Drepturi LGBT în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Legi privind parteneriatele între persoanele de același sex în Europa

     Căsătorii între persoane de același sex

     Sunt recunoscute căsătoriile înregistrate în afara țării. (Armenia, Estonia și Israel)

     Alte forme de coabitare

     Coabitările neînregistrate (San Marino)

     Nu sunt recunoscute parteneriatele între persoane de același sex.

     Constituția limitează căsătoria la persoane de sex opus.


Include legi care nu au intrat încă în vigoare.
 v  d  m 

România este, în general, conservatoare cu privire la drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale sau transgender (LGBT),[1] astfel că persoanele din aceste categorii se pot confrunta cu diferite impedimente juridice[2][3] față de restul cetățenilor. România, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina, nu prevede în legislație dreptul la căsătorie al cetățenilor care aparțin minorității LGBT.[4][5] În Codul civil al României se stipulează că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus.[6] Potrivit unui studiu efectuat de organizația ACCEPT, care promovează drepturile persoanelor LGBT, în România, două treimi dintre gay își ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea și actele de violență.[4] În indexul Rainbow Europe 2017 realizat de ILGA-Europe, un ONG care militează pentru drepturile gay, România se situează pe locul 35 din cele 49 de state analizate[7] (cu un punctaj de 23,12%),[8] având drept criterii de evaluare legislația, discriminarea, atmosfera ostilă de care se lovesc membrii comunității LGBT.[9]

După anul 2000, România a făcut modificări semnificative ale legislației privind drepturile LGBT, astfel că, în perioada anilor 2000–2002, s-a dezincriminat complet homosexualitatea, s-au introdus și pus în aplicare pe scară largă legi anti-discriminare, s-a egalat vârsta consimțământului pentru relații sexuale și s-au introdus legi care sancționează infracțiunile motivate de homofobie.[10][11] În plus, comunitățile LGBT au devenit mai vizibile în ultimii ani, ca urmare a unor evenimente cum ar fi paradele anuale Bucharest Pride și Cluj Pride, dar și festivalurile Serile Filmului Gay și Feminist and Queer International Film Festival. În 2006, România a fost numită de către asociația internațională Human Rights Watch ca fiind una dintre cele cinci țări din lume care a făcut „progrese exemplare în combaterea abuzurilor pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen”.[12] În 2016, Coaliția pentru Familie a strâns trei milioane de semnături pentru a revizui Constituția, în scopul interzicerii căsătoriilor gay.[13]

Legislația românească[modificare | modificare sursă]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Homosexualitatea este incriminată odată cu instalarea regimului autoritar al lui Carol al II-lea.

În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza (1864), inspirat mai ales din cel francez (care nu mai pedepsea penal homosexualii din anul 1791),[14] nu existau diferențe între tratamentul relațiilor heterosexuale sau homosexuale.[15][16] După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza se extinde în multe regiuni ale noului Regat, mai puțin în Transilvania, care își păstrează o oarecare autonomie din acest punct de vedere, unde a rămas în vigoare Codul Penal elaborat în 1878,[17] prin care se pedepsea violul homosexual:[18]

„Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la 5 ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață.”

Homosexualitatea a fost interzisă în România, în anul 1937, odată cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa, sub regimul autoritarist al lui Carol al II-lea.[19] În anul 1938, articolul 431 al Codului lui Carol al II-lea este modificat în așa fel încât:[20]

„1. Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani.
2. Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.
3. Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.”

În perioada comunistă, incriminarea homosexualității din Codul Penal este păstrată și întărită. În noul Cod Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948, vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maximum de 5 ani.[21] În 1957 deja dispare condiționarea „scandalului public” și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat.[22] Mai mult, „propaganda sau asocierea sau orice act de prozelitism” destinat promovării comportamentului homosexual erau interzise.[23] După venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, în 1968, Parlamentul comunist modifică Codul Penal al lui Carol al II-lea, astfel încât, infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei.[24] Homosexualitatea apare ca termen lingvistic în noul Cod Penal. Astfel, Codul Penal din 1968 prevedea trei articole:[25]

  • Articolul 200: relațiile sexuale între persoane de același sex sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani;
  • Articolul 201: „actele de inversiune sexuală care provoacă scandal public” sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani;
  • Articolul 202: trata „coruperea sexuală” a minorilor.

Ideologic, homosexualitatea era neproductivă pentru comuniști, care aveau nevoie de mame eroine și de un slat demografic rapid.[26] Homosexualitatea este catalogată ca o infracțiune serioasă îndreptată împotriva orânduirii socialiste care necesită o pedeapsă pe măsură. Începe astfel prigoana sistematică împotriva homosexualilor, cu precădere în rândul elitelor, deoarece sistemul comunist considera că nu pot exista homosexuali în rândul clasei muncitorești: razii, delațiuni sistematice, dosare speciale, arestări și condamnări între unu și cinci ani de zile.[27] Această atmosferă de teroare a făcut ca personalitățile intelectuale homosexuale din România să constituie o minoritate aproape invizibilă, aflată sub continua amenințare a sistemului comunist.[27]

Lobby-ul ACCEPT a avut un rol semnificativ în abrogarea Articolului 200 în 2001.
Mariana Cetiner, ultima persoană din România condamnată sub Articolul 200. Amnesty International a adoptat-o ca prizonier de conștiință.[28]

După 1989–1990, Articolul 200 a rămas în vigoare o perioadă,[29] când au loc foarte multe abuzuri față de membri ai comunității gay,[30] cele mai răsunătoare fiind cazurile fostei handbaliste Mariana Cetiner[31] și al cuplului Ciprian Cucu–Marian Mutașcu din Sânnicolau Mare.[32] Cu toate acestea, mici subculturi homosexuale existau în marile orașe, dar fără prea mare vizibilitate în societatea românească.[33] Un sondaj din 1993 releva că 85% dintre români considerau homosexualitatea inacceptabilă.[33] În iulie 1994, Curtea Constituțională a recunoscut că legile împotriva homosexualității sunt o încălcare a drepturilor omului, declarându-le neconstituționale. În ciuda acestui fapt, în noiembrie 1996, toate barurile, cluburile, ziarele, revistele, asociațiile sau firmele destinate comunității LGBT au fost interzise. A existat o anumită reticență în a dezincrimina relațiile homosexuale. Aceasta datorită unor credințe esențialiste și naționaliste conform cărora homosexualii reprezintă o amenințare la familia tradițională și modul de viață românesc.[34][35] La 25 octombrie 1996 este fondată asociația ACCEPT, prima organizație neguvernamentală din România care apără drepturile persoanelor LGBT la nivel național,[36] astăzi membră a International Lesbian and Gay Association.[37] La presiunile exercitate de societatea civilă, Consiliul Europei, dar și organizații care luptă pentru drepturile omului (printre altele IRDO, APADOR-CH, LADO, Amnesty International, ILGA),[38] Articolul 200 a fost modificat în timpul guvernului de stânga condus de Nicolae Văcăroiu (1996)[39] și anulat de guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, în anul 2001, homosexualitatea fiind, din nou, legalizată, după ce fusese scoasă în afara legii prin Codul lui Carol al II-lea (1937). România este, astfel, ultima țară ortodoxă care a dezincriminat actele homosexuale.[40] România trebuia să elimine Articolul 200 din Codul Penal pentru a respecta criteriile politice de la Copenhaga stabilite pentru integrarea în Uniunea Europeană,[41] care prevăd „respectarea și protecția minorităților”.[42][43]

Persoanele transgen s-au confruntat cu aceleași atitudini și dificultăți întâmpinate de restul comunității. O importantă victorie pentru persoanele transgen a fost obținută în aprilie 1995, când o instanță din București a pronunțat o hotărâre prin care i se permitea lui Sorin Rațiu,[44] un tânăr de 19 ani, prima operație de schimbare de sex din țară.[45]

Evoluții recente[modificare | modificare sursă]

În prezent, nu există legi împotriva persoanelor LGBT în România. Actele sexuale consensuale între două persoane de același sex au fost legalizate în 1996, iar ultima lege care discrimina persoanele gay, Articolul 200 al Codului Penal, a fost abrogată pe 21 iunie 2001, prin OUG 89.[46] Vârsta consimțământului pentru acte sexuale este de 15 ani, egală pentru acte sexuale heterosexuale și homosexuale.[47] Până în 2002, vârsta consimțământului în ceea ce privește actele sexuale pentru gay și lesbiene era mai mare decât pentru heterosexuali (18 ani).[48]

La sfârșitul anului 2007, Partidul România Mare, organizație politică de extremă dreapta,[49] a propus o lege în Senat, care ar fi interzis „propagarea ideilor și organizarea manifestațiilor de către homosexuali și lesbiene”, destinată în primul rând pentru a preveni organizarea paradei anuale GayFest din București. Propunerea a fost respinsă de Senat la data de 11 februarie 2008, cu 17 de voturi pentru, 16 abțineri și 27 de voturi împotrivă.[50]

Pe 21 iulie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în premieră, că toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul la o formă de uniune, fie căsătorie, fie parteneriat civil.[51] Practic, CEDO a decis că lipsa protecției prin legislație pentru cuplurile de același sex reprezintă o încălcare a drepturilor omului.[52][53] Totuși, Curtea a reiterat că mariajul pentru persoane de același sex nu este un drept al omului.[51] În același context, pe 12 martie, Parlamentul European a dat un vot covârșitor în favoarea unui raport anual privind drepturile omului, al italianului Pier Antonio Panzeri (S&D), care, printre altele, recomandă statelor membre să ia act de legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex într-un număr din ce în ce mai mare de țări și încurajează instituțiile Uniunii Europene și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a parteneriatului civil între persoane de același sex ca o problemă politică, socială și de drept civil”.[52][54] 24 de europarlamentari români au spus „da” raportului Panzeri.[52]

Legi împotriva discriminării LGBT[modificare | modificare sursă]

Din anul 2000, există o lege împotriva discriminării care nu permite discriminarea bazată pe orientare sexuală. Legea prevede protecția persoanelor LGBT într-o varietate de domenii, precum ocuparea forței de muncă, asigurarea și accesul la bunuri și servicii, locuințe, educație, asistență medicală, programe de radio și televiziune, egalitate în fața justiției și alte servicii publice și de securitate socială.[55] Această lege, una dintre cele mai solide din Uniunea Europeană,[56] a fost aplicată cu succes de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în 2004, când TAROM a refuzat să le ofere cuplurilor homosexuale beneficiile de Ziua Îndrăgostiților (Valentine's Day), care erau valabile doar cuplurilor heterosexuale. TAROM a fost dat în judecată pentru discriminare pe bază de orientare sexuală și a fost amendat, situația fiind corectată conform legii anti-discriminare.[57] Prin Rezoluția de combatere a homofobiei din Europa, Parlamentul European a stabilit în 2012 că e nevoie de o educație sexuală și că trebuie luptat împotriva homofobiei inclusiv prin mijloace administrative, judiciare și legislative.[58]

Noul Cod Penal, intrat în vigoare în februarie 2014, cuprinde dispoziții care incriminează instigarea la discriminare și care califică motivarea unei infracțiuni pe bază de orientare sexuală drept circumstanță agravantă (Articolul 77).[59] Cadrul legislativ actual face, de asemenea, referire la raportarea, monitorizarea și colectarea de date cu privire la infracțiunile motivate de ură. Totuși, legislația nu face referire la infracțiunile privind identitatea și expresia de gen.[60] Cu toate acestea, legea nu a fost aplicată încă, astfel că marșurile împotriva homosexualității organizate de activiști de extremă dreapta, adeseori însoțite de mesaje anti-gay ofensatoare, au avut loc în numeroase rânduri fără a fi sancționate.[61][62]

Recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex[modificare | modificare sursă]

În momentul de față, în România, cuplurile gay nu se pot căsători, nici adopta copii pentru că nu sunt recunoscuți legal ca o familie.[63][64] De asemenea, legislația românească interzice recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex sau a uniunilor civile încheiate legal în străinătate.[65] România este, astfel, printre ultimele țări din UE care nu recunosc nicio formă de uniune civilă între persoane de același sex.[66]

Constituția României definește familia ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între soți,fără a specifica genul acestora.[67] Legislația care este în vigoare la acest moment nu lasă loc însă de interpretare pentru reprezentanții stării civile. Căsătoria poate fi încheiată legal doar între bărbați și femei, fără ca un cuplu format din persoane de același sex să poată beneficia legal de protecția statului ca și familie.[68]

„Art. 48 – Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. ”

Căsătoria dintre persoanele de același sex este interzisă de Codul Civil[69] și nu există dificultăți de aplicare a acestor prevederi.[68]

„Art. 259 – Căsătoria
(1) Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii.”

La 5 iunie 2013, comisia parlamentară pentru revizuirea constituției a votat pentru a include un articol despre protejarea minorității sexuale împotriva discriminării în noua Constituție. Aceeași comisie a votat a doua zi schimbarea actualei legi a căsătoriei, care descrie căsătoria ca „o uniune consensuală între soți”, la un format mai restrictiv, descriind-o ca fiind „o uniune între un bărbat și o femeie”, interzicând astfel căsătoria între persoane de același sex.[70] Confruntată cu o serie de proteste din societatea civilă și organizațiile interne și internaționale, cum ar fi ACCEPT și Amnesty International,[71] comisia a retras ambele amendamente din forma finală prezentată la Curtea Constituțională [72]. Zeci de ONG-uri au protestat față de această acțiune a comisiei parlamentare (pentru a retrage protecția constituțională împotriva discriminării pe bază de orientare sexuală) și au declarat următoarele: „membrii Comitetului pentru Revizuirea Constituțională refuză protecția cetățenilor care au cel mai mult nevoie de protecție împotriva discriminării” și că „în calitate de stat membru a Uniunii Europene, este obligatoriu ca România să pună în aplicare dispozițiile dreptului comunitar în legislația națională”.[73]

Remus Cernea, unul dintre puținii politicieni români care sprijină în mod public drepturile LGBT.

