (iunie 2010). „Drepturile persoanelor transgender în statele membre ale Uniunii Europene”. Bruxelles: Parlamentul European. http://transgen.ro/pdf/DrepturilePersoanelorTransgenderInUE.pdf. 
  47. ^ Persoane trans în România. Recunoașterea juridică a identității de gen”. Asociația ACCEPT & Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI). februarie 2014. http://accept-romania.ro/wp-content/uploads/2014/02/Recunoasterea-juridica-a-identitatii-de-gen-a-persoanelor-trans-in-Romania-page-by-page.pdf. 
  48. ^ a b Adrian-Relu Tănase (2 februarie 2015). „Managementul defectuos al împărțirii dreptății. Ep. 7. La schimbarea sexului, are dreptul judecătorul să dispună și schimbarea prenumelui sau se urmează ulterior procedura administrativă strict prevăzută de lege?”. Juridice.ro. http://www.juridice.ro/358887/managementul-defectuos-al-impartirii-dreptatii-ep-7-la-schimbarea-sexului-are-dreptul-judecatorul-sa-dispuna-si-schimbarea-prenumelui-sau-se-urmeaza-ulterior-procedura-administrativa-strict-prevaz.html. 
  49. ^ Andreea Anghel. „Donare de sânge cu discriminare”. Curentul. http://www.curentul.info/2008/index.php/Social/Donare-de-sange-cu-discriminare.html. 
  50. ^ Comunicat de presă”. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. 5 septembrie 2007. http://www.cncd.org.ro/presa/Comunicate-de-presa/Comunicat-de-presa-46/. 
  51. ^ Adriana Toma (16 ianuarie 2008). „Homosexualii români vor putea dona sânge”. Ziare.com. http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/sanatate/homosexualii-romani-vor-putea-dona-sange-215316. 
  52. ^ LEGE nr.584 din 29 octombrie 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA”. Camera Deputaților. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38597. 
  53. ^ HIV/SIDA in cifre”. Stop Sida. http://www.stopsida.ro/informatii_hiv_sida_cifre.php. 
  54. ^ 30 de ani de HIV/SIDA - de la „cancerul homosexualilor” la boală cronică nefatală”. Adevărul. 20 mai 2013. http://adevarul.ro/sanatate/medicina/30-ani-hivsida-cancerul-homosexualilor-boala-cronica-nefatala-8_5199dd3f053c7dd83fb3208a/index.html. 
  55. ^ en David Salyer (martie 1999). „Getting it Straight: HIV as a Gay Disease Is a Myth That Refuses to Die”. The Body. http://www.thebody.com/content/art32330.html. 
  56. ^ en Debunking Common Myths About HIV”. Human Rights Campaign. http://www.hrc.org/resources/debunking-common-myths-about-hiv. 
  57. ^ en Murray Lipp (19 iunie 2013). „Myths and Stereotypes That Dehumanize Gay Men Must Be Challenged: Start With These 10!”. The Huffington Post. http://www.huffingtonpost.com/murray-lipp/gay-men-myths-stereotypes_b_3463172.html. 
  58. ^ Potrivit unui studiu al Human Rights Watch, Guvernul român nu sprijină copiii și tinerii infectați cu HIV”. 9AM. 11 august 2006. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-08-11/potrivit-unui-studiu-al-human-rights-watch-guvernul-roman-nu-sprijina-copiii-si-tinerii-infectati-cu-hiv.html. 
  59. ^ a b c ANALIZA DE SITUAȚIE în cadrul Campaniei Ziua Mondială împotriva HIV/SIDA, 1 decembrie 2015”. Institutul Național de Sănătate Publică. http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-8.pdf. 
  60. ^ a b Evoluția infecției HIV/SIDA în România”. Comisia Națională de Luptă Anti-SIDA. 31 decembrie 2013. http://www.cnlas.ro/images/doc/rom_31122013.pdf. 
  61. ^ Compartimentul pentru Monitorizarea și Evaluarea Infecției HIV/SIDA în România”. Institutul de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș". http://www.cnlas.ro/date-statistice.html. 
