Sari la conținut

Patriarhul Daniel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Patriarhul Daniel
Date personale
Născut (73 de ani) Modificați la Wikidata
Bara, Timiș, Republica Populară Română, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etnieromân
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiecadru didactic universitar[*]
preot
călugăr Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
SediulBucurești
TitlulArhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Perioada30 septembrie 2007 - prezent
PredecesorTeoctist Arăpașu
Membru de onoare al Academiei Române
PremiiOrdinul Republicii ()[1]
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce
Ordinul Cneazul Iaroslav cel Înțelept, clasa I[*]
Doctor honoris causa la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași[*]
Ordinul național „Steaua României” în grad de Colan[*]
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de mare cruce[*]
Semnătură
Prezență online

Patriarhul Daniel (Preafericitul Părinte Daniel,[3] pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea; n. 22 iulie 1951, Dobrești, Bara, Timiș) este actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei. A fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, fiind înscăunat în această demnitate la 30 septembrie 2007.

Dan Ilie Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobrești din comuna Bara (județul Timiș), ca al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. A primit la botez numele de Dan-Ilie Ciobotea. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobrești, iar gimnaziul în localitatea Lăpușnic (1962-1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține Diploma de licență în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Preotului Profesor Doctor Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

La data de 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoit și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universității din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București sub următorul titlu: „Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală.” În urma examenului oral și a susținerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim.

Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.”[4]

Profesor de teologie

[modificare | modificare sursă]

Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la BosseyElveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franța (1978 și 1979), Conferința studenților creștini de la Wellesley - S.U.A. (1979) și la Conferința ecumenică de la Cambridge Boston, S.U.A. (1979), ambele cu tema „Credința, știința, viitorul”, Reuniunea ecumenică asupra spiritualității creștine de azi de la mănăstirea Valamo -Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică „Iisus Hristos – Viața lumii” de la Niederaltaich - Germania (1982); Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc.

La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București.

În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva trăiriști mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconsky etc.

Mitropolit al Moldovei

[modificare | modificare sursă]

La 1 martie 1990 protosinghelul dr. Daniel Ciobotea a fost ales, la propunerea mitropolitului Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Din anul 1992 este profesor de teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Participă, în continuare, la o serie de întruniri ecumenice peste hotare: de pildă, a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992). Deține numeroase funcții pe plan bisericesc și ecumenic: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naționale pentru Educația Religioasă (București); Președinte al Comisiei Teologice și Liturgice a Sf. Sinod al BOR (fostă comisie pentru învățământ); Membru fondator și membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (București); Membru al Comitetului Executiv și Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998); Membru al Prezidiului și Comitetului Central al Conferinței Bisericilor Europene (din 1990); Vicepreședinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997).

Realizări ca mitropolit al Moldovei și Bucovinei

[modificare | modificare sursă]

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, este și fondatorul a numeroase instituții dintre care amintim: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică „Sf. Ioan de la Neamț”, Mănăstirea Neamț, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”-Durău, Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae”-Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios „Resurrectio”, Centrul de educație și informare medicală Providența II - 2002, Institutul social-caritativ Diaconia - 2003, și altele.

De asemenea, pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înființat o serie de instituții sociale, amintind: Asociația creștină Pelerinul (Iași, 1996); Cabinetul stomatologic St. Pantelimon (Iași, 1993); Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (Iași, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iași, 1994); Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993-1995); Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru și Pavel” (1998); Centrul de diagnostic și tratament Providența (2000); Fundația Solidaritate și Speranță (2002); Centrul de educație și informare medicală Providența II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003).

ÎPS Mitropolit Daniel este și fondator de publicații religioase. Amintim aici „Vestitorul Ortodoxiei” -periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române, „Candela Moldovei” -buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și „Teologie și Viață, Revistă de gândire și spiritualitate (fosta revistă ”Mitropolia Moldovei și Sucevei„). ÎPS Daniel a organizat, de asemenea, numeroase simpozioane, colocvii, congrese naționale și internaționale, și organizează permanent programe culturale, educative și filantropice. La inițiativa IPS Daniel, a fost înființat postul de Radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei (1998), care a devenit repede cel mai bun radio ortodox din țară.