Unul dintre puținii politicieni care acordă sprijin public comunității LGBT din România este Remus Cernea, co-președintele Partidului Verde. În 2010, a fost singurul om politic care a participat la GayFest.[74] În 2011, el și colegul lui, Claudiu Crăciun, au participat la parada gay, iar europarlamentarele Daciana Sârbu și Monica Macovei și-au arătat susținerea față de organizatori. În aprilie 2013, Remus Cernea anunța o propunere de lege privind parteneriatul civil între heterosexuali și între persoanele de același sex .[75] Propunerea acestuia a fost întâmpinată cu critici din partea oponenților.[76] Pe 7 iulie, Cernea a prezentat proiectul de lege în Senat, așteptând rapoarte și aprobări din partea comisiilor parlamentare competente.[77] Pe 17 decembrie, proiectul de lege a fost respins de Senat cu 110 voturi împotrivă și doar două pentru. După trimiterea în Camera Deputaților, proiectul de lege a fost respins oficial pe 11 iunie 2014, cu o majoritate covârșitoare de 298 de voturi împotrivă.[77] Totuși, Cernea nu a renunțat la această inițiativă legislativă. Mai mult, în 2014, pentru a-i convinge să voteze o lege privind parteneriatul civil între persoanele de același sex, Cernea le-a prezentat parlamentarilor două cupluri de homosexuali.[78] În februarie 2017, proiectul parteneriatului civil, inițiat tot de Remus Cernea, a primit aviz favorabil în Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților.[79] Proiectul a fost avizat cu șase voturi pentru (două – USR, două – UDMR, unul – PNL, unul – PSD), trei împotrivă (PSD) și o abținere (minorități).[80]

Adopție și planning familial[modificare | modificare sursă]

Legea 273/2004 privind procedura adopției în România nu prevede condiția de a fi heterosexual al adoptatorului,[81] prin urmare, potrivit legislației interne, un homosexual ar putea pretinde să adopte un copil.[82]

Pe plan european, în cauza E. B. versus Franța din 2008, Marea Cameră a Curții de la Strasbourg a stabilit că refuzul autorităților de a permite unei persoane să adopte un copil pe temeiul orientării sexuale (în cauză este vorba de o lesbiană) creează o diferență de tratament incompatibilă cu drepturile omului,[83] aceasta întrucât este interzisă discriminarea unei persoane în ceea ce privește viața ei privată și de familie. În cauza X ș.a. versus Austria din 2013 Curtea spune că nu se poate refuza ca partenerul să adopte copilul celuilalt partener pe motivul că este de același sex.[84] Punctele 26 și 27 din Recomandarea 5/2010 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei prevăd că în luarea deciziilor cu privire la responsabilitățile parentale sau la adopție nu trebuie să se facă discriminări pe bază de gen sau preferințe sexuale.[85] Astfel, legislația sau practica României nu ar putea consacra niciodată interdicția unui homosexual de a adopta un copil.[82]

Pe de altă parte, conform reglementărilor legale, două persoane nu pot adopta împreună copii, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție. În plus, două persoane de același sex nu pot adopta împreună un copil.[86]

Este legal pentru femeile necăsătorite, inclusiv lesbiene, să acceseze metode de inseminare artificială, precum fertilizarea in vitro (FIV).[87] În 2005, Curtea Constituțională a decis că este neconstituțional refuzul reproducerii asistate medical, cum ar fi FIV, la persoane fizice sau necăsătorite.[88]

Serviciu militar[modificare | modificare sursă]

Până în 2001, homosexualitatea însemna „interzis” în armată.[89] Astăzi, când serviciul militar nu mai este obligatoriu, ci un loc de muncă, Ministerul Apărării declară că persoanele gay se bucură de același tratament cu heterosexualii.[89] Potrivit politicii de recrutare a MApN, „este dreptul fiecărui cetățean român să ia parte la structurile militare ale țării noastre, indiferent de orientarea lor sexuală”. Acesta este un drept garantat prin Constituție, prin Codul Muncii și prin convențiile internaționale ratificate de România.[90] Cu toate acestea, membri LGBT ai armatei aleg să nu-și dezvăluie orientarea sexuală din pricina discriminării.[91]

Identitate de gen[modificare | modificare sursă]

Din 1996, este posibil pentru cineva care a trecut printr-o operație de schimbare de sex să își schimbe legal genul pentru a reflecta noul sex biologic. În România există cel puțin 180 de persoane trans, însă doar șapte dintre ele au reușit să își schimbe actele de identitate astfel încât să corespundă cu actualul lor gen.[92] Prima operație de schimbare de sex a avut loc în 1995.[93]

În sistemul de drept românesc nu există o lege specială, așa cum există spre exemplu în Germania, care să reglementeze aspectele de natură medicală și legală legate de intenția unei persoane pentru efectuarea unei operații de schimbare de sex.[94] Legea privind actele de stare civilă[95] și legea privind documentele de identitate[96] oferă indicații indirecte în ceea ce privește procedura de schimbare de sex și modificarea numelui și a datelor de identificare. Legislația românească nu menționează termenul „transgen” sau termeni echivalenți.[97] Teoretic, persoanele transgen sunt protejate de prevederile din legislația antidiscriminare, dar nu există indicații clare pentru schimbarea stării civile sau pentru procedura reatribuirii de gen.[97] Pentru schimbarea stării civile este nevoie de o decizie judecătorească, bazată, în practică, pe un certificat eliberat de Institutul Național de Medicină Legală,[98] în urma unei proceduri caracterizate de asociația ACCEPT drept arbitrară și invazivă.[99] După admiterea acțiunii de modificare a actelor de stare civilă ca urmare a schimbării de sex, realizarea operației, expertiza INML care să ateste noul sex, are loc, doar prin procedură administrativă, schimbarea prenumelui persoanei trans.[100] Ulterior se atribuie un nou CNP, se înscriu mențiunile corespunzătoare pe marginea actelor de stare civilă și se obțin noile acte de identitate.[100]

Persoanele transgender se confruntă cu bariere structurale în accesarea unor servicii medicale corespunzătoare, din cauza accesului limitat la polițele de asigurări, costurilor terapiei și prejudecăților și discriminărilor răspândite în sistemul medical.[97] În ansamblu, comunitatea medicală dispune de experiență și cunoaștere limitate în acest domeniu.[97] Persoanele transgender sunt adesea tratate ca pacienți psihiatrici și există doar puțini endocrinologi dispuși să ofere tratament hormonal persoanelor transgender.[97] Primul ONG care deservește nevoile comunității transgen din România, TRANSform, a fost înființat în 2013 de către Sasha Ichim.[101]

Tabel sumar privind reglementările existente în România în ceea ce privește persoanele transgender[97]
Legislația antidiscriminare Cerințe pentru reatribuire de gen Posibilitatea de a schimba numele în cazul reatribuirii de gen Posibilitatea de a modifica certificatul de naștere Posibilitatea de a se căsători în noul gen Obligația de a divorța pentru a obține un nou gen
No nicio lege No nicio prevedere No nicio lege No nicio lege No nicio lege No nicio lege

Problema donării de sânge[modificare | modificare sursă]

În prezent, în România este interzisă donarea de sânge din partea bărbaților care au întreținut relații sexuale cu alți bărbați, principalul motiv fiind riscul ridicat de infectare cu BTS.[102] În septembrie 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, analizând o sesizare în ceea ce privește întrebările legate de relațiile homosexuale din chestionarul impus de lege pentru donatorul de sânge, prin coroborare cu încadrarea între criteriile de excludere permanentă de la donare, a recomandat Ministerului Sănătății să depună toate diligențele pentru înlăturarea discriminării. Conform Consiliului, prin formularea acestor întrebări se aduce atingere demnității și se creează „o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare și ofensivă pentru homosexuali”.[103] În anul 2008, la aproape 3 luni după cecizia Consiliului, pentru a se conforma respectivei hotărâri, Ministerul Sănătății a venit cu o propunere de modificare a ordinului privind informațiile comunicate de donatori.[104] Propunerea nu s-a concretizat niciodată. Pe plan european, pe 29 aprilie 2015, Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg a propus excluderea persoanelor gay de pe lista donatorilor de sânge, fără ca decizia să fie considerată o discriminare bazată pe orientarea sexuală.[105]

Situația bolnavilor de HIV/SIDA[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Căi de transmitere a HIV în România (2017)[106]

     Verticală (1,6%)

     BSB (19,5%)

     CDI (12%)

     BSB/CDI (0,3%)

     Heterosexuală (65%)

     Necunoscută (1,6%)

Un raport al Centrului Național de Luptă Anti-SIDA din 2017 a relevat că infectările noi cu HIV la bărbații bisexuali sau gay reprezintă 19,5% din totalul infectărilor noi din România.[106] Astfel, bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați constituie categoria cu a doua cea mai mare pondere în numărul de infecții noi cu HIV/SIDA. Tendința de infectare este în creștere în ultimii ani, iar, potrivit directorului UNOPA, Iulian Petre, „lucrul acesta se suprapune cu o scădere majoră a programelor de informare și de prevenire a infectării, scădere datorată neimplicării statului în susținerea unor astfel de programe”.[107] Studii internaționale au relevat că bărbații gay sunt de 19 ori mai vulnerabili la contractarea virusului decât restul populației,[108] aici contribuind o serie de factori biologici, comportamentali și legali.[109] Aceștia sunt predispuși stigmatului homofob, discriminării și violenței, ceea ce îi determină să își ascundă identitatea și orientarea sexuală.[109] Mulți se tem de o reacție negativă din partea personalului medical și, astfel, au mai puține șanse să acceseze serviciile de prevenție, testare și tratament pentru HIV.[110]

Potrivit Claudiei Cătană de la Fundația Romanian Angel Appeal (RAA), „România este singura țară din Europa care are o lege pentru persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA”. În octombrie 2002, a intrat în vigoare Legea 584 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, prin care sunt apărate drepturile acestora.[111]

Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat în 1985, iar din 1989 au fost semnalate cazuri la copii.[112] Încă de la identificarea virusului imunodeficienței umane (HIV) în 1983, această boală era catalogată drept „cancerul homosexualilor”,[113] datorită incidenței mai mare a bolii în rândul comunității LGBT, dar și a ideii eronate conform căreia numai bărbații homosexuali sunt afectați de SIDA.[114][115][116]

Potrivit unui studiu din anul 2006 al Human Rights Watch, deși legea prevedea că persoanele care au contractat virusul HIV au dreptul la confidențialitate și tratament adecvat, autoritățile rareori aplicau legea, și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA împiedica accesul la îngrijiri medicale și dentare de rutină. Încălcarea confidențialității privind statutul unei persoane cu HIV era des întâlnită și rar pedepsită. Guvernul acorda acestor persoane acces la terapie antiretrovirală; cu toate acestea, stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA le împiedica în mod frecvent accesul la educație, alte îngrijiri medicale, servicii guvernamentale și loc de muncă. De asemenea, același raport acuza România că tinerii seropozitivi sunt discriminați și li se încalcă drepturile la educație și la îngrijire medicală pentru că oricum mor.[117] Mai mult, Guvernul nu oferă niciun sprijin pentru programe destinate homosexualilor.[118] Ca rezultat, în 2013, doar unul dintre cele două ONG-uri tradiționale care lucrează cu homosexualii au aplicat programe de sănătate pentru acest grup vulnerabil.[118] Accentul a fost pus pe distribuirea de prezervative și schimbarea de comportament, prin utilizarea de mesaje de sănătate (prin Internet, telefoane mobile) și organizarea de grupuri de sprijin pentru homosexualii care trăiesc cu HIV.[118]

Conform unui raport național de monitorizare a HIV/SIDA, la mijlocul anului 2017 au fost înregistrate din 1985 un total cumulat de 22.520 de cazuri de HIV/SIDA, aproape 40% dintre ele (8.235) fiind diagnosticate la copii (0–14 ani).[106] Numărul de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA în 2017 a fost de 14.655, puțin sub jumătate (6.875) fiind tineri adulți cu vârsta cuprinsă între 20−29 de ani.[106]

Tendințe în calea de transmitere în România (2007–2017)[106]
Calea de transmitere 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Verticală* 9 (2%) 13 (2,3%) 23 (4,2%) 27 (5%) 22 (3%) 21 (2,3%) 28 (3%) 17 (2%) 19 (2,3%) 5 (0,7%) 5 (1,6%)
BSB (bărbați sex cu bărbați) 20 (4%) 43 (8%) 51 (9,2%) 65 (11%) 103 (13%) 98 (11%) 100 (10,4%) 138 (15%) 125 (15%) 132 (18%) 59 (19,5%)
CDI (consumatori de droguri pe cale intravenoasă) 6 (1%) 4 (0,7%) 11 (2%) 17 (3%) 152 (19%) 281 (31%) 288 (30%) 185 (21%) 162 (20%) 113 (15,5%) 37 (12%)
BSB/CDI N/A N/A 1 (0,2%) 1 (<0,2%) 7 (1%) 7 (0,7%) 9 (1%) 9 (1%) 9 (1%) 1 (0,1%) 1 (0,3%)
Heterosexuală 367 (78%) 423 (76%) 417 (75,4%) 428 (75%) 468 (60%) 457 (50,4%) 523 (54%) 529 (59%) 484 (58,7%) 471 (64,5%) 196 (65%)
Necunoscută 69 (15%) 73 (13%) 50 (9%) 33 (6%) 29 (4%) 42 (4,6%) 15 (1,6%) 21 (2%) 25 (3%) 9 (1,2%) 5 (1,6%)
Total 471 556 553 571 781 906 963 899 824 731 303
*copii născuți în anul în curs și copii cu depistare tardivă infectați

Atitudini sociale[modificare | modificare sursă]

Manifestanți la parada gay din București (2006)

Deși ultima lege anti-gay, Articolul 200, a fost abrogată încă din 2001, atitudinile societății față de persoanele homosexuale și lesbiene sunt încă destul de discriminatorii, în special în zonele rurale.[119] Homosexualitatea rămâne o chestiune socială și politică. Argumentele care descriu homosexualitatea ca pe un „viciu” sau un „păcat contra naturii” sunt comune.[120]

Puțini politicieni români sunt vocali în privința susținerii drepturilor LGBT.[121] Uniunea Salvați România este singurul partid parlamentar cu o viziune pro-LGBT.[122] Marșurile GayFest din București au avut loc cu opoziție semnificativă din partea grupurilor de extremă-dreaptă (mai ales Noua Dreaptă), chiar dacă poliția a protejat persoanele din ambele grupuri.[123] Mai mult decât atât, Noua Dreaptă a organizat „Marșuri pentru normalitate” concomitent cu paradele GayFest, având sloganuri împotriva drepturilor homosexualilor și a recunoașterii relațiilor între persoane de același sex. În afară de Noua Dreaptă, există un număr de partide precum Partidul România Mare și Partidul Conservator care au protestat împotriva festivalurilor gay din București și Cluj-Napoca.[124][125]