  62. ^ Partidul Conservator organizează un miting pentru apărarea valorilor tradiționale”. Altermedia. 22 mai 2008. http://www.altermedia.info/romania/2008/05/22/partidul-conservator-organizeaza-un-miting-pentru-apararea-valorilor-traditionale/. 
  63. ^ a b c d Ciprian Necula (2004). Combaterea discriminării: eficiența inițiativelor guvernamentale și neguvernamentale. București: Ars Docendi. p. 64. ISBN 973-558-168-X. http://www2.cji.ro/userfiles/file/AMP/combaterea%20discriminarii%20II.pdf 
  64. ^ Valorile tinerilor români”. Monitorul Expres. 13 septembrie 2006. http://www.monitorulexpres.ro/index.php?mod=monitorulexpres&p=actualitate&s_id=30453&Valorile-tinerilor-romani. 
  65. ^ Flavia Drăgan (13 martie 2016). „O radiografie a homosexualității în liceele românești”. România Liberă. http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/teroarea-din-liceele-romanesti--elevii-gay--batuti-si-agresati--cum-raspunde-ministerul-educatiei--409320. 
  66. ^ Tinerii din România, cei mai intoleranți din UE față de persoanele LGBT”. Think Outside the Box. 22 mai 2015. http://totb.ro/tinerii-din-romania-cei-mai-intoleranti-din-ue-fata-de-persoanele-lgbt/. 
  67. ^ Gays in the Neighborhood? European Attitudes about Homosexuality a Quarter Century after the Fall of the Soviet Union”. Council for European Studies. 8 mai 2014. http://councilforeuropeanstudies.org/critcom/gays-in-the-neighborhood-european-attitudes-about-homosexuality-a-quarter-century-after-the-fall-of-the-soviet-union/. 
  68. ^ en Discrimination in the EU in 2015. 1 octombrie 2015. p. 50. doi:10.2838/499763. ISBN 978-92-79-50342-9. http://www.equineteurope.org/IMG/pdf/ebs_437_en.pdf 
  69. ^ a b #TheHouse”. Egali. http://egali.lgbt/index.php/thehouse/#. 
  70. ^ Vlad Viski (5 februarie 2016). „This is what the LGBTI community are facing in Romania”. Gay Star News. http://www.gaystarnews.com/article/romania-struggle/?utm_source=twitterfeed&utm_medium=twitter#gs.NgIwk6o. 
  71. ^ Cristina Alexandrescu (24 februarie 2016). „Luptă pentru integrarea studenților LGBT în Universitățile din România”. DC News. http://www.dcnews.ro/lupta-pentru-integrarea-studen-ilor-lgbt-in-universita-ile-din-romania_498176.html. 
  72. ^ Andreea Verde. „Cele mai frumoase locuri gay friendly din București”. Metropotam. http://metropotam.ro/Unde-iesim/cele-mai-frumoase-locuri-gay-friendly-din-bucuresti-art0367228641/. 
  73. ^ Ruxandra Marin (30 iunie 2016). „Mica istorie a cluburilor gay din România (alcătuită de Bogdan Dogaru)”. Elle. http://www.elle.ro/lifestyle/mica-istorie-cluburilor-gay-din-romania-alcatuita-de-bogdan-dogaru-482261/. 
  74. ^ fr Queer Palm Cannes 2012 : la Croisette "gay friendly" avec 17 films en lice”. Canal+. 24 mai 2012. http://www.canalplus.fr/c-cinema/c-l-actu-du-cinema/cid651266-queer-palm-cannes-2012-la-croisette-gay-friendly-avec-17-films-en-lice.html. 
  75. ^ Ștefan Dobroiu (24 octombrie 2016). „Valea mută: mize și atuuri”. CineMagia. https://www.cinemagia.ro/stiri/valea-muta-mize-si-atuuri-34977/. 
  76. ^ Theodor Șoptelea și Vlad Bălan vă ademenesc în „Valea Mută“”. Adevărul. 20 octombrie 2016. http://adevarul.ro/entertainment/tv/theodor-Soptelea-vlad-balan-vor-ademeni-valea-muta-adevarul-live-ora-1300-1_580878685ab6550cb8bb0dff/index.html. 
