ACCEPT

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
ACCEPT
ACCEPT.jpg
Logo-ul asociației ACCEPT
Înființare 25 octombrie 1996
Tip ONG
Statut legal Asociație
Scop/Misiune Promovarea drepturilor comunității LGBT
Sediu Strada Lirei, nr. 10, Sectorul 2, București
Zona deservită România
Limbi oficiale Română
Președinte Cosmin Bebu-Vijianu
Vicepreședinți Romanița Iordache, Alexa Ciucu
Oameni cheie Florin Buhuceanu, Irina Niță
Afilieri ILGA-Europe, IGLYO, TGEU
Website www.acceptromania.ro

ACCEPT este prima și cea mai importantă organizație neguvernamentală din România care apără și promovează drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuale și transgen).[1][2]

Înființată în 1996 cu sediul la București, asociația realizează în principal activități de educație, lobby și advocacy precum: monitorizarea atitudinilor și activităților organelor de stat și de presă, influențarea legislației și a politicilor publice care afectează persoanele LGBT din România, educarea publicului general în privința diferitelor orientări sexuale existente și a persoanelor LGBT in chestiuni legate de sănătate fizică și mentală, de asemenea este implicată și în acțiuni de cercetare și litigare strategică cu scopul protejării și înaintării drepturilor persoanelor deservite de aceasta.[1][3][4]

Activitățile de lobby realizate de organizație au avut, printre altele, un rol semnificativ în completa abrogare în 2001 a Articolului 200, care incrimina homosexualitatea și a constituit un instrument de teroare și abuz pentru minoritățile sexuale din România în timpul perioadei comuniste,[5] și la modificarea textelor unor articole de lege care se refereau la infracțiuni privitoare la viața sexuală, pentru a elimina orice discriminare pe motiv de orientare sexuală din Codul Penal.[6]

Obiective[modificare | modificare sursă]

  • apărarea prin toate mijloacele legale a persoanelor lezate în drepturile și libertățile lor fundamentale, așa cum sunt prevazute în Constituția României și în tratatele internaționale ratificate de statul român;
  • educarea societății și mass-media cu privire la LGBT;
  • organizarea de acțiuni pentru respectarea drepturilor și libertăților persoanelor LGBT;
  • dezvoltarea solidarității între membrii comunității LGBT;
  • colaborarea cu organizații care promovează interesele minorităților;
  • dezvoltarea de servicii care răspund nevoilor specifice LGBT din Romania.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Contextul socio-politic[modificare | modificare sursă]

Asociația a fost înființată într-un context socio-politic profund homofob,[7] în care însăși activitatea organizației ce urma să se înregistreze ca ACCEPT era ilegală conform Articolului 200[8] iar homosexualitatea era asociată demagogic cu abuzurile sexuale impotriva copiilor.[9]

Discriminarea, abuzurile poliției, actele de violență și hărțuire împotriva comunității LGBT în România anilor 1990 erau frecvente[10], persoanele neheteronormative suferind de o vizibilitate culturală și mediatică precară sau profund negativă și aflându-se în imposibilitatea de a participa activ la influențarea drepturilor civile și politice ca și cetățeni.[9]

Tranziția României în anii 1990 de la un sistem totalitar la un guvern democratic a contribuit extrem de puțin la drepturile persoanelor neheteronormative, în principal din cauza instabilității guvernului care era mai mult decât dezinteresat în a schimba situația acestora. În condițiile în care majoritatea țărilor europene fost-comuniste au tranziționat către instituții care emulau modelele vestice în urma presiunilor externe, în România lucrurile s-au petrecut mult mai încet, neavând loc nicio schimbare pozitivă cu adevărat importantă în sensul de drepturi și educație timp de 10 ani după căderea dictaturii, legislația criminalizând în continuare cetățenii și non-cetățenii LGBT, plasând astfel țara printre ultimele din blocul est-european care au decriminalizat homosexualitatea.[11][12]

Mentalitățile legate de sexualitate în România acelor ani, susțin unii cercetători, constituie rezultatul unui hibrid cultural și identitar compus dintr-o serie de influențe și tradiții. Aceste mentalități trebuiesc înțelese prin prisma moștenirii eclectice primite de populație de-a lungul istoriei sale - influențe culturale variate și îndoctrinare îndelungată sub regimul comunist - dar și a forțelor sociale și politice moderne, de la confuzele norme sociale post-comuniste, slaba organizare socială și lipsa reprezentării politice adecvate prin intermediul vocilor societății civile, la dominanta influență religioasă, dihotomia dintre dorința unor segmente de populație de aliniere cu standardele vestice și a altor segmente de a inventa politic elemente de identitate națională exclusivistă.[13]

Înființarea organizației[modificare | modificare sursă]

Bazele activității Asociației ACCEPT au fost puse în 1994, când s-a constituit Bucharest Acceptance Group,[14] o structură informală creată cu scopul de a promova dialogul deschis, constructiv și rațional despre complexitatea subiectului relațiilor dintre persoane de același sex.[15][16]

În urma unui simpozion organizat la București în 1995 cu titlul „Homosexualitatea – un drept al omului?” la care au participat reprezentanți ai Guvernului, Parlamentului, Bisericii Ortodoxe Române și ai organizațiilor LGBT și de drepturile omului, un grup restrâns de voluntari și simpatizanți format din localnici și membri ai Diasporei au decis înființarea unei organizații stabile independente cu scopul protejării drepturilor LGBT în România.