Datorită trecutului de teroare, intimidări și umilințe, persoanele LGBT se temeau să își decline identitatea sexuală în public și să intervină ca atare în viața socială a României. În urma unui studiu întreprins în anul 2001 de către ACCEPT cu sprijinul ILGA-Europe și al Open Society Institute – Budapesta, această situație de marginalitate era auto-asumată de către cele mai multe dintre persoanele LGBT: ⅔ dintre respondenții studiului afirmau că trebuie să își ascundă orientarea sexuală pentru a minimaliza riscul discriminării și al actelor de violență. În ceea ce privește violența împotriva persoanelor LGBT, același raport al Asociației ACCEPT releva faptul că aproape 28% dintre cei chestionați au fost victimele violenței, 41,5% au fost hărțuiți, 35,8% au avut experiențe negative în interiorul familiilor de origine, iar 29,3% au fost discriminați la locul de muncă. Autorii actelor de discriminare și violență proveneau din toate mediile sociale – vecini, cunoștințe, cei responsabili cu aplicarea legii, colegi de serviciu, cadre didactice și colegi de clasă.[126] Într-un sondaj derulat de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în 2012, 90% dintre persoanele LGBT din România au declarat că discriminarea e răspândită și foarte răspândită.[127]

Într-un sondaj realizat de European Voluntary Service (EVS) în 2008 în 23 de țări europene se arata că România este a treia cea mai homofobă țară din Europa, după Albania și Ucraina.[128] În ciuda aparențelor, la nivelul Uniunii Europene homofobia nu se corelează cu religia, ci cu comunismul. Statele foste comuniste prezintă un nivel (semnificativ) mai ridicat de homofobie decât cele care nu au avut regimuri comuniste.[129]

Atitudini asupra căsătoriilor gay în România (2017)[130]
Împotriva
  
74%
Pentru
  
26%
Altele
  
1%

Un sondaj Eurobarometru pe tema discriminării în Europa, realizat în 2015, arată că persoanele LGBT sunt cea mai discriminată categorie în România. Potrivit aceluiași sondaj, 36% dintre români consideră că persoanele LGBT ar trebui să aibe aceleași drepturi ca persoanele heterosexuale, în vreme ce 24% susțin că nu este nimic în neregulă cu o relație sexuală între două persoane de același sex. De asemenea, doar 21% dintre români consideră că căsătoriile gay ar trebui legalizate în întreaga Europă. În ceea ce privește drepturile LGBT, România este alături de Slovacia țara cea mai puțin tolerantă din Uniunea Europeană. Același sondaj relevă că:[131]

  • 59% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană gay, lesbiană sau bisexuală;
  • 42% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar lucra cu o persoană gay, lesbiană sau bisexuală;
  • 66% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană de același sex;
  • doar 17% dintre români s-ar simți „confortabil” dacă ar vedea doi bărbați manifestându-și afecțiunea în public;
  • 57% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană transsexuală;
  • 43% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar lucra cu o persoană transsexuală;
  • 67% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană transsexuală;
  • doar 29% dintre români consideră că persoanele transsexuale ar trebui să poată să-și schimbe identitatea.

În mai 2015, PlanetRomeo, o rețea de socializare destinată persoanelor LGBT, a publicat Gay Happiness Index (GHI). Bărbați gay din peste 120 de țări au fost întrebați cum se simt în legătură cu atitudinea societății fată de homosexualitate, cum resimt modul în care sunt tratați de către alte persoane și cât de mulțumiți sunt aceștia cu viețile lor. România s-a clasat pe locul 65, cu un scor GHI de 41, mai mare decât în țările vecine Bulgaria, Moldova, Serbia și Ucraina, dar sensibil mai scăzut decât în Ungaria.[132]

În mai 2017, un sondaj al Pew Research Center în rândul țărilor ortodoxe a arătat că 26% dintre români sprijină legalizarea căsătoriilor gay, iar în rândul tinerilor între 18 și 34 de ani procentul crește la 33%.[133]

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) pentru Coaliția pentru Familie (CpF) în octombrie 2017, 87% din români sunt împotriva definirii căsătoriei ca uniunea dintre două persoane indiferent de sexul acestora.[134] De asemenea, o largă majoritate consideră că legalizarea căsătoriei între persoane de același sex ar afecta natalitatea și educația copiilor și că biserica are un rol pozitiv în societate. Același sondaj relevă că:[135]

  • 87% consideră că cuplurile de același sex nu ar trebui să aibă voie să adopte copii;
  • 91% din respondenți au fost de acord cu afirmația „Căsătoria trebuie definită ca o uniune tradițională dintre bărbați și femei cu scopul de procreare, de creștere și educare a copiilor”;
  • 83% ar vota împotriva legalizării căsătoriilor dintre două persoane de același sex;
  • 65% nu sunt de acord cu legalizarea parteneriatelor civile;
  • 78% consideră că legalizarea căsătoriei între persoane de același sex ar avea efecte nedorite în domenii precum cel al educației școlare sau juridic;
  • 70% nu sunt împotriva relațiilor de iubire între persoane de același sex, dar nu sunt de acord să aibă voie să se căsătorească.

Educație[modificare | modificare sursă]

În septembrie 2006, Consiliul Britanic a realizat un studiu în mai multe orașe din România, prin care a încercat, printre altele, să verifice convingerile tinerilor români cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani în privința drepturilor LGBT. Dintre cei intervievați, 39,1% au considerat că drepturile LGBT ar trebui extinse, 35,9% consideră că situația drepturilor LGBT este satisfăcătoare în România, în timp ce 15,6% dintre oameni au declarat că persoanele LGBT au prea multe drepturi. 9,4% au fost indeciși. În plus, 71,9% dintre tinerii intervievați au declarat că drepturile LGBT ar trebui să fie protejate, indicând un nivel relativ ridicat de acceptare în rândul acestui grup demografic.[136] Pe de altă parte, unul din patru elevi români este de părere că un homosexual sau o lesbiană este o ființă inferioară, iar o pătrime chiar ar interveni într-o bătaie a cărei victimă este un coleg gay, arată primul studiu care analizează liceele românești din perspectiva orientării sexuale, realizat de organizația ACCEPT.[137] Problemele din educație cu care se confruntă elevii LGBT sunt numeroase: tinerii se tem să fie vizibili și să vorbească deschis despre identitatea lor din cauza prejudecăților și a lipsei de informare a cadrelor didactice asupra comunității LGBT.[138] Situațiile de discriminare, de bullying sau hărțuire, sunt cu atât mai grave pentru tinerii gay și trans sau cei percepuți ca atare.[139]

Studiul Un liceu sigur pentru toți privind atitudinile liceenilor față de persoanele LGBT, precum și experiențele liceenilor care se indentifică ca aparținând comunității LGBT din România, publicat în februarie 2016 și implementat de Asociația ACCEPT, a arătat că șapte din zece elevi de liceu LGBT consideră că nu sunt în siguranță la școală, mai ales din punct de vedere emoțional. Șase din zece studenți au fost martori sau victime ale unui act de agresiune, în timp ce doar 5% au spus că ar cere ajutor de la un profesor sau director de școală în cazul în care o persoană este agresată din cauza orientării sale sexuale. Doi din cinci elevi intervievați consideră că bărbații homosexuali sau femeile lesbiene nu ar trebui să predea în școli. Peste jumătate dintre elevi (51%) consideră că operațiile de schimbare de sex sunt condamnabile din punct de vedere moral.[140]

Prima platformă educațională online cu informații despre discriminare, orientare sexuală și identitate de gen a fost lansată în martie 2016 de către ONG-ul ACCEPT.[141] Platforma LGBT Learning (site oficial) se adresează în special elevilor și profesorilor, dar poate fi accesată de oricine. Site-ul conține informații despre istoria comunității LGBT și sfaturi cu privire la modul de abordare a bullying-ului și hărțuirii.[142]

Piața muncii[modificare | modificare sursă]

Asociația ACCEPT a realizat un proiect de cercetare la scară mică pentru a documenta politicile, practicile și atitudinile privind discriminarea persoanelor LGBTI la locul de muncă pentru prima dată în România. Sondajul online a primit 180 de răspunsuri. Mai puțin de jumătate dintre respondenții LGBT au afirmat că angajatorul lor actual sau trecut a apreciat diversitatea, în timp ce 32% au declarat că sunt siguri că diversitatea nu a fost apreciată la locul lor de muncă. 64% dintre respondenți au spus că își ascund identitatea sexuala la locul de muncă sau sunt deschiși doar cu un număr restrâns de colegi. 44% au raportat absența unor politici interne pentru a proteja persoanele LGBTI împotriva abuzului și aproape un sfert dintre respondenți au declarat că sunt îngrijorați de siguranța lor personală.[141]

Religia și LGBT[modificare | modificare sursă]

Religia este prevalentă în sfera publică din România. Icoane ale sfinților ortodocși atârnă în aproape toate instituțiile de învățământ, iar ora de religie, opțională din 2015, este predată de profesori aprobați de către Biserică. Religia joacă un rol important în formarea opiniei publice și a culturii politice cu privire la drepturile omului și drepturile LGBT în special. Un număr semnificativ de preoți, pastori, politicieni și activiști folosesc domeniul public pentru a stigmatiza persoanele LGBT.[120] Actorii religioși folosesc retorica anti-gay pentru a recruta voluntari, a mobiliza alegătorii și a pune presiune asupra legislatorilor.[120] O propunere de modificare a Constituției în sensul eliminării posibilității de legalizare a căsătoriei între persoanele de același sex este rezultatul unui astfel de lobby religios.[143] Biserica păstrează o poziție destul de fermă în ceea ce privește căsătoria, promovând modelul tradițional, model împărtășit de marea majoritate a românilor.[144] BOR a militat împotriva dezincriminării homosexualității și împotriva marșurilor LGBT, exercitându-și influența asupra membrilor parlamentului și administrației.[120] Descriind persoanele LGBT ca fiind „inamicul suprem” sau „armata lui Satan”, poziția publică a Bisericii a fost de cele mai multe ori homofobă.[145] Ca reacție la marșurile LGBT, „marșuri ale normalității” au fost organizate de către Biserica Ortodoxă, Partidul Conservator și mai multe grupuri extremiste. Actualul patriarh, ÎPS Daniel a reiterat în nenumărate rânduri susținerea sa față de „efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală și de a rezista în fața unor «modele» noi de familie”.[146] Și predecesorul său, Teoctist Arăpașu, a făcut publică în 1994 dezaprobarea sa privind homosexualitatea, în semn de protest față de intenția legislativului de atunci de a ușura dispozițiile împotriva homosexualității din Codul Penal.[147] Adresându-se țării prin canalul televiziunii de stat, Teoctist critica parlamentul și caracteriza homosexualitatea drept „un păcat care nu are nimic de-a face cu drepturile omului”.[45]

În luna aprilie 2016, Papa Francisc a subliniat faptul că atitudinea discriminatorie în ceea ce privește practica Bisericii catolice față de homosexuali și lesbiene este inacceptabilă și că atitudinea preoților ar trebui să se schimbe, atâta timp cât acest lucru nu are ce să schimbe doctrina oficială.[148][149] În acest context, Biserica Catolică din România a reafirmat faptul că este împotriva parteneriatelor civile, într-o scrisoare deschisă a Conferinței Episcopilor din România adresată în martie 2017 Legislativului. În respectiva scrisoare, cardinalul Lucian, președintele CER, a afirmat că „revendicarea unor «drepturi speciale» legate de anumite preferințe sexuale este o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralității și a instituțiilor acestei Civilizații – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge”.[150]

În media[modificare | modificare sursă]

În anii de dinaintea abrogării Articolului 200, majoritatea cazurilor în care minoritățile sexuale apăreau în presa scrisă au fost de natură senzaționalistă sau în secțiunea de cancan unde erau descrise evenimente globale și viețile celebrităților internaționale.[151] Mai multe reviste săptămânale au avut poziții diferite în ceea ce privește abrogarea Articolului 200. Printre cele care susțineau drepturile homosexualilor, în principal de orientare liberală, se numărau Dilema veche și Revista 22, în timp ce România Mare, revistă deținută de partidul ultranaționalist omonim, se poziționa sistematic și vehement împotriva drepturilor acestora.[151]

În ultimii ani, subiecte precum marșurile gay și căsătoria între persoane de același sex au ajuns deseori titluri de știri. Reprezentarea persoanelor LGBT în mass-media este adesea caricaturală. Persoanele LGBT sunt prezentate ca indecente, provocatoare, promiscue sau ca inversând rolurile de gen, în timp ce bărbații homosexuali sunt frecvent asociați cu travestiții.[120] Asemenea stereotipuri se datorează nu numai lipsei de informații din partea jurnaliștilor, dar și absenței unui culturi a coming out-ului în comunitatea LGBT românească.[120] Un raport de monitorizare a presei în perioada 1 septembrie 2005–28 februarie 2006 realizat de ACCEPT a identificat 167 de articole publicate în șapte cotidiane naționale (Adevărul, Libertatea, Ziua, Evenimentul zilei, România liberă, 7 Plus și Cotidianul) care fac referire la LGBT.[152] Tabloidele au fost cele în care au apărut cele mai multe astfel de articole. ACCEPT a observat tendința de a mediatiza în special bărbații gay, lesbienele fiind foarte puțin vizibile.[152] Atitudinea jurnaliștilor față de LGBT era, în general, neutră, deși 30% din articolele monitorizate prezentau LGBT într-o manieră negativă.[152] Stereotipurile alimentate prin articolele din presă au fost, în principal, cele legate de infracționalitate, în special de pedofilie.[152]

Discursul de ură pe Internet este, de asemenea, o problemă. Unele ziare au introdus un cod de conduită prin care resping discursul de ură, însă, în multe cazuri, nu este posibilă identificarea proprietarului sau gazdei unui website.[120] De cele mai multe ori, atitudinile homofobe ale celebrităților autohtone au fost aspru criticate și, în unele cazuri, chiar sancționate. Printre acestea se numără Mihaela Rădulescu, cea care jignea comunitatea LGBT în cadrul emisiunii-concurs Românii au talent,[153] și Cheloo, pentru ale cărui remarci discriminatorii față de un concurent gay din cadrul emisiunii X Factor postul Antena 1 a fost amendat de CNA.[154]

Comunitatea LGBT din România se bucură de o bună reprezentare pe rețelele de socializare, în special Facebook. Aici există zeci de grupuri pentru persoanele LGBT și aliații lor din țară, cel mai mare dintre ele având peste 3.400 de membri.[155]

Persoane care s-au manifestat favorabil privind drepturile LGBT în România[modificare | modificare sursă]

Cultura LGBT în România[modificare | modificare sursă]

Ediția din 2005 a GayFest (azi Bucharest Pride) a inclus pentru prima dată o paradă de pride.