  77. ^ Gabriela Glăvan (2015). „Gay/Queer în literatura română contemporană”. Philologica Jassyensia XI (1): 67–74. http://www.philologica-jassyensia.ro/upload/XI_1_GLAVAN.pdf. 
  78. ^ Ioana Vighi (2 iulie 2015). „Sriitori gay care au schimbat literatura”. Hyperliteratura. https://hyperliteratura.ro/scriitori-gay-care-au-schimbat-literatura/. 
  79. ^ Laura Mitran (3 iunie 2013). „GayFest 2013: Filme, teatru, literatură LGBT și Marșul Diversității pe un traseu nou”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/social/gayfest-2013-filme-teatru-literatura-lgbt-si-marsul-diversitatii-pe-un-traseu-nou-10920862. 
  80. ^ Lansare LiteraQ”. Facebook. https://www.facebook.com/events/162302024122875/. 
  81. ^ Eliana Rădulescu (22 august 2013). „PC anunță că va vota împotriva "parteneriatului civil gay" propus de Remus Cernea”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/politic/pc-anunta-ca-va-vota-impotriva-parteneriatului-civil-gay-propus-de-remus-cernea-11265994. 
  82. ^ Letiția Provian, Monica Stoica (25 iunie 2016). „REPORTAJ. Marșul Normalității: Manifestanții, pro-valori familie tradițională și anti-propagandă gay - GALERIE FOTO, VIDEO”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/social/reportaj-marsul-normalitatii-manifestantii-pro-valori-familie-traditionala-si-anti-propaganda-gay-galerie-foto-video-15507540. 
  83. ^ Roxana Popa (1 noiembrie 2014). „Ponta și Iohannis despre legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex”. stiripesurse.ro. http://www.stiripesurse.ro/ponta-i-iohannis-despre-legalizarea-casatoriilor-intre-persoanele-de-acela-i-sex_937716.html. 
  84. ^ Cristi Citre (21 octombrie 2016). „Liviu Dragnea: Sunt un fanatic religios, eu văd familia formată dintr-un bărbat și o femeie”. Gândul. http://www.gandul.info/stiri/liviu-dragnea-sunt-un-fanatic-religios-eu-vad-familia-formata-dintr-un-barbat-si-o-femeie-15842740. 
  85. ^ Constituție, semnături, jocuri de culise, 25 mai 2016, Vlad Viski, Adevărul, accesat la 27 mai 2016
  86. ^ Romania”. Annual Review of the Human Rights Situation of Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex People in Europe. Bruxelles: ILGA-Europe. 2016. p. 136. ISBN 978-92-95066-11-3. http://www.ilga-europe.org/sites/default/files/Attachments/annual_review_2016-for_web.pdf 
  87. ^ UPDATE CCR a avizat pozitiv inițiativa de modificare a Constituției pentru definirea familiei formată din bărbat și femeie. Cum se continuă procedura?, 20 iulie 2016, News. Ro, Radu Eremia, Adevărul, accesat la 26 iulie 2016
  88. ^ Asociația ACCEPT. „Interzicerea căsătoriei între persoanele de același sex în Constituția României – un demers fără miză legislativă, folosit doar pentru stigmatizarea persoanelor LGBT. http://www.acceptromania.ro/resurse-lgbt/modificare_art48/. Accesat la 16 iunie 2016. 
  89. ^ "Ars" de Distrigaz pe motiv că este homosexual”. Adevărul. 26 iulie 2007. http://adevarul.ro/news/eveniment/ars-distrigaz-motiv-homosexual-1_50ac2b767c42d5a663857879/index.html. 
  90. ^ Asociația ACCEPT. „România amendată de CEDO pentru complicitate prin indolență la infracțiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBT. http://www.acceptromania.ro/blog/2016/04/12/romania-amendata-de-cedo-pentru-complicitate-prin-indolenta-la-infractiuni-motivate-de-ura-impotriva-persoanelor-lgbt/. Accesat la 16 iulie 2016. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de LGBT în România