ÎPS Daniel i se datorează și aducerea moaștelor unor sfinți și a unor relicve sfinte la Iași și în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum fragmentul din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează la Mănăstirea „Xiropotamu” din Muntele Athos-Grecia (1992), moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Patras-Grecia (1996), moaștele Sf. Gheorghe de la Livadia-Grecia (2000), Brâul Maicii Domnului de la Volos-Grecia (2001), moaștele Sf. Ioan Casian de la Marsilia-Franța (2002), moaștele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic-Grecia (2003), fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2004) sau fragment din moaștele Sfântului Apostol Pavel de la mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2005).

De-a lungul timpului a primit numeroase distincții și titluri, dintre care amintim: Premiul Emanuel Heufeder (Germania, 1998); Medalia Comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” și Ordinul „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce acordat de către Președinția României (2000); Membru titular al Academiei Internaționale de Științe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlin, în 2002, de Fundația Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universității Dunărea de Jos (Galați, 2003).

De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut - S.U.A. (2003); Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj.[5] De asemenea, este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003).

A participat la peste 200 de simpozioane, congrese și conferințe teologice internaționale, aducând contribuții importante în rezolvarea problemelor dezbatute în cadrul acestor întruniri.[6]

A publicat peste 1000 de studii, articole, cuvântări și prefețe în limba română, peste 100 de studii și articole în limbile franceză, engleză și germană în reviste și volume colective din străinătate. Patriarhul Daniel este și autorul a numeroase cărți cu conținut teologic.[6]

La data de 30 septembrie 2007, Președintele României i-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce, ca o încununare a tuturor contribuțiilor sale.

În anul 2007 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.[7]

Preafericitul Daniel a reușit, în urma unei discuții care a avut loc pe data de 25 martie 2021, dintre premierul Cîțu și reprezentanții cultelor religioase de pe teritoriu României, să permită accesul credincioșilor la Slujba Învierii Domnului, cu respectarea măsurilor de protecție impuse.[8]

Conform unui articol aparut în presa centrală, CNSAS a declarat că: „Din datele ajunse la CNSAS nu rezultă ce tip de dosar îi fusese deschis PF Daniel. Având în vedere faptul că acesta a călătorit în străinatate înainte de 1989 (la studii postuniversitare) este posibil să fi fost vorba de un dosar de urmărire”.[9]

Biserica Ortodoxă Română și Patriarhul Daniel au fost criticați ca urmare a reacției întârziate la adresa tragediei din clubul Colectiv, aceștia pierzând credibilitate potrivit unui sondaj INSCOP.[10]

  • Președintele României Klaus Iohannis a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Colan Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru „o societate a libertății de conștiință, deschisă dialogului și îmbrățișând valorile comune ale solidarității, carității și iubirii aproapelui”.[11][12]
  • I-a fost conferită Emblema de Onoare a Armatei României de Ministrul Apărării Naționale Gabriel Oprea în anul 2011 aceasta reprezentând „o modestă recunoaștere din partea întregii oștiri a contribuției Preafericirii sale la ridicarea prestigiului Armatei României în țară și în lume”.[13]
  • Șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Alexandru Mîrșu, i-a oferit, din partea instituției pe care o reprezintă, Emblema de Onoare a Forțelor Navale pentru: „recunoașterea contribuției Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adusă la susținerea bunei desfășurări a ceremonialelor religioase, în cadrul activităților comemorative desfășurate în Forțele Navale și de consiliere a preoților militari”.[14]
  • Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin[15]
  • Cetățean de onoare al orașului Negrești-Oaș[16] [17] [18]
  • Doctor Honoris Causa al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița[15]
  • Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia[19]
  • „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” 12 Scrisori pastorale de Crăciun și de Paști (Iași, 1996);
  • Călătorind cu Dumnezeu – înțelesul și folosul pelerinajului (Iași, 2000);
  • Confessing the Truth in Love - Orthodox Perceptions of Life, Mission and Unity (Iași, 2001);
  • Luptător jertfelnic și ctitor darnic - lucrarea harului în viața Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (Iași, 2004);
  • Dăruire și dăinuire. Raze și chipuri de lumină din istoria și spiritualitatea românilor (Iași, 2005);
  • Făclii de Înviere - Înțelesuri ale Sfintelor Paști (2005);
  • Recunoștință și reînnoire (Iași, 2005);
  • Comori ale Ortodoxiei. Explorări teologice în spiritualitatea liturgică și filocalică (Iași, 2007), toate apărute la Editura Trinitas.
  • Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și folosul postului (Basilica, București, 2008).