Municipiul București este cel mai important spațiu urban pentru persoanele LGBT din România, fiind singurul oraș în care acțiunile de recunoaștere a drepturilor persoanelor aparținând minorităților sexuale și identității de gen au putut să fie organizate în mod susținut. În prezent, în baza estimării științifice de 5–7% aferente minorităților sexuale și identității de gen din orice populație eterogenă, comunitatea LGBT din București numără peste 100.000 de persoane.[164] Deși Bucureștiul are numeroși artiști, activiști și jurnaliști „out”, care militează pentru eliminarea discriminării organizate împotriva comunității LGBT, activitățile în afara capitalei tind să fie limitate ca urmare a opresiunii politice, religioase și sociale.[165] În ciuda unui acces mai mare la comunitatea activă din București prin social media, un decalaj consistent încă există în unificarea activiștilor din provincie cu cei din capitală.[164]

Cu populația sa studențească numeroasă, Cluj-Napoca are un mediu mult mai deschis decât majoritatea celorlalte orașe românești.[166] Aici își are sediul Be An Angel Romania (BAAR). Înființată de Lucian Dunăreanu în 2002, BAAR militează pentru drepturile persoanelor LGBT din această parte a țării.[167] Până în 2006, organizația a publicat Switch, o revistă LGBT care a fost distribuită în mod gratuit și care a reprezentat succesorul revistei Angelicuss, prima publicație periodică din România despre comunitatea homosexuală (de asemenea publicată de către Be An Angel).[167] Din 2017, Cluj-Napoca este gazda Cluj Pride, primul festival de anvergură destinat comunității LGBT din Transilvania.[168]

În vara lui 2017 a fost înființat la Iași ONG-ul Rise OUT care organizează regulat întâlniri comunitare cu persoanele LGBT din oraș.[169] Potrivit fondatorului organizației, comunitatea LGBT din Iași numără cel puțin 3.000 de persoane.[170]

Organizarea Marșului Diversității din anul 2005, a Festivalului Lunii Istoriei LGBT din anul 2011, dar și existența unei societăți civile LGBT puternice, atât formală, cât și informală (Asociația ACCEPT, Asociația TRANSform, Fundația PSI, Asociația MozaiQ, Grupul Studențesc Campus Pride) au contribuit la conservarea și dezvoltarea unei culturi LGBT locale.[164] Campus Pride este prima inițiativă din România ce urmărește crearea unui mediu sigur pentru toți studenții din mediul universitar românesc, indiferent de orientarea lor sexuală sau identitatea de gen. Proiectul, dedicat și creat de către studenții LGBT din București, promovează crearea de spații sigure în care aceștia se vor putea informa, socializa și forma abilități de viață și leadership, în contextul unor realități încă profund homofobe și transfobe.[171] În 2011, Poiana Brașov a găzduit cea de-a zecea ediție a Mr Gay Europe, un concurs de frumusețe destinat bărbaților gay din Europa.[172][173]

Bucureștiul are câteva locuri LGBT-friendly unde membrii comunității se întâlnesc fără frica de a fi discriminați.[174] La fel și Cluj-Napoca, Constanța și Sibiu. Cele mai cunoscute cluburi gay din țară sunt Queens în București și Delirio în Cluj-Napoca.[175]

Cinematografia[modificare | modificare sursă]

Legături bolnăvicioase și După dealuri, două filme românești cu tematică LGBT care s-au bucurat de recunoaștere internațională.

În ultimii ani, cinematografia queer a cunoscut un boom spectaculos în România, mai ales prin organizarea unor festivaluri de film destinate comunității LGBT și nu numai precum Serile Filmului Gay și Feminist and Queer International Film Festival. În 2006, filmul Legături bolnăvicioase a avut premiera în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin ca parte a Premiilor Teddy.[176] Filmul prezintă povestea de dragoste dintre studentele Alex și Kiki. Pelicula După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, a fost nominalizată în 2012 pentru Queer Palm,[177] premiu acordat filmelor cu tematică LGBT în cadrul Festivalului de Film de la Cannes. În toamna lui 2016, HBO a difuzat Valea mută, prima miniserie românească în care este înfățișată relația dintre două persoane de același sex.[178][179] În 2017 a fost lansat Soldații. Poveste din Ferentari, ecranizare a romanului autobiografic omonim de Adrian Șchiop și debutul cinematografic al Ivanei Mladenovic. Filmul se concentrează pe povestea tumultuoasă și aparent imposibilă de dragoste dintre Adi, un antropolog, și Alberto, fost deținut rom.[180]

Industria muzicală[modificare | modificare sursă]

O sporire a vizibilității diversității orientărilor sexuale se observă și în industria muzicală. În anii recenți, numeroși artiști români au introdus teme homoerotice în videoclipurile lor muzicale, deseori criticate de publicul mai conservator. Exemple includ videoclipul Alexandrei Stan pentru piesa „I Did It, Mama!”,[181] cel al lui Pepe pentru piesa „Tortura”[182] și cel al fetelor de la G Girls (Inna, Alexandra Stan, Antonia și Lori) pentru piesa „Call the Police”.[183]

Literatura[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de literatura occidentală, literatura românească este săracă în povestiri homoerotice.[184] Istoric, scriitorii români au asociat homosexualitatea cu ceva străin, impropriu poporului român.[184] Scriitorii homosexuali au fost marginalizați, iar astfel de povestiri cenzurate. Cu toate că nu era homosexual, Geo Bogza a ispășit o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru temele abordate în azi binecunoscutul „Poem invectivă”.[185][186]

Există contexte literare în care este tematizată homosexualitatea, cu variante culturale și de gen. În acest cadru, scriitorii și operele ce pot constitui perimetrul zero al literaturii române de factură gay/queer, fără a ține seama de dimensiunea explorării temei în fiecare dintre contexte, sunt: Ion Creangă, Povestea poveștilor (1878), Mateiu Caragiale, Remember (1921) și Craii de Curtea-Veche (1929), Ionel Teodoreanu, La Medeleni (1925–1927), Panait Istrati (Stavru, din Povestirile lui Adrian Zografi, 1923), Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată (1936), Eugen Barbu, Princepele (1969), Mircea Cărtărescu, Travesti (1994), Cecilia Ștefănescu, Legături bolnăvicioase (2002), Adrian Șchiop, pe bune/pe invers (2004) și Zero grade Kelvin (2009), Ion Negoițescu, Straja dragonilor (1994).[187]

O prezență în scena culturii românești, care nu și-a ascuns înclinațiile și a provocat scandaluri, a fost Petru Comarnescu, critic literar, eseist și unul dintre fondatorii revistei „Criterion”. Binecunoscut este cazul poetului Ion Negoițescu cu scriitorul Petru Romoșanu. Cei doi ar fi avut relații homosexuale, iar Romoșanu a fost forțat de Securitate să-l denunțe ca homosexual atât pe Negoițescu, cât și pe alți scriitori. Dintre cei mai cunoscuți autori contemporani care nu au avut nicio problemă în a-și recunoaște orientarea sunt Adrian Șchiop și Adrian Teleșpan.[188]

În 2013, cu ocazia GayFest, Cărturești a inaugurat în București un raft cu literatură LGBT.[189] Doi ani mai târziu, asociația MozaiQ a lansat LiteraQ, un cenaclu literar queer.[190]

Mișcări care se opun extinderii drepturilor LGBT[modificare | modificare sursă]

Există numeroase grupuri, organizații, partide și culte care consideră că anumite drepturi revendicate de comunitatea LGBT, precum dreptul a două persoane de același sex de a se căsători și a adopta copii, nu trebuie legalizate. Printre acestea se numără, în general, partidele politice de dreapta (fostul Partid Conservator,[191] Partidul România Unită,[192] Partidul Noua Generație-Creștin Democrat,[193] Alianța Noastră România[194] ș.a.), care au un discurs public împotriva drepturilor și libertăților comunității LGBT și promovează naționalismul, vechile tradiții și religia. În rând cu acestea se află organizațiile și partidele foarte mici, dar existente, de extremă dreaptă care, pe lângă cele promovate de partidele de dreapta, mai promovează violența împotriva comunității LGBT, participând în trecut la marșuri violente[193][195] de stradă anti-gay (de exemplu, Marșul Normalității organizat de Noua Dreaptă concomitent cu Marșul Diversității),[196] amenințând, hărțuind și chiar bătând pe stradă persoanele de altă orientare sexuală.[197][198][199] Nu în ultimul rând, și partidele de stânga promovează o atitudine sceptică în privința anumitor drepturi revendicate de comunitatea LGBT,[200][201] în baza unui apel la naționalism, tradițiile vechi și morala creștină, la fel ca cele de extremă dreaptă.[202]

În anul 2016, Coaliția pentru Familie a strâns trei milioane de semnături pentru a revizui Constituția și a interzice căsătoriile gay.[13] Propunerea este susținută activ de Biserica Ortodoxă Română[203] și sprijinită de organizația internațională Liberty Counsel.[204] În iulie 2016, Curtea Constituțională a României a avizat pozitiv inițiativa de modificare a Constituției pentru definirea familiei formată din bărbat și femeie,[13] iar pe 9 mai 2017, inițiativa a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare în Camera Deputaților.[205] În opinia Asociației ACCEPT, inițiativa de modificare a Constituției nu are o miză reală, pentru că nu ar modifica cu nimic realitatea din România și nici regimul căsătoriei. Acest demers, în opinia aceleiași asociații, reprezintă o încercare a Bisericii și a unor organizații homofobe să mobilizeze opinia publică împotriva persoanelor LGBT, transformându-le într-o amenințare fictivă împotriva tradiției și familiei, fără să ia în considerare realitatea: cupluri formate din persoane de același sex își duc viața în România împreună și formează familii în absența unei protecții adecvate a statului român.[206] Printre personalitățile influente din societatea românească care sprijină inițiativa Coaliției se numără soprana Felicia Filip,[207] medicul Leon Dănăilă,[207] fostul scrimer Mihai Covaliu,[207] sculptorița Silvia Radu,[207] cântărețul Vlad Miriță,[207] rapperul Tudor Sișu,[207] fostul fotbalist George Ogăraru,[207] prezentatoarea Liana Stanciu[208] și manechinul Bogdan Vlădău.[207]

Tabel sumar[modificare | modificare sursă]

Da/Nu Note
Activitate sexuală între persoane de același sex
Activitate sexuală legală Yes din 1996[209]
Vârstă de consimțământ pentru acte sexuale egală Yes din 2002[48]
Legi antidiscriminare
Legi antidiscriminare doar în ocuparea forței de muncă Yes din 2000[210]
Legi antidiscriminare în furnizarea de bunuri și servicii Yes din 2000[210]
Legi antidiscriminare în toate celelalte domenii (incl. discriminare indirectă, discurs de ură) Yes din 2006[210]
Uniuni între persoane de același sex
Căsătorii între persoane de același sex No (interzicere prin Constituție propusă)[211]
Parteneriate civile No (în discuție)[212]
Recunoașterea cuplurilor de același sex No
Adopție și copii
Adopție individuală Yes [82]
Adopție copil din altă căsătorie No [82]
Adopție în comun No [82]
Maternitate surogat comercială pentru cuplurile de homosexuali No [213]
Acces la FIV pentru lesbiene Yes din 2005[214]
Altele
Homosexualilor și lesbienelor le este permis să servească în mod deschis în armată Yes din 2001[89]
Dreptul de a schimba legal sexul Yes din 1996[209]
BSB le este permis să doneze sânge No [215]
Terapia de conversie pentru copii ilegală Ambox question.svg [216]

Cazuri notabile[modificare | modificare sursă]

Daniel Zavoian este prima persoană care a dat în judecată o instituție din România pentru discriminare și hărțuire, pe criteriul orientării sexuale în accesul la serviciile companiei Distrigaz. În 2007, instanțele românești au decis ca instituția să plătească daune morale în valoare de 1000 de euro. Sentința dată de Curtea de Apel București este definitivă.[217]

