Eugen Barbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eugen Barbu
25 de ani de la moarte
Eugen Barbu.jpg
Pamfletarul Eugen Barbu
Date personale
Născut20 februarie 1924
București, România
Decedat7 septembrie 1993, (69 de ani)
București, România
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Crevedia
Căsătorit cuMarga Barbu
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist, politician
Activitate
EducațieFacultatea de Litere a Universității București
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Lucrări remarcabileGroapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele
Influențat deMateiu Caragiale  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Herder
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Prezență online
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București - d. 7 septembrie 1993, București) a fost un membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiul scriitorului Nicolae Crevedia,[1] Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate.

În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. Conflictual și resentimentar, înconjurat de toți frustrații lumii literare, Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu.[2] În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR. În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională.[3] Din 1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămâna [4].

A fondat și condus revistele Săptămâna și România Mare.

A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naționalistă România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996. După decesul său din 1993, Eugen Barbu a fost în locuit de către deputatul Ion Duțu.

A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu.[5]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba).[6] A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Princepele (volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.

A lăsat și un Jurnal.

A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III (1978).[6][7][8]

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Nuvele și povestiri:

Romane:

Reportaje:

Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare:

Teatru:

Piesele sunt adunate în vol. Teatru;

Versuri:

Readuce în literatura română opera lui Panait Istrati; Scenarii de film: seria Haiducilor.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Pamfletarul Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu director de reviste[modificare | modificare sursă]

Gazetarul Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu, critic de artă[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu despre Sabin Bălașa[modificare | modificare sursă]

Romancierul Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

Citate[modificare | modificare sursă]

  • „... odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eugen Barbu
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Eugen Barbu.