ACCEPT a fost înregistrată ca organizație neguvernamentală la data de 25 octombrie 1996.[17] Din cauza prezenței articolului 200 activiștii ACCEPT au fost nevoiți să se înregistreze ca organizație neguvernamentală de drepturile omului, nefiind legală înființarea grupurilor civice LGBT la acea dată.[18][8]

Adrian Relu Coman a fost primul director executiv al organizației, în perioada 1997-2002.[19]

Activități[modificare | modificare sursă]

Bucharest Pride[modificare | modificare sursă]

Din 2004, ACCEPT este organizatorul Bucharest Pride (cunoscut în trecut ca GayFest), festivalul anual de promovare a drepturilor LGBT în România. Din cauza opoziției BOR și amenințărilor organizațiilor extremiste, primul festival nu s-a încheiat cu o paradă gay. În mai 2005, ACCEPT a organizat a doua ediție a Bucharest Pride, care a inclus și o paradă gay pe străzile Bucureștiului. Deși această paradă a fost aproape blocată de primarul de atunci al Bucureștiului, Adriean Videanu, festivalul a continuat, după ce Traian Băsescu și Monica Macovei au intervenit în favoarea grupării ACCEPT. În 2006, a doua paradă Bucharest Pride a avut ca temă campania pentru legalizarea uniunilor între persoane de același sex (căsătorie sau uniune civilă/parteneriat înregistrat).

Publicistică[modificare | modificare sursă]

Între 2005–2006, ACCEPT a publicat două reviste periodice: Inklusiv, o revistă LGBT bilunară, și ENOLA, destinată femeilor lesbiene sau bisexuale. Ambele reviste au fost distribuite național (Inklusiv distribuită gratuit).

INFO Accept[modificare | modificare sursă]