Pe 12 aprilie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a amendat România cu 14.000 de euro pentru ineficiența organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a șase tineri români și străini participanți la GayFest 2006.[218] CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul celor doi petenți de a nu fi supuși la tratamente degradante, cât și dreptul acestora de a nu fi discriminați de autorități, indiferent de orientare sexuală și identitate de gen.[219]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Vlad Viski (22 iulie 2016). „How can LGBTI people in Romania fight back as their future rights are at risk?”. Gay Star News. http://www.gaystarnews.com/article/can-lgbti-people-romania-fight-back-future-rights-risk/#gs.WPlWOks. 
  2. ^ en Emanuela Lombardo, Maxime Forest, ed (2012). „Swimming against the Tide: Contested Norms and Antidiscrimination Advocacy in Central and Eastern Europe”. The Europeanization of Gender Equality Policies: A Discursive-Sociological Approach (ed. 1). Palgrave Macmillan. p. 145. doi:10.1057/9780230355378. ISBN 978-1-349-32953-3. https://books.google.ro/books?id=ytx8DAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false , accesat la 25 martie 2017
  3. ^ en Professionally speaking: challenges to achieving equality for LGBT people. Luxemburg: Publications Office of the European Union. 2016. p. 10. doi:10.2811/072643. ISBN 978-92-9491-007-3. http://www.rosavzw.be/digidocs/dd-001429_2016_Equality_LGBT_FRA.pdf , accesat la 25 martie 2017
  4. ^ a b Flavia Drăgan (25 iulie 2011). „Analiză. Au gay-ii căsnicii fericite în România?”. România Liberă. http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/analiza--au-gay-ii-casnicii-fericite-in-romania--232204. Accesat la 25 martie 2017. 
  5. ^ en Gay Rights”. Issues for Debate in Social Policy: Selections From CQ Researcher. SAGE Publications. 2015. ISBN 978-1-4833-6597-8. https://books.google.ro/books?id=NVcXBAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false. „Still, in many countries – especially in Eastern Europe – majority sentiment appears to be against taking further steps, particularly when it comes to legalizing same-sex marriage. In addition to Romania, three other countries – Bulgaria, Estonia and Lithuania – have taken legal steps to reserve marriage for heterosexuals.” , accesat la 25 martie 2017
  6. ^ Art. 259 Noul cod civil. Căsătoria, legeaz.net
  7. ^ en Romania”. Rainbow Europe 2017. https://rainbow-europe.org/#8655/0/0. 
  8. ^ en Country Ranking”. Rainbow Europe 2017. https://rainbow-europe.org/country-ranking. 
  9. ^ Românii și homosexualii. Cine e, de fapt, „normal“ în subiectul care a încăierat activiști, politicieni, preoți: „Deși vorbim de păcat, ei nu sunt diferiți de noi“”. Adevărul. 27 mai 2016. http://adevarul.ro/locale/constanta/romanii-homosexualii-e-fapt-normal-subiectul-incaierat-activisti-politicieni-preoti-desi-vorbim-pacat-nu-diferiti-noi-1_574826975ab6550cb85b306d/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  10. ^ John Feffer (29 decembrie 2013). „Promoting a Molecular Revolution in Romania”. The Huffington Post. http://www.huffingtonpost.com/john-feffer/revolution-romania_b_4515702.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  11. ^ Liam Hoare (10 decembrie 2014). „What’s It Like to Be Gay in Romania?”. Slate Magazine. http://www.slate.com/blogs/outward/2014/12/10/gay_in_romania_legal_status_and_lived_experience.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  12. ^ ‘Hall of Shame’ Shows Reach of Homophobia”. Human Rights Watch. 17 mai 2006. https://www.hrw.org/news/2006/05/17/hall-shame-shows-reach-homophobia. 
  13. ^ a b c UPDATE CCR a avizat pozitiv inițiativa de modificare a Constituției pentru definirea familiei formată din bărbat și femeie. Cum se continuă procedura?, 20 iulie 2016, News. Ro, Radu Eremia, Adevărul, accesat la 26 iulie 2016
  14. ^ Mădălina Kadar (2 februarie 2015). „Homosexualitatea: o istorie de secole, plină de controverse”. Transilvania Reporter. http://transilvaniareporter.ro/reportaj/homosexualitatea-o-istorie-de-secole-plina-de-controverse/. Accesat la 25 martie 2017. 
  15. ^ Codul Penal din 1864; text publicat în M.Of. al României”. Lege5 Online. În vigoare de la 22.10.1912. http://lege5.ro/Gratuit/g42tamju/codul-penal-din-1864. Accesat la 25 martie 2017. 
  16. ^ Codul Penal din 1 Maiu 1965, cu modificările din 1874, 1882, 1893, 1894 și 1895. București: Editura Librăria Nouă. 1908 , accesat la 25 martie 2017
  17. ^ Transilvania, Art. 242; Bucovina, § 129. Rătescu et. al. (ed.), p. 681
  18. ^ en André Miguel Lameiras (16 ianuarie 2012). „LGBT Rights in Romania”. Seminar on the Political Systems of Central and Eastern Europe. Bruxelles. http://www.darkq.net/pdf/LGBT_RIGHTS_ROMANIA_Andre_Lameiras.pdf. 
  19. ^ „Gay și lesbiene în România”. Revista 22 (85). 8 iunie 1999. 
  20. ^ Codul Penal din 1936; text publicat în M.Of. al României”. Lege5 Online. În vigoare de la 18.03.1936. http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936. Accesat la 25 martie 2017. 
  21. ^ fr Sinziana Carstocea (2006). „Repères d’une identité clandestine : considérations historiques sur l’homosexualité en Roumanie”. Revue d'histoire moderne et contemporaine 4 (53–54): 191–210. doi:10.3917/rhmc.534.0191. http://www.cairn.info/revue-d-histoire-moderne-et-contemporaine-2006-4-page-191.htm. 
  22. ^ en Viviana Andreescu (2011). „From legal tolerance to social acceptance: predictors of heterosexism in Romania”. Revista Română de Sociologie (București) XXII (3–4): 209–231. http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr3-4-2011/02-VAndreescu.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  23. ^ en Sabrina P. Ramet (2004). „Church and State in Romania before and after 1989”. în Henry F. Carey. Romania Since 1989: Politics, Economics, and Society. Lanham, Maryland: Lexington Books. p. 290. ISBN 9780739105924. https://books.google.ro/books?id=QjqxzR0xTvoC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  24. ^ Andra Matzal, Ioana Pelehatăi (20 iunie 2016). „Anchetă: LGBTQIA+, plus și minus”. Scena 9. http://www.scena9.ro/article/ancheta-LGBTQIA-gay-pride. Accesat la 25 martie 2017. 
  25. ^ en Carl Stychin (2003). „Sexuality and EU Accession in Romania”. Governing Sexuality: The Changing Politics of Citizenship and Law Reform. Portland: Hart Publishing. p. 117. ISBN 1-84113-267-5. https://books.google.ro/books?id=I7DbBAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  26. ^ Homosexualitatea în România: de la „Mandruli pederastu“, la corecții fizice și suicid de rușine”. Adevărul. 20 aprilie 2013. http://adevarul.ro/news/societate/homosexualitatea-romania-mandruli-pederastu-corectii-fizice-suicid-rusine-1_517298d5053c7dd83f2af75c/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  27. ^ a b Victor Ciobotaru (2016). Elite culturale gay din România în perioada comunistă; Teză de Licență. https://www.academia.edu/21780028/Elite_Culturale_Gay_din_Romania_%C3%AEn_perioada_comunist%C4%83. Accesat la 25 martie 2017 , accesat la 25 martie 2017
  28. ^ en Romania: Mariana Cetiner - Prisoner of conscience”. Amnesty International. 17 decembrie 1997. https://www.amnesty.org/en/documents/eur39/030/1997/en/. 
  29. ^ Codul Penal și Codul de Procedură Penală. București: Editura Cutuma. 1992 , accesat la 25 martie 2017
  30. ^ en 1. Summary and Recommendations”. Human Rights Watch. https://www.hrw.org/legacy/reports97/romania/Romsex2.htm. Accesat la 25 martie 2017. 
  31. ^ Dorin Timonea (29 noiembrie 2013). „Cazul cutremurător al Marianei Cetiner, ultima femeie condamnată în România pentru lesbianism”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/cazul-cutremurator-marianei-cetiner-ultima-femeie-condamnata-romania-lesbianism-1_52985487c7b855ff5651fd65/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  32. ^ en Human Rights Watch, International Gay and Lesbian Human Rights Commission (ianuarie 1998). Public Scandals: Sexual Orientation and Criminal Law in Romania. p. 18–21. ISBN 1-56432-178-9. https://books.google.ro/books?id=us2ITyi7S6IC&pg=PA18&lpg=PA18&dq=ciprian+cucu+marian+mutascu&source=bl&ots=AGO3owEgmX&sig=qxTyu_u9Av4iz7-X1rBUB0S4LC8&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjSka7YjtfKAhWELaYKHaB5BRcQ6AEIKjAC#v=onepage&q=ciprian%20cucu%20marian%20mutascu&f=false , accesat la 25 martie 2017
  33. ^ a b en Dagmar Herzog (18 august 2011). Sexuality in Europe: A Twentieth-Century History. Cambridge University Press. p. 185. ISBN 9781139500739. https://books.google.ro/books?id=pVf6ZmfS2MkC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  34. ^ en John Kripa (31 august 2015). „Communism and Its Effect on Gay Rights in Romania”. Washington State University. https://history105.libraries.wsu.edu/fall2015/2015/08/31/hate-crimes-and-gay-right/. Accesat la 25 martie 2017. 
  35. ^ en Lucian Boia (2001). Romania: Borderland of Europe. Londra: Reaktion Books. p. 187. ISBN 1-86189-103-2. https://books.google.ro/books?id=zHTN-TQkd3cC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false. „it is claimed among other things that Romanian tradition and Orthodox values do not admit homosexuality” , accesat la 25 martie 2017
  36. ^ Asociatia ACCEPT”. ACCEPT. https://accept-romania.ro/despre-noi/asociatia-accept/. Accesat la 16 noiembrie 2017. 
  37. ^ en Members”. ILGA-Europe. https://www.ilga-europe.org/who-we-are/members. 
  38. ^ en Srdjan Sremac, R. Ruard Ganzevoort (15 iunie 2015). Religious and Sexual Nationalisms in Central and Eastern Europe: Gods, Gays and Governments. BRILL. p. 40. ISBN 9789004297791. https://books.google.ro/books?id=v_TjCQAAQBAJ&pg=PA40&dq=homosexuality+romania&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwigy9igjKnLAhVDP5oKHUuMDP04ChDoAQg2MAQ#v=onepage&q=homosexuality%20romania&f=false , accesat la 25 martie 2017
  39. ^ en Mihnea Ion Năstase (2004). „Gay and Lesbian Rights”. în Henry F. Carey. Romania since 1989: Politics, Economics, and Society. Lanham, Maryland: Lexington Books. ISBN 0-7391-0592-2. https://books.google.ro/books?id=QjqxzR0xTvoC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false , accesat la 25 martie 2017
  40. ^ en Adrian R. Coman (22 aprilie 2008). „The gay map of the Orthodox world”. The Advocate. https://www.thefreelibrary.com/The+gay+map+of+the+Orthodox+world.-a0178758350. „Romania decriminalized same-sex relations in 2001, making it the last of the Orthodox countries to do so.”. 
  41. ^ en Andreea Sinziana Carstocea (25–30 aprilie 2006). „Homosexuality: a measure for democratization. Negotiation and mediation for defending a new born interest in Romania”. ECPR Joint Sessions. Nicosia, Cipru. p. 5. https://ecpr.eu/Filestore/PaperProposal/318eddd0-d535-4bda-b57c-845ed6ce7644.pdf. Accesat la 25 martie 2017. „The Copenhagen criteria, established at the European Council meeting in 1993, included the rule of law and stable democratic institutions as well as human rights and respect for minorities.” 
  42. ^ Legislație”. ACCEPT. http://accept-romania.ro/lgbt-issues/legislatie/. Accesat la 25 martie 2017. 
  43. ^ en Voichita Nachescu (2005). „Hierarchies of Difference: National Identity, Gay and Lesbian Rights, and the Church in Postcommunist Romania”. în Aleksandar Štulhofer, Theo Sandfort. Sexuality and Gender in Postcommunist Eastern Europe and Russia. New York: The Haworth Press, Inc. p. 58. ISBN 0-7890-2293-1. https://books.google.ro/books?id=-3ihAwAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false , accesat la 25 martie 2017
  44. ^ Ramona Găină (30 iunie 2015). „Drama Sorinei, primul român care a făcut schimbare de sex: „În veac nu o să fiu femeie adevărată“”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/sibiu/drama-sorinei-roman-facut-schimbare-sex-In-veac-nu-fiu-femeie-adevarata-1_55915d1b6471c92e06b1ba6b/index.html. 
  45. ^ a b en Sabrina P. Ramet (1998). Nihil Obstat: Religion, Politics, and Social Change in East-Central Europe and Russia. Duke University Press. p. 198. ISBN 9780822320708. https://books.google.ro/books?id=ZvMi6paTOlcC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  46. ^ ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală”. Guvernul României. Camera Deputaților. 21 iunie 2001. http://www.cdep.ro/proiecte/2001/400/80/9/oug489.pdf. „3. Articolul 200 se abrogă.” 
  47. ^ Capitolul VIII. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale. http://www.seximus.ro/articole/act_sexual_cu_minor.php. Accesat la 25 martie 2017. „Art. 218. - (1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.” 
  48. ^ a b en Vanessa Baird (2001). The No-Nonsense Guide to Sexual Diversity. Oxford: New Internationalist. p. 137. ISBN 1-85984-353-0. https://books.google.ro/books?id=r5j5btLKowIC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false , accesat la 25 martie 2017
  49. ^ Vera Stojarová (31 Mai 2017) (în Engleză). The Far Right in the Balkans. Oxford University Press. p. 39. ISBN 978-1-5261-1702-1. https://books.google.com/books?id=vcTXDQAAQBAJ&pg=PA39. Accesat la 7 Decembrie 2017 
  50. ^ Ședința Senatului din 11 februarie 2008”. cdep.ro. 11 februarie 2008. http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6445&idm=12&idl=1. Accesat la 17 octombrie 2017. 
  51. ^ a b en European Court of Human Rights: Decision on Gay Marriage in Italy”. Library of Congress. 14 septembrie 2015. http://www.loc.gov/law/foreign-news/article/european-court-of-human-rights-decision-on-gay-marriage-in-italy/. „the ECHR held that the Convention imposes positive obligations on Member States of the Council of Europe to offer legal alternatives to such couples, either in the form of civil unions or registered partnerships” 
  52. ^ a b c Sorina Ionașc (21 iulie 2015). „Decizie în premieră a CEDO: persoanele gay au dreptul la o formă de uniune - căsătorie sau parteneriat civil”. Gândul. http://www.gandul.info/stiri/decizie-in-premiera-a-cedo-persoanele-gay-au-dreptul-la-o-forma-de-uniune-casatorie-sau-parteneriat-civil-14621517. 