Dintre articolele publicate în periodice amintim: Chemarea preoțească (1973); Elemente ale religiei geto-dacilor favorabile procesului de încreștinare a strămoșilor (1976); Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciunile pentru cei adormiți în Domnul (1976); Timpul și valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie (1977); Temeiurile dogmatice ale bucuriei creștine (1977); Creștinii din Occident în căutarea Ortodoxiei (1978); Dorul pentru Biserica nedespărțită sau apelul tainic și irezistibil al Sfintei Treimi (1982); Mărturia ortodoxă în Mișcarea Ecumenică (1989) etc.

De la alegerea sa ca mitropolit, el a inițiat programul „Niciun sat fără biserică”, care prevedea construirea în fiecare sat și cartier unde nu există biserică a unul lăcaș de cult, chiar și în cele în care ortodocșii sunt minoritari. El consideră că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria-i biserică și propriul său preot:

„Construirea de biserici este datoria cea dintâi și cea mai mare. Și aceasta deoarece, oricâte case am face în lumea aceasta, nici una nu are Sfințenia și Lucrarea Bisericii. Un sat creștin fără biserică este un sat fără lumină suficientă pentru suflet. De aceea, datoria noastră este de a zidi biserici în fiecare localitate creștină și de a forma preoți care să fie păstori de suflete pentru credincioși. Ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său? Ce-i folosește lui dacă câștigă lumea aceasta, dar își pierde sufletul său? Aici este esențialul vieții pe pământ. Dacă nu avem biserică și nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva, dacă nu construim în primul rând casa pentru vindecarea sufletului de păcate, pentru luminarea lui.[20]
—Daniel Ciobotea
  1. ^ http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=336036  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ „Biografia Preafericitului Părinte Daniel (Ciobotea), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. Biserica Ortodoxă Română. Accesat în . 
  4. ^ „Înalt Prea Sfinția Sa, Dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Patriarhul Daniel, doctor Honoris Causa al UBB Arhivat în , la Wayback Machine., 8 decembrie 2011, Claudiu Padurean, Florina Dobos, România liberă, accesat la 4 iunie 2013
  6. ^ a b „Biografia Preafericitului Părinte Daniel (Ciobotea), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, Patriarhia.ro, accesat în  
  7. ^ „Academia Română - Membri de onoare”, Academiaromana.ro, accesat în  
  8. ^ „SURSE Liber la slujba de Înviere. Credincioșii vor putea merge la biserică de Paști, restricția de circulație ar putea fi ridicată în nopțile de Paște catolic și ortodox”. G4Media.ro. . Accesat în . 
  9. ^ „Fericiti cei cu dosarul ars: ZIUA”. www.ziua.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Adevarul. „Sondaj INSCOP”. 
  11. ^ „Klaus Iohannis l-a decorat pe patriarhul Daniel cu cea mai înaltă distincție a statului român”. www.bursa.ro. 
  12. ^ „Patriarhul Daniel - decorat de președintele Iohannis cu Ordinul Național "Steaua României" în grad de Colan”, Agerpres.ro, , arhivat din original la , accesat în  
  13. ^ „Patriarhul Daniel a primit cea mai inalta distinctie a Ministerului Apararii”. Ziare.com. 
  14. ^ „Răspuns oficial de la Statul Major al Forțelor Navale. Ce emblemă a primit Patriarhul Daniel de la Alexandru Mîrșu (galerie foto)”. ZIUA de Constanta. . 
  15. ^ a b UPDATE Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române devine cetățean de onoare al județului, 13 septembrie 2010, Adevărul, accesat la 9 iunie 2013
  16. ^ P.F. Daniel este cetățean de onoare al orașului Negrești-Oaș Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 21.02.2014
  17. ^ CETĂȚENII DE ONOARE ai orașului Negrești-Oaș Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 21.02.2014
  18. ^ Lista cu cetățenii de onoare ai orașului Negrești Oaș, accesat 21.02.2014
  19. ^ Lucrarea Bisericii in viata poporului roman - cuvantul PF Daniel, 2 decembrie 2008, CrestinOrtodox.ro, accesat la 30 august 2013
  20. ^ „Catholica - Programul Arhiepiscopiei Iașilor "Nici un sat fără biserică". 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Patriarhul Daniel.

Interviuri


Predecesor:
Teoctist Arăpașu
Mitropolit al Moldovei și Bucovinei
1990- 2007
Succesor:
Teofan Savu
Predecesor:
Teoctist
Mitropolit al Munteniei și patriarh al BOR
din 2007
Succesor:
-