Din 24 martie 2008, organizația operează linia de informare telefonică „INFO Accept”, hotline care se adresează persoanelor LGBT „care se confruntă cu discriminare și au nevoie de asistență, celor care au întrebări despre orientarea sexuală, tinerilor și grupului social din jurul lor – familie, mediu școlar și social. INFO Accept oferă informații despre HIV/SIDA, infecții cu transmitere sexuală, discriminare LGBT, medici și psihologi gay-friendly, servicii ACCEPT, evenimente gay în țară și centre de testare HIV la nivel național”.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bagnoud, François-Xavier (20 martie 2014). „Example 1: Gay rights advocacy in Romania” (în Engleză). Health and Human Rights Resource Guide. Center for Health and Human Rights at the Harvard School of Public Health. Există o versiune arhivată la 20 noiembrie 2017. https://www.hhrguide.org/2014/03/20/example-1-gay-rights-advocacy-in-romania/. Accesat la 20 noiembrie 2017. 
  2. ^ Emanuela Lombardo; Maxime Forest (8 Noiembrie 2011) (în Engleză). The Europeanization of Gender Equality Policies: A Discursive-Sociological Approach. Palgrave Macmillan UK. p. 153. ISBN 978-0-230-35537-8. https://books.google.com/books?id=ytx8DAAAQBAJ&pg=PA153. Accesat la 7 Decembrie 2017 
  3. ^ Despre noi”. acceptromania.ro. Există o versiune arhivată la 6 august 2017. http://www.acceptromania.ro/desprenoi/. Accesat la 20 noiembrie 2017. 
  4. ^ Statutul Asociației Accept” (PDF). acceptromania.ro. 23 septembrie 2013. Există o versiune arhivată la 5 iulie 2016. http://www.acceptromania.ro/wp-content/uploads/2015/01/Statut-ACCEPT-2013.pdf. Accesat la 21 noiembrie 2017. 
  5. ^ Bouleanu, Elisabeth (26 februarie 2016). „Ceaușescu și teribilul Articol 200 de stârpire a homosexualilor: torturile la care erau supuși cei care se iubeau împotriva sistemului”. Adevărul. Există o versiune arhivată la 3 iulie 2017. http://adevarul.ro/locale/alexandria/ceausescu-teribilul-articol-200-starpire-homosexualilor-torturile-crunte-erau-supusi-cei-iubeau-sistemului-1_56d0360c5ab6550cb83bbdcf/index.html. Accesat la 20 noiembrie 2017. 
  6. ^ Legislație”. Situația articolului 200 din Codul Penal, referitor la relații homosexuale. accept-romania.ro. Există o versiune arhivată la 11 iulie 2017. https://accept-romania.ro/lgbt-issues/legislatie/. Accesat la 20 noiembrie 2017. 
  7. ^ Moldoveanu, Ioana (28 octombrie 2014). „What It Was Like to Be Gay in Communist Romania” (în Engleză). vice.com. Există o versiune arhivată la 22 noiembrie 2017. https://www.vice.com/en_us/article/ppmvx9/what-it-was-like-to-be-gay-in-communist-romania-876. Accesat la 22 noiembrie 2017. 
  8. ^ a b Ion-Rotaru, Teodora (6 septembrie 2016). „Adrian Coman, de la dezincriminarea orientării sexuale la recunoașterea familiilor bazate pe cupluri de același sex”. acceptromania.ro. Există o versiune arhivată la 16 februarie 2017. http://www.acceptromania.ro/blog/2016/09/06/adrian-coman-de-la-dezincriminarea-orientarii-sexuale-la-recunoasterea-familiilor-bazate-pe-cupluri-de-acelasi-sex/. Accesat la 21 noiembrie 2017. 
  9. ^ a b Human Rights Watch; International Gay and Lesbian Human Rights Commission (1998) (în Engleză) (PDF). Scandaluri Publice - Orientarea sexuală și legea penală în România. Human Rights Watch. ISBN 1-56432-178-9. http://accept-romania.ro/images/stories/scandaluri_publice._orientarea_sexuala_si_legea_penala_in_romania.pdf. Accesat la 22 noiembrie 2017 
  10. ^ Dulămiță, Ionuț (7 martie 2017). „um arăta presa gay în România anilor '90”. scena9.ro. Există o versiune arhivată la 13 martie 2017. http://www.scena9.ro/article/presa-gay-din-anii-90. Accesat la 22 noiembrie 2017. 
  11. ^ Kripa, John (31 august 2015). „Communism and Its Effect on Gay Rights in Romania” (în Engleză). History 105. Washington State University. Există o versiune arhivată la 22 noiembrie 2017. https://history.libraries.wsu.edu/fall2015/2015/08/31/hate-crimes-and-gay-right/. Accesat la 22 noiembrie 2017. 
  12. ^ Lavinia Stan; Lucian Turcescu (25 octombrie 2007) (în Engleză). Religion and Politics in Post-Communist Romania. Oxford University Press, USA. p. 180. ISBN 978-0-19-530853-2. https://books.google.com/books?id=15YRDAAAQBAJ&pg=PA180. Accesat la 22 noiembrie 2017 
  13. ^ Denise Roman (2007). „Between Ars Erotica and Scientia Sexualis: Queer Subjectivity and the Discourse of Sex” (în Engleză). Fragmented Identities: Popular Culture, Sex, and Everyday Life in Postcommunist Romania. Lexington Books. p. 131-132. ISBN 978-0-7391-2118-4. https://books.google.com/books?id=c2uBX5e5GVMC&pg=PA147. Accesat la 21 noiembrie 2017 
  14. ^ Research Directorate, Immigration and Refugee Board, Canada (4 octombrie 1999). „Romania: Gay rights advocacy groups operating in Romania, mainly in Bucharest; treatment of their members by the authorities; and impact on current application of penalties imposed under Article 200” (în Engleză). Lesbian, gay, bisexual, transgender and intersex (LGBTI). Canada: Immigration and Refugee Board of Canada. Există o versiune arhivată la 21 noiembrie 2017. http://www.refworld.org/docid/3ae6ad7748.html. Accesat la 21 noiembrie 2017. 
  15. ^ Robert Kulpa; Joanna Mizielinska (8 aprilie 2016). „A Short History of the Queer Time of ‘Post-Socialist’ Romania, or Are We There Yet? Let’s Ask Madonna!” (în Engleză). De-Centring Western Sexualities: Central and Eastern European Perspectives. Routledge. pp. 66–67. ISBN 978-1-317-15402-0. https://books.google.com/books?id=BBXtCwAAQBAJ&pg=PT101. Accesat la 21 noiembrie 2017 
  16. ^ Fondul Global în România. „Asociația ACCEPT”. Implementatori HIV. raa.ro. Există o versiune arhivată la 21 noiembrie 2017. http://raa.ro/oldfg/www.fondulglobal.ro/implementatori/hiv/asociatia-accept.html. Accesat la 21 noiembrie 2017. 
  17. ^ Istoricul Asociației Accept”. acceptromania.ro. Există o versiune arhivată la 6 august 2017. http://www.acceptromania.ro/desprenoi/istoric/. Accesat la 21 noiembrie 2017. 
  18. ^ Carl Franklin Stychin (2003). „Creating and recreating homosexuality in Romania” (în Engleză). Governing Sexuality: The Changing Politics of Citizenship and Law Reform. Hart Publishing. p. 120. ISBN 978-1-84113-267-9. https://books.google.com/books?id=8pXp_RDwSlgC&pg=PA120. Accesat la 21 noiembrie 2017 
  19. ^ Arcus Names New Director of International Human Rights Program” (în Engleză). arcusfoundation.org. 20 decembrie 2002. Există o versiune arhivată la 21 noiembrie 2017. https://www.arcusfoundation.org/arcus-names-new-director-of-international-human-rights-program/. Accesat la 21 noiembrie 2017.