  53. ^ Italy should introduce possibility of legal recognition for same-sex couples”. European Court of Human Rights. 21 iulie 2015. http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/14621517/2/judgment-oliari-and-others-v-italy-impossibility-of-legal-recogn.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  54. ^ en REPORT on the Annual Report on Human Rights and Democracy in the World 2013 and the European Union’s policy on the matter”. European Parliament. 20 februarie 2015. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A8-2015-0023+0+DOC+XML+V0//EN. „(articolul 162) encourages the EU institutions and the Member States to further contribute to reflection on the recognition of same-sex marriage or same-sex civil union as a political, social and human and civil rights issue” 
  55. ^ ORDONANȚĂ nr. 137 din 31 august 2000 (**republicată**)”. legislatie.just.ro. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/24129. 
  56. ^ en Romanița Elena Iordache, Iustina Ionescu (februarie 2008). „Legal Study on Homophobia and Discrimination on Grounds of Sexual Orientation – Romania”. European Union Agency for Fundamental Rights. București. http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/334-FRA-hdgso-NR_RO.pdf. 
  57. ^ Tarom, amendata pentru discriminare”. Ziarul Financiar. 2 martie 2005. http://www.zf.ro/eveniment/tarom-amendata-pentru-discriminare-2893729. Accesat la 18 octombrie 2017. 
  58. ^ Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012 referitoare la combaterea homofobiei în Europa (2012/2657(RSP))”. Parlamentul European. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2012-0222+0+DOC+PDF+V0//RO. 
  59. ^ Art. 77”. Noul Cod Penal actualizat 2016 - Legea 286/2009. http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-77. Accesat la 25 martie 2017. „săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de (...) orientare sexuală” 
  60. ^ en Carolina Marin (18 ianuarie 2015). „Treatment of LGBT persons deprived of liberty: risks of ill-treatment”. Asociația ACCEPT. ILGA. http://ilga.org/wp-content/uploads/2016/02/Romania-Submission-for-Country-Visit-1-1.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  61. ^ Ioana Nicolescu (12 aprilie 2016). „România, amendată de CEDO pentru indolență la infracțiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBT. "Autoritățile au afișat aceeași pasivitate în fața altor cazuri de violență și intimidare"”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/social/romania-amendata-de-cedo-pentru-indolenta-la-infractiuni-motivate-de-ura-impotriva-persoanelor-lgbt-autoritatile-au-afisat-aceeasi-pasivitate-in-fata-altor-cazuri-de-violenta-si-intimidare-15240532. 
  62. ^ en M.C. and A.C. v Romania”. European Court of Human Rights. https://www.ilga-europe.org/sites/default/files/Attachments/mc_and_ac_ilga_fidh_aire_intervention_final_-_23_01_2014.pdf. 
  63. ^ en Michael W. Chapman (9 decembrie 2013). „10 of 13 Newest EU States Reject 'Gay Marriage'”. CNS News. http://www.cnsnews.com/news/article/michael-w-chapman/10-13-newest-eu-states-reject-gay-marriage. Accesat la 25 martie 2017. 
  64. ^ en Romania”. Freedom in the World 2015. Freedom House. https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2015/romania. Accesat la 25 martie 2017. „Same-sex marriage is not permitted, and proposed constitutional amendments have included a provision that would define marriage to exclude same-sex relationships.” 
  65. ^ en Gay Rights”. Issues in Comparative Politics. SAGE. p. 157. ISBN 978-1-60871-831-3. https://books.google.ro/books?id=lVuNBAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false. Accesat la 25 martie 2017. „Romania also prohibits recognition of same-sex marriages or civil unions that were entered into legally abroad.” , accesat la 25 martie 2017
  66. ^ en Ana Maria Touma (17 mai 2017). „LGBT Community Struggles for Acceptance in Romania”. Balkan Insight. http://www.balkaninsight.com/en/article/lgbt-community-struggles-for-acceptance-in-romania-05-17-2017. 
  67. ^ Art. 48 – Familia”. Constituția României. http://www.constitutiaromaniei.ro/art-48-familia/. Accesat la 25 martie 2017. 
  68. ^ a b Ce spune legea despre instituția căsătoriei la momentul actual?”. ACCEPT. http://www.acceptromania.ro/resurse-lgbt/modificare_art48/. 
  69. ^ Art. 259 – Căsătoria”. LegeAZ. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-259-casatoria-dispozitii-speciale-incetarea-persoanei-juridice. Accesat la 25 martie 2017. 
  70. ^ Marian Chiriac (7 iunie 2013). „Romania's New Constitution Bans Gay Marriage”. Balkan Insight. http://www.balkaninsight.com/en/article/romania-takes-a-negative-stand-to-same-sex-marriage/. Accesat la 25 martie 2017. 
  71. ^ Irina Popescu (7 iunie 2013). „Amnesty worried that Romanian Constitution changes on definition of family might cause discrimination”. Romania-Insider.com. http://www.romania-insider.com/amnesty-worried-that-romanian-constitution-changes-on-definition-of-family-might-cause-discrimination/101226/. Accesat la 25 martie 2017. 
  72. ^ Curtea Constituțională. „DECIZIA Nr.80 din 16 februarie 2014. https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_80_2014_opinii2.pdf. Accesat la 16 noiembrie 2017. 
  73. ^ Sexual orientation should remain a protected ground in the Romanian Constitution!”. ACCEPT. 13 iunie 2013. http://accept-romania.ro/en/blog/2013/06/14/orientarea-sexuala-trebuie-sa-ramana-un-criteriu-protejat-in-constitutie/. Accesat la 25 martie 2017. 
  74. ^ Despre homofobie și despre succesul comunității LGBT de la Budapesta”. Remus Cernea. 2 martie 2011. http://remuscernea.ro/2011/03/despre-homofobie-si-despre-succesul-comunitatii-lgbt-de-la-budapesta/. Accesat la 25 martie 2017. 
  75. ^ Remus Cernea vrea sa introduca parteneriatul civil intre heterosexuali si intre persoane de acelasi sex”. Hotnews. 12 aprilie 2013. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-14607807-remus-cernea-vrea-introduca-parteneriatul-civil-intre-heterosexuali-intre-persoane-acelasi-sex.htm. Accesat la 10 noiembrie 2017. 
  76. ^ DEZBATERE Legalizarea parteneriatelor civile între homosexuali. Parlamentarii oscilează între „nu“ și „nu prea“”. Adevărul. 18 aprilie 2013. http://adevarul.ro/news/societate/parlament-homosexuali-1_516ee2e0053c7dd83f1bada5/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  77. ^ a b Propunere legislativă privind parteneriatul civil”. Camera Deputaților. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=17488&cam=1. Accesat la 25 martie 2017. 
  78. ^ Remus Cernea a adus cupluri de homosexuali în Parlament pentru a susține parteneriatul civil”. Știrile Pro TV. 11 februarie 2014. http://stirileprotv.ro/stiri/politic/remus-cernea-a-adus-cupluri-de-homosexuali-in-parlament-pentru-a-sustine-parteneriatul-civil.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  79. ^ I. R. (15 februarie 2017). „Legea privind parteneriatul civil, aviz favorabil în Comisia pentru Drepturile Omului”. HotNews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21613521-legea-privind-parteneriatul-civil-aviz-favorabil-comisia-pentru-drepturile-omului.htm. Accesat la 25 martie 2017. 
  80. ^ Flavia Drăgan (15 februarie 2017). „Parteneriatul civil, avizat favorabil în Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților. Doi dintre deputații care au votat pentru parteneriat: România trebuie să respecte standardele CEDO”. România liberă. http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/parteneriatul-civil--avizat-favorabil-in-comisia-pentru-drepturile-omului-din-camera-deputatilor--441059. Accesat la 25 martie 2017. 
  81. ^ LEGE nr. 273 din 21 iunie 2004 (*republicată*). http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52896. Accesat la 25 martie 2017. 
  82. ^ a b c d e Cristi Danileț (12 ianuarie 2016). „Despre căsătoria și adopția pentru homosexuali”. Juridice.ro. https://www.juridice.ro/419428/despre-casatoria-si-adoptia-pentru-homosexuali.html. 
  83. ^ en E.B. v. France (application no. 43546/02)”. European Court of Human Rights (Grand Chamber). Equal Rights Trust. 22 ianuarie 2008. http://www.equalrightstrust.org/ertdocumentbank//Microsoft%20Word%20-%20E%20B%20%20v%20France6.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  84. ^ en Case of X and Others v. Austria (Application no. 19010/07)”. European Court of Human Rights (Grand Chamber). International Federation of Human Rights. 19 februarie 2013. https://fidh.org/IMG/pdf/xvaustria_ecthrjudgment_19feb2013_en_.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  85. ^ en Recommendation of the Committee of Ministers to member states on measures to combat discrimination on grounds of sexual orientation or gender identity”. Council of Europe. https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=09000016805cf40a. Accesat la 25 martie 2017. 
  86. ^ Mirela Oprea (8 iulie 2014). „Ghidul adopției: Tot ce trebuie să știi dacă vrei să adopți un copil”. Avocatnet.ro. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_37847/Tot-ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-adopti-un-copil.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  87. ^ en Daniel Ottoson. „Legal Survey of LGBT Rights Worldwide”. ILGA. 
  88. ^ en Legal Analysis of Homophobia. European Union Agency for Fundamental Rights. p. 119 
  89. ^ a b c Armata, una dintre "cele mai masculine" instituții sociale”. Evenimentul Zilei. 26 noiembrie 2006. http://www.evz.ro/armata-una-dintre-cele-mai-masculine-institutii-sociale-420643.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  90. ^ Dilema Armatei române: cu sau fără homosexuali”. Evenimentul Zilei. 26 noiembrie 2006. http://www.evz.ro/dilema-armatei-romane-cu-sau-fara-homosexuali-420642.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  91. ^ Florin Maciu, Anca-Daria Barb (2006). „Discriminare în armată”. Lex (1). 
  92. ^ Andreea Pietroșel (29 iunie 2016). „Curajul de a fi transgender în România”. RFI România. http://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-88025-curajul-de-fi-transgender-romania. Accesat la 25 martie 2017. 
  93. ^ Ramona Găină (19 decembrie 2013). „Destinul trist al primului român care a făcut schimbare de sex. Cândva vedetă națională, astăzi om al străzii”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/sibiu/destinul-trist-sorinsorina-persoana-facut-schimbare-sex-romania-candva-vedeta-nationala-isi-petrece-sarbatorile-oamenii-strazii-1_52b1fa79c7b855ff56d419c0/index.html. 
  94. ^ Trans”. ACCEPT. http://accept-romania.ro/lgbt-issues/trans/. Accesat la 25 martie 2017. 
  95. ^ Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată 2012”. Drept Online. http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_actele_stare_civila_republicare_119_1996_2009.php. 
  96. ^ Ordonanța nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice”. Lege5 Online. https://lege5.ro/Gratuit/gq3dgnrs/ordonanta-nr-41-2003-privind-dobandirea-si-schimbarea-pe-cale-administrativa-a-numelor-persoanelor-fizice. 
  97. ^ a b c d e f Cristina Castagnoli (iunie 2010). „Drepturile persoanelor transgender în statele membre ale Uniunii Europene”. Bruxelles: Parlamentul European. http://transgen.ro/pdf/DrepturilePersoanelorTransgenderInUE.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  98. ^ Georgiana Asiminii (4 octombrie 2013). „Operația de schimbare de sex”. ROmedic. http://www.romedic.ro/operatia-de-schimbare-de-sex-0P32624. Accesat la 25 martie 2017. 
  99. ^ Persoane trans în România. Recunoașterea juridică a identității de gen”. Asociația ACCEPT & Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI). februarie 2014. http://accept-romania.ro/wp-content/uploads/2014/02/Recunoasterea-juridica-a-identitatii-de-gen-a-persoanelor-trans-in-Romania-page-by-page.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  100. ^ a b Adrian-Relu Tănase (2 februarie 2015). „Managementul defectuos al împărțirii dreptății. Ep. 7. La schimbarea sexului, are dreptul judecătorul să dispună și schimbarea prenumelui sau se urmează ulterior procedura administrativă strict prevăzută de lege?”. Juridice.ro. http://www.juridice.ro/358887/managementul-defectuos-al-impartirii-dreptatii-ep-7-la-schimbarea-sexului-are-dreptul-judecatorul-sa-dispuna-si-schimbarea-prenumelui-sau-se-urmeaza-ulterior-procedura-administrativa-strict-prevaz.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  101. ^ en Ioanina Pavel (4 februarie 2016). „Guns Blazing, Cameras Shooting — Coming Out in Romania”. The Huffington Post. http://www.huffingtonpost.com/ioanina-pavel/guns-blazing-cameras-shoo_b_9141784.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  102. ^ Andreea Anghe. „Donare de sânge cu discriminare”. Curentul. http://www.curentul.info/2008/index.php/Social/Donare-de-sange-cu-discriminare.html. Accesat la 24 martie 2017. 
  103. ^ Comunicat de presă”. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. 5 septembrie 2007. Există o versiune arhivată la 25 martie 2017. http://www.cncd.org.ro/presa/Comunicate-de-presa/Comunicat-de-presa-46/. Accesat la 25 martie 2017. 
  104. ^ Chestionarul donatorului de sânge, modificat”. BBC romania. 15 ianuarie 2008. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/01/080115_donatori_sange.shtml. 
  105. ^ Curtea Europeană de Justiție: Sângele donat de homosexuali ar putea fi interzis”. EurActiv. 30 aprilie 2015. http://www.euractiv.ro/news/curtea-europeana-de-justitie-sangele-donat-de-homosexuali-ar-putea-fi-interzis-529. Accesat la 25 martie 2017. 
  106. ^ a b c d e Tendințe în calea de transmitere România 2007-2017”. Evoluția infecției HIV/SIDA în România. Comisia Națională de Luptă Anti-SIDA. 30 iunie 2017. p. 27. http://www.cnlas.ro/images/doc/30062017_rom.pdf. 
  107. ^ Crește numărul infecțiilor cu HIV în România, la Cluj aproape se dublează în 4 ani”. Actual de Cluj. 29 iunie 2016. http://actualdecluj.ro/creste-numarul-infectiilor-cu-hiv-in-romania-la-cluj-aproape-se-dubleaza-in-4-ani/. 
  108. ^ en Study says gay, bisexual men have 19 times higher HIV risk”. Reuters/Bloomberg via The Irish Times. 6 august 2008. https://www.irishtimes.com/news/study-says-gay-bisexual-men-have-19-times-higher-hiv-risk-1.926849. 
  109. ^ a b en Men who have sex with men (MSM), HIV and AIDS”. AVERT. https://www.avert.org/professionals/hiv-social-issues/key-affected-populations/men-sex-men. 
  110. ^ en The Gap Report”. UNAIDS. p. 203. http://www.unaids.org/sites/default/files/media_asset/UNAIDS_Gap_report_en.pdf. „Structural factors, such as stigma, discrimination and violence based on sexual orientation and gender identity and the criminalization of same-sex sexual practices, contribute to hindering the availability, access and uptake of HIV prevention, testing and treatment services among gay men and other men who have sex with men.” 
  111. ^ LEGE nr.584 din 29 octombrie 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA”. Camera Deputaților. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38597. Accesat la 25 martie 2017. 
  112. ^ HIV/SIDA in cifre”. Stop Sida. http://www.stopsida.ro/informatii_hiv_sida_cifre.php. Accesat la 25 martie 2017. 
  113. ^ 30 de ani de HIV/SIDA - de la „cancerul homosexualilor” la boală cronică nefatală”. Adevărul. 20 mai 2013. http://adevarul.ro/sanatate/medicina/30-ani-hivsida-cancerul-homosexualilor-boala-cronica-nefatala-8_5199dd3f053c7dd83fb3208a/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  114. ^ en David Salyer (martie 1999). „Getting it Straight: HIV as a Gay Disease Is a Myth That Refuses to Die”. The Body. http://www.thebody.com/content/art32330.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  115. ^ en Debunking Common Myths About HIV”. Human Rights Campaign. http://www.hrc.org/resources/debunking-common-myths-about-hiv. Accesat la 25 martie 2017. 
  116. ^ en Murray Lipp (19 iunie 2013). „Myths and Stereotypes That Dehumanize Gay Men Must Be Challenged: Start With These 10!”. The Huffington Post. http://www.huffingtonpost.com/murray-lipp/gay-men-myths-stereotypes_b_3463172.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  117. ^ en Romania’s Failure to Protect and Support Children and Youth Living with HIV”. Human Rights Watch. 1 august 2006. https://www.hrw.org/report/2006/08/01/life-doesnt-wait/romanias-failure-protect-and-support-children-and-youth-living. 
  118. ^ a b c ANALIZA DE SITUAȚIE în cadrul Campaniei Ziua Mondială împotriva HIV/SIDA, 1 decembrie 2015”. Institutul Național de Sănătate Publică. http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-8.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  119. ^ en Christine M. Hassenstab, Sabrina P. Ramet, ed (2015). Gender (In)equality and Gender Politics in Southeastern Europe: A Question of Justice. Palgrave Macmillan. p. 11. doi:10.1057/9781137449924. ISBN 978-1-349-49903-8. https://books.google.ro/books?id=BlOBDAAAQBAJ&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  120. ^ a b c d e f g en The social situation concerning homophobia and discrimination on grounds of sexual orientation in Romania”. Danish Institute for Human Rights. martie 2009. p. 8–9. http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/389-FRA-hdgso-part2-NR_RO.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  121. ^ en Proposed Referendum Could Crush Romania’s Same-Sex Marriage Hopes”. NBC News. 7 iunie 2017. https://www.nbcnews.com/feature/nbc-out/romanian-rights-groups-want-parliament-nix-gay-marriage-referendum-n769231. 
  122. ^ Raluca Pancu (14 august 2017). „USR, împotriva referendumului pe tema familiei. Nicușor Dan, chemat din nou în partid. "Sunt un om de cuvânt. Nu mă întorc"”. Gândul. http://www.gandul.info/politica/usr-impotriva-referendumului-pe-tema-familiei-nicusor-dan-chemat-din-nou-in-partid-sunt-un-om-de-cuvant-nu-ma-intorc-16693004. 
  123. ^ en Clashes mark Romanian gay pride”. BBC News. 4 iunie 2006. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/5045352.stm. Accesat la 25 martie 2017. 
  124. ^ en Srdjan Sremac, R. Ruard Ganzevoort, ed (2015). „European Culture Wars”. Religious and Sexual Nationalisms in Central and Eastern Europe: Gods, Gays and Governments. BRILL. p. 41. ISBN 978-90-04-29747-0. https://books.google.ro/books?id=v_TjCQAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false. „The parade met the fury of the neo-Nazi group Noua Dreaptă (New-Right) which tried to intimidate the participants. Another group organized by the Conservative Party held a parallel meeting where several dozen participants listened to a priest who ignored the Patriarchy's advice to pay no attention to the manifestation.” 
  125. ^ Partidul Conservator organizează un miting pentru apărarea valorilor tradiționale”. Altermedia. 22 mai 2008. Există o versiune arhivată la 25 martie 2017. http://www.altermedia.info/romania/2008/05/22/partidul-conservator-organizeaza-un-miting-pentru-apararea-valorilor-traditionale/. 
  126. ^ Ciprian Necula (2004). Combaterea discriminării: eficiența inițiativelor guvernamentale și neguvernamentale. București: Ars Docendi. p. 64. ISBN 973-558-168-X. http://www2.cji.ro/userfiles/file/AMP/combaterea%20discriminarii%20II.pdf , accesat la 25 martie 2017
  127. ^ en EU LGBT survey”. European Union Agency for Fundamental Rights. http://fra.europa.eu/sites/default/files/eu-lgbt-survey-results-at-a-glance_en.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  128. ^ en Gays in the Neighborhood? European Attitudes about Homosexuality a Quarter Century after the Fall of the Soviet Union”. Council for European Studies. 8 mai 2014. http://councilforeuropeanstudies.org/critcom/gays-in-the-neighborhood-european-attitudes-about-homosexuality-a-quarter-century-after-the-fall-of-the-soviet-union/. Accesat la 25 martie 2017. 
  129. ^ Sorin Cucerai (6 februarie 2016). „Homofobia la români: date recente și câteva observații”. Ziarul de Iași. http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/homofobia-la-romani-date-recente-si-cateva-observatii--118352.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  130. ^ en Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe”. Pew Research Center. p. 28. http://assets.pewresearch.org/wp-content/uploads/sites/11/2017/05/09154356/Central-and-Eastern-Europe-Topline_FINAL-FOR-PUBLICATION.pdf. 
  131. ^ en Discrimination in the EU in 2015. 1 octombrie 2015. p. 50. doi:10.2838/499763. ISBN 978-92-79-50342-9. http://www.equineteurope.org/IMG/pdf/ebs_437_en.pdf , accesat la 25 martie 2017
  132. ^ en The Gay Happiness Index”. PlanetRomeo. https://www.planetromeo.com/en/care/gay-happiness-index/. 
  133. ^ en Social views and morality”. Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe. Pew Research Center. 10 mai 2017. http://www.pewforum.org/2017/05/10/social-views-and-morality/. 
  134. ^ Coaliția pentru familie. 91% dintre români privesc familia ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie”. Jurnalul Național. 26 octombrie 2017. http://jurnalul.ro/stiri/observator/coalitia-pentru-familie-91-dintre-romani-privesc-familia-ca-fiind-uniunea-dintre-un-barbat-si-o-femeie-755797.html. 
  135. ^ Comunicat de presă - Coaliția pentru Familie”. AGERPRES. 26 octombrie 2017. https://www.agerpres.ro/comunicate/2017/10/26/comunicat-de-presa-coalitia-pentru-familie-15-46-35. Accesat la 15 noiembrie 2017. 
  136. ^ Valorile tinerilor români”. Monitorul Expres. 13 septembrie 2006. http://www.monitorulexpres.ro/index.php?mod=monitorulexpres&p=actualitate&s_id=30453&Valorile-tinerilor-romani. Accesat la 25 martie 2017. 
  137. ^ Flavia Drăgan (13 martie 2016). „O radiografie a homosexualității în liceele românești”. România Liberă. http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/teroarea-din-liceele-romanesti--elevii-gay--batuti-si-agresati--cum-raspunde-ministerul-educatiei--409320. Accesat la 25 martie 2017. 
  138. ^ Tinerii din România, cei mai intoleranți din UE față de persoanele LGBT”. Think Outside the Box. 22 mai 2015. http://totb.ro/tinerii-din-romania-cei-mai-intoleranti-din-ue-fata-de-persoanele-lgbt/. Accesat la 25 martie 2017. 
  139. ^ Andra Mitu (23 mai 2015). „REPORTAJ. Un subiect tabu: hărțuirile prin care trec elevii homosexuali din liceele românești”. România Liberă. http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/reportaj--hartuirile-prin-care-trec-elevii-homosexuali--din-liceele-romanesti--%E2%80%9Caoleu--nu--aaa--tu-esti-din-aia-----379329. Accesat la 25 martie 2017. 
  140. ^ Un liceu sigur pentru toți: Percepții și atitudini față de persoanele LGBT în mediul educațional românesc”. Asociația ACCEPT. http://www.acceptromania.ro/wp-content/uploads/2016/03/Un-liceu-sigur-pentru-to%C8%9Bi-rezultate-cantitative1.pdf. 
  141. ^ a b en Romania”. Annual Review of the Human Rights Situation of Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex People in Europe. ILGA-Europe. 2017. pp. 190–193. ISBN 978-92-95066-11-3. https://www.ilga-europe.org/sites/default/files/Attachments/annual_review_2017_online.pdf 
  142. ^ Platforma pentru toți cei care vor să afle”. LGBT Learning. http://www.lgbtlearning.ro/despre-noi/curiosi. 
  143. ^ en Romania moves closer to ruling out possibility of legalizing same-sex marriage”. Reuters. 20 iulie 2016. http://www.reuters.com/article/us-romania-gaymarriage-idUSKCN1002KW. Accesat la 25 martie 2017. 
  144. ^ en Gay Rights”. CQ Global Researcher 5 (5): 114. 1 martie 2011. http://www.iglhrc.org/sites/default/files/512-1.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  145. ^ en Ronan McCrea (2010). „Competing Identities Limiting Religious Influence”. Religion and the Public Order of the European Union. Oxford University Press. p. 203. ISBN 978-0-19-959535-8. https://books.google.ro/books?id=R8nq8UETZq8C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false. „Church officials referred to gays and lesbians as ‘the ultimate enemy’ and ‘Satan's army’” , accesat la 25 martie 2017
  146. ^ Sînziana Ionescu (6 ianuarie 2016). „Cruciada BOR împotriva homosexualilor. Unde se situează România în chestiunea legalizării căsătoriilor gay”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/constanta/cruciada-bor-homosexualilor-situeaza-romania-chestiunea-legalizarii-casatoriilor-gay-1_568d1fc737115986c6326c19/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  147. ^ en Denise Roman (2003). „Queer Subjectivity and the Discourse of Sex”. Fragmented Identities: Popular Culture, Sex, and Everyday Life in Postcommunist Romania. Lanham, Maryland: Lexington Books. p. 139. ISBN 978-0-7391-0574-0. https://books.google.ro/books?id=c2uBX5e5GVMC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  148. ^ en Richard Allen Greene (8 aprilie 2016). „Pope to church: Be more accepting of divorced Catholics, gays and lesbians”. CNN. http://edition.cnn.com/2016/04/08/europe/vatican-pope-family/. 
  149. ^ en Nick Squires (4 octombrie 2016). „Pope Francis says transsexuals and gay people should be embraced by the Catholic Church”. The Telegraph. http://www.telegraph.co.uk/news/2016/10/04/pope-francis-says-transsexuals-and-gay-people-should-be-embraced/. 
  150. ^ Narcis Popescu (6 martie 2017). „Biserica Catolică din România, împotriva parteneriatelor civile”. Evenimentul zilei. http://www.evz.ro/biserica-catolica-din-romania-impotriva-parteneriatelor-civile.html. 
  151. ^ a b en Aleksandar Štulhofer, Theo Sandfort, ed (2014). Sexuality and Gender in Postcommunist Eastern Europe and Russia. Routledge. p. 63. ISBN 9781317955597. https://books.google.ro/books?id=-3ihAwAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  152. ^ a b c d Homosexualitatea în presa scrisă din România”. ACCEPT. http://accept-romania.ro/images/stories/homosexualitatea_in_presa_scrisa_din_romania.pdf. 
  153. ^ Mihaela Rădulescu, criticată dur de comunitatea gay. Ce urare i-a făcut liderul ACCEPT „mondenei penibil-moraliste””. Gândul. 8 aprilie 2015. http://www.gandul.info/magazin/mihaela-radulescu-criticata-dur-de-comunitatea-gay-ce-urare-i-a-facut-liderul-accept-mondenei-penibil-moraliste-14112469. Accesat la 25 martie 2017. 
  154. ^ Antena 1, sancționată dur din cauza lui Cheloo”. Ziare.com. 10 decembrie 2013. http://www.ziare.com/media/cna/antena-1-sanctionata-dur-din-cauza-lui-cheloo-1272255. Accesat la 25 martie 2017. 
  155. ^ LGBT ROMANIA”. Facebook. https://www.facebook.com/search/str/lgbt+romania/keywords_groups. 
  156. ^ Alexandra Constanda (26 iunie 2016). „Andreea Bălan, în fruntea paradei gay: „Vă iubesc și vom lupta împreună pentru iubire, nu sunteți singuri pe acest drum“”. Adevărul. http://adevarul.ro/entertainment/celebritati/andreea-balan-fruntea-paradei-gay-va-iubesc-vom-lupta-impreuna-iubire-nu-singuri-drum-foto-1_576fa9145ab6550cb84d5570/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  157. ^ a b c d e f g h i j k l m n Scrisoare deschisă de susținere a comunității LGBT”. Petitieonline.com. https://www.petitieonline.com/scrisoare_deschis_de_susinere_a_comunitii_lgbt. Accesat la 25 martie 2017. 
  158. ^ a b c d Ana Tepșanu (18 mai 2017). „Astea sunt mesajele despre egalitate scrise de personalitățile din România care susțin comunitatea LGBT”. Noizz. http://noizz.ro/lgbtq/mesajele-despre-egalitate-scrise-de-personalitatile-care-sustin-lgbt/lcg5jx5. 
  159. ^ a b c d e f g Iulia Marin (16 martie 2015). „Cine sunt europarlamentarii români care au votat în favoarea căsătoriilor între homosexuali”. Adevărul. http://adevarul.ro/news/politica/cine-sunteuroparlamentarii-romani-votat-favoarea-casatoriilor-intrehomosexuali-1_550707dd448e03c0fd9d5211/index.html. 
  160. ^ a b c EXCLUSIV! Trei EUROPARLAMENTARI ROMÂNI sprijină DREPTURILE COMUNITĂȚII GAY”. Libertatea. 6 februarie 2014. http://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-trei-europarlamentari-romani-sprijina-drepturile-comunitatii-gay-985835. Accesat la 25 martie 2017. 
  161. ^ Diana Zăgrean (26 iunie 2012). „Loredana, ambasadoarea comunității LGBT. Află programul pentru Marșul Diversității”. Unica. http://www.unica.ro/loredana-ambasadoarea-comunitatii-lgbt-afla-programul-pentru-marsul-diversitatii-21302. Accesat la 25 martie 2017. 
  162. ^ en Meka Beresford (22 octombrie 2016). „Prime Minister and President of Romania clash over LGBT rights”. PinkNews. http://www.pinknews.co.uk/2016/10/22/prime-minister-and-president-of-romania-clash-over-lgbt-rights/. Accesat la 25 martie 2017. 
  163. ^ Rebengiuc: Cu ce te împiedică pe tine căsătoria între doi bărbați sau două femei?”. Digi24. 28 mai 2017. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/rebengiuc-cu-ce-te-impiedica-pe-tine-casatoria-intre-doi-barbati-sau-doua-femei-732949. 
  164. ^ a b c #TheHouse”. Egali. Există o versiune arhivată la 25 martie 2017. http://egali.lgbt/index.php/thehouse/#. 
  165. ^ Vlad Viski (5 februarie 2016). „This is what the LGBTI community are facing in Romania”. Gay Star News. http://www.gaystarnews.com/article/romania-struggle/?utm_source=twitterfeed&utm_medium=twitter#gs.NgIwk6o. Accesat la 25 martie 2017. 
  166. ^ en Leif Pettersen, Mark Baker (2010). „Gay & Lesbian Travellers”. Romania. Lonely Planet. p. 322. ISBN 9781741048926. https://books.google.ro/books?id=gcbFGqIeR94C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false , accesat la 25 martie 2017
  167. ^ a b Prezentare Be An Angel Romania, beanangel.ro, accesat la 25 martie 2017
  168. ^ Cluj Pride, primul festival al comunității LGBTQ+”. Ziua de Cluj. 27 iunie 2017. http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/cluj-pride-primul-festival-al-comunitatii-lgbtq--160674.html. 
  169. ^ Rise OUT”. Facebook. https://ro-ro.facebook.com/riseoutorg/. 
  170. ^ Cristi Zavastin (23 aprilie 2017). „Cum e să fii gay la Iași: „Ne-am săturat de clandestinitate””. ReporterIS. http://reporteris.ro/exclusiv/anchete/item/78492-m%C4%83rturie-cum-e-s%C4%83-fii-gay-la-ia%C8%99i-%E2%80%9Ene-am-s%C4%83turat-de-clandestinitate%E2%80%9D.html. 
  171. ^ Cristina Alexandrescu (24 februarie 2016). „Luptă pentru integrarea studenților LGBT în Universitățile din România”. DC News. http://www.dcnews.ro/lupta-pentru-integrarea-studen-ilor-lgbt-in-universita-ile-din-romania_498176.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  172. ^ Reprezentantul Italiei este noul Mr. Gay Europa”. Libertatea. 17 aprilie 2011. https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/reprezentantul-italiei-este-noul-mr-gay-europa-573172. 
  173. ^ Fuga la Poiana Brașov! Începe proba costumului de baie la Mister Gay Europe”. Știrile Pro TV. 14 aprilie 2011. http://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/fuga-la-poiana-brasov-incepe-proba-costumului-de-baie-la-mister-gay-europe.html. 
  174. ^ Andreea Verde. „Cele mai frumoase locuri gay friendly din București”. Metropotam. Există o versiune arhivată la 26 ianuarie 2014. http://metropotam.ro/Unde-iesim/cele-mai-frumoase-locuri-gay-friendly-din-bucuresti-art0367228641/. Accesat la 25 martie 2017. 
  175. ^ Ruxandra Marin (30 iunie 2016). „Mica istorie a cluburilor gay din România (alcătuită de Bogdan Dogaru)”. Elle. http://www.elle.ro/lifestyle/mica-istorie-cluburilor-gay-din-romania-alcatuita-de-bogdan-dogaru-482261/. Accesat la 25 martie 2017. 
  176. ^ en Ștefan Dobroiu (29 august 2016). „Romanian cinema boldly embraces LGBT topics”. Cineuropa. http://cineuropa.org/nw.aspx?t=newsdetail&l=en&did=314642. Accesat la 25 martie 2017. 
  177. ^ fr Queer Palm Cannes 2012 : la Croisette "gay friendly" avec 17 films en lice”. Canal+. 24 mai 2012. http://www.canalplus.fr/c-cinema/c-l-actu-du-cinema/cid651266-queer-palm-cannes-2012-la-croisette-gay-friendly-avec-17-films-en-lice.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  178. ^ Ștefan Dobroiu (24 octombrie 2016). „Valea mută: mize și atuuri”. CineMagia. https://www.cinemagia.ro/stiri/valea-muta-mize-si-atuuri-34977/. Accesat la 25 martie 2017. 
  179. ^ Theodor Șoptelea și Vlad Bălan vă ademenesc în „Valea Mută“”. Adevărul. 20 octombrie 2016. http://adevarul.ro/entertainment/tv/theodor-Soptelea-vlad-balan-vor-ademeni-valea-muta-adevarul-live-ora-1300-1_580878685ab6550cb8bb0dff/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  180. ^ en Stefan Dobroiu (29 august 2016). „Romanian cinema boldly embraces LGBT topics”. Cineuropa. http://cineuropa.org/nw.aspx?t=newsdetail&l=en&did=314642. 
  181. ^ A. B. (25 noiembrie 2015). „Alexandra Stan a lansat “I Did It, Mama”, piesa pe care părinții nu o înțeleg din prima”. 1music.ro. http://1music.ro/news/fresh-videos/alexandra-stan-a-lansat-i-did-it-mama-piesa-pe-care-parintii-nu-o-inteleg-din-prima/. 
  182. ^ Alexandra Constanda (29 septembrie 2016). „Noul videoclip al lui Pepe a fost interzis de YouTube din cauza scenelor considerate „indecente și imorale“: ce spune cântărețul”. Adevărul. http://adevarul.ro/entertainment/muzica/noul-videoclip-pepe-fost-interzis-youtube-cauza-scenelor-indecente-imorale-spune-cantaretul-1_57ed20ca5ab6550cb81e4fa5/index.html. 
  183. ^ VIDEOCLIP NOU: G Girls - Call The Police”. ZU TV. http://zutv.ro/muzica/videoclip-nou-g-girls-call-the-police-id20946.html. 
  184. ^ a b Angelo Mitchievici (iunie 2010). „Sexualitatea damnată și literatura gay românească”. Dilemateca V (49): 14–21. ISSN 1842-1377. https://issuu.com/dilema-veche/docs/dilemateca49_low. Accesat la 25 martie 2017. 
  185. ^ Evelina Bidea (13 decembrie 2012). „Cap de acuzare: Poemul invectivă”. Bookaholic. http://www.bookaholic.ro/cap-de-acuzare-poemul-invectiva.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  186. ^ Poezia pornografică care l-a trimis pe Geo Bogza la pușcărie”. Realitatea. 6 noiembrie 2015. https://www.realitatea.net/poezia-pornografica-care-l-a-trimis-pe-geo-bogza-la-puscarie_1825514.html. Accesat la 25 martie 2017. , accesat la 25 martie 2017
  187. ^ Gabriela Glăvan (2015). „Gay/Queer în literatura română contemporană”. Philologica Jassyensia XI (1): 67–74. http://www.philologica-jassyensia.ro/upload/XI_1_GLAVAN.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  188. ^ Ioana Vighi (2 iulie 2015). „Sriitori gay care au schimbat literatura”. Hyperliteratura. https://hyperliteratura.ro/scriitori-gay-care-au-schimbat-literatura/. Accesat la 25 martie 2017. 
  189. ^ Laura Mitran (3 iunie 2013). „GayFest 2013: Filme, teatru, literatură LGBT și Marșul Diversității pe un traseu nou”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/social/gayfest-2013-filme-teatru-literatura-lgbt-si-marsul-diversitatii-pe-un-traseu-nou-10920862. Accesat la 25 martie 2017. 
  190. ^ Lansare LiteraQ”. Facebook. https://www.facebook.com/events/162302024122875/. Accesat la 25 martie 2017. 
  191. ^ Eliana Rădulescu (22 august 2013). „PC anunță că va vota împotriva "parteneriatului civil gay" propus de Remus Cernea”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/politic/pc-anunta-ca-va-vota-impotriva-parteneriatului-civil-gay-propus-de-remus-cernea-11265994. Accesat la 25 martie 2017. 
  192. ^ Partidul România Unită (PRU)”. Votez.info. http://www.votez.info/partid/partidul-romania-unita-pru. „Susținem toate acele acțiuni de restaurare a temeliei spirituale a colectivităților, în raport cu principiile organice de grupare omenească (familie, comunitate religioasă, rudenie, prietenie, cercuri și grupuri culturale, spirituale etc.)” 
  193. ^ a b en Violence marks gay parade in Bucharest”. HotNews.ro. 5 iunie 2006. http://m.hotnews.ro/stire/1753611. 
  194. ^ Alianța Noastră România (ANR)”. Votez.info. http://www.votez.info/partid/partidul-alianta-noastra-romania-anr. „Apărarea și susținerea activă a drepturilor identitare naționale, a instituțiilor și valorilor fondatoare ale civilizației românești, tradiționale și moderne – familia, satul, școala, biserica, armata, credința creștină, limba română, reperele spirituale, culturale și istorice” 
  195. ^ en Protesters clash with police at Romania gay parade”. Reuters. 9 iunie 2007. http://www.reuters.com/article/idUSL09656251. 
  196. ^ Letiția Provian, Monica Stoica (25 iunie 2016). „REPORTAJ. Marșul Normalității: Manifestanții, pro-valori familie tradițională și anti-propagandă gay - GALERIE FOTO, VIDEO”. Mediafax. http://www.mediafax.ro/social/reportaj-marsul-normalitatii-manifestantii-pro-valori-familie-traditionala-si-anti-propaganda-gay-galerie-foto-video-15507540. Accesat la 25 martie 2017. 
  197. ^ Parada gay vs. Marșul normalității. Homosexualii și reprezentanții "Noua dreaptă" organizează manifestații în Capitală”. Antena 1. 22 mai 2010. http://a1.ro/news/social/parada-gay-vs-marsul-normalitatii-homosexualii-si-reprezentantii-noua-dreapta-organizeaza-manifestatii-in-capitala-id93467.html. 
  198. ^ Membru al comunității gay amenințat prin telefon: “Ce drepturi vrei? Te caut și te omor”. Spre cine se îndreaptă suspiciunile”. Știrile Pro TV. 27 noiembrie 2016. http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/membru-al-comunitati-gay-amenintat-prin-telefon-ce-drepturi-vrei-te-caut-si-te-omor-spre-cine-se-indreapta-suspiciunile.html. 
  199. ^ en Clifford Bob (2012). The Global Right Wing and the Clash of World Politics. Cambridge University Press. p. 100. ISBN 978-0-521-19381-8. https://books.google.ro/books?id=vFSpG8FNDD4C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false. „This began at Bucharest's May 2006 Gay Fest, only the country's third after major controversy and violent protests against the previous year's pride march. (...) Gay activists were assaulted by extremists.” 
  200. ^ Roxana Popa (1 noiembrie 2014). „Ponta și Iohannis despre legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex”. stiripesurse.ro. http://www.stiripesurse.ro/ponta-i-iohannis-despre-legalizarea-casatoriilor-intre-persoanele-de-acela-i-sex_937716.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  201. ^ Cristi Citre (21 octombrie 2016). „Liviu Dragnea: Sunt un fanatic religios, eu văd familia formată dintr-un bărbat și o femeie”. Gândul. http://www.gandul.info/stiri/liviu-dragnea-sunt-un-fanatic-religios-eu-vad-familia-formata-dintr-un-barbat-si-o-femeie-15842740. Accesat la 25 martie 2017. 
  202. ^ Lupta împotriva homofobiei și discriminării pe bază de orientare sexuală”. 28 februarie 2011. https://luptaanticapitalista.wordpress.com/2011/02/28/lupta-impotriva-homofobiei-si-discriminarii-pe-baza-de-orientare-sexuala-obiectiv-al-partidelororganizatiilor-si-miscarilor-socialiste-comuniste-progresiste-si-democratice/. Accesat la 25 martie 2017. 
  203. ^ Romania”. Annual Review of the Human Rights Situation of Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex People in Europe. Bruxelles: ILGA-Europe. 2016. p. 136. ISBN 978-92-95066-11-3. http://www.ilga-europe.org/sites/default/files/Attachments/annual_review_2016-for_web.pdf , accesat la 25 martie 2017
  204. ^ en Vlad Viski, Voichita Nachescu (17 ianuarie 2017). „Americans Are Trying to Poison Romania With Homophobia”. The Advocate. https://www.advocate.com/commentary/2017/1/17/americans-are-trying-poison-romania-homophobia. 
  205. ^ Cine sunt cei 22 de deputați care s-au opus redefinirii familiei”. Digi24. 9 mai 2017. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cine-sunt-cei-22-de-deputati-care-s-au-opus-redefinirii-familiei-720598. Accesat la 22 mai 2017. 
  206. ^ Asociația ACCEPT. „Interzicerea căsătoriei între persoanele de același sex în Constituția României – un demers fără miză legislativă, folosit doar pentru stigmatizarea persoanelor LGBT. http://www.acceptromania.ro/resurse-lgbt/modificare_art48/. Accesat la 25 martie 2017. 
  207. ^ a b c d e f g h Persoane publice, susținătoare ale Coaliției pentru Familie”. Coaliția pentru Familie. http://coalitiapentrufamilie.ro/despre-coalitia-pentru-familie/sustinatori/. 
  208. ^ Emil Bodin (24 mai 2016). „Acum militează pentru familii tradiționale, dar Liana Stanciu nu crede în căsătorie”. Libertatea. https://www.libertatea.ro/monden/liana-stanciu-nu-crede-casatorie-ce-zicea-urma-cu-17-ani-inainte-de-pleda-pentru-traiul-conjugal-1490848. 
  209. ^ a b en Romania”. Human Rights Watch World Report 1997: Events of 1996. Human Rights Watch. decembrie 1996. p. 230. ISBN 1-56432-207-6. https://books.google.ro/books?id=dt8KWhG345oC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false , accesat la 25 martie 2017
  210. ^ a b c Legislație națională”. Coaliția antidiscriminare. http://www.antidiscriminare.ro/legislatie-nationala. Accesat la 25 martie 2017. 
  211. ^ Interzicerea prin Constituție a căsătoriilor gay, amânată”. Digi24. 31 octombrie 2016. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegeri-parlamentare-2016/interzicerea-prin-constitutie-a-casatoriilor-gay-amanata-603130. Accesat la 25 martie 2017. 
  212. ^ Aviz favorabil pentru legea parteneriatului civil, inițiată de fostul deputat Remus Cernea. Ce presupune proiectul de lege”. Pro TV. 16 februarie 2017. http://stirileprotv.ro/stiri/politic/aviz-favorabil-pentru-legea-parteneriatului-civil-initiata-de-fostul-deputat-remus-cernea-ce-presupune-proiectul-de-lege.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  213. ^ en Surrogacy in Romania”. Happy Family. http://surrogacyinfo.net/gb/law-of-surrogacy/romania.html. „Legally, only reproductively challenged women have the right to use a surrogate mother.” 
  214. ^ DECIZIA Nr. 418 din 18 iulie 2005 asupra sesizării de neconstituționalitate a Legii privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical”. Curtea Constituțională a României. https://www.ccr.ro/files/products/D418_05.pdf. Accesat la 25 martie 2017. 
  215. ^ Ioana Ulmeanu (19 august 2016). „Ce drepturi nu ai dacă ești LGBT+ în România?”. Elle. http://www.elle.ro/lifestyle/ce-drepturi-nu-ai-daca-esti-lgbt-romania-491666/. Accesat la 25 martie 2017. 
  216. ^ În codul deontologic al profesiei de psiholog se precizează în mod explicit că psihologilor nu le este permis să prejudicieze sau să discrimineze pe bază de orientare sexuală. Totuși, legislația actuală nu are vreo lege care să reglementeze terapia de conversie, deși nu se cunosc cazuri (cel puțin recente) în care să fi fost aplicată o astfel de terapie.
  217. ^ "Ars" de Distrigaz pe motiv că este homosexual”. Adevărul. 26 iulie 2007. http://adevarul.ro/news/eveniment/ars-distrigaz-motiv-homosexual-1_50ac2b767c42d5a663857879/index.html. Accesat la 25 martie 2017. 
  218. ^ Elisabeth Bouleanu (12 aprilie 2016). „România a fost amendată de CEDO cu 14.000 de euro pentru ineficiența cercetării penale într-un atac homofob”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/alexandria/romania-fost-amendata-cedo-14000-euro-ineficienta-cercetarii-penale-intr-un-atac-homofob-1_570cc99b5ab6550cb8e7140e/index.html. 
  219. ^ en Romania: Court makes €17,000 award after gay-bashing and botched investigation human rights complaint”. Human Rights Europe. Council of Europe. 13 aprilie 2016. http://www.humanrightseurope.org/2016/04/romania-court-makes-e17000-award-after-gay-bashing-and-botched-invetsigation-human-rights-complaint/. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de LGBT în România