Religia în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Viața în
România

Cultura
Politica
Educația
Economia
Arta
Sărbători
Limbile
Drepturile omului
Religia
Structura Socială
Standardul de viață
modifică  cutie

România este un stat secular ce nu are o religie de stat (conform art. 29.5 din Constituția României, cultele religioase sunt autonome față de stat). Conform recensământului din 2002,1 18.806.428 de cetățeni, reprezentând 86,8% din populație, s-au declarat ortodocși, 1.028.401 s-au declarat romano-catolici (4,5% din populație), 698.550 reformați (3,7%), 330.486 penticostali (1,5%), 195.481 greco-catolici (0,9%), 129.937 baptiști (0,6%) ș.a. În Dobrogea, există o minoritate islamică (0,3%), compusă majoritar din turci și tătari. Există și un număr mic de atei (0,04%), agnostici, persoane care sunt non-religiose (0,06%) și persoane fără o religie declarată (0,05%).Conform Annuario Pontificio Romano, buletinul oficial al Sfântului Scaun, în aceeași perioadă recensământul intern al Bisericii Catolice a numărat în România 1.193.806 credincioși romano-catolici (cu 165.405 persoane mai mult comparativ cu cele înregistrate de autoritățile române).[necesită citare]

În august 2010, în România existau 18.300 de biserici[1].

Finanțarea bugetară a statului român, destinată construirii și renovării de biserici, a fost de 54,6 milioane de lei în anul 2010, și de 28,3 milioane în anul 2011[2].

Culte religioase[modificare | modificare sursă]

Cadrul legal[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul actual al României, mai exact în Transilvania, prin Edictul de la Turda, din 1568, a fost aplicată pentru prima oară în Europa, Declarația privitoare la toleranța religioasă.

În prezent, viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României cultele religioase sunt autonome față de stat,2 alături de libertatea gândirii și a opiniilor.

Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase. Cetățenii sunt egali în fața legii și în fața autorităților publice, indiferent de convingerile religioase sau părerile despre lume și viață (Weltanschauungen) pe care le au.

Cultele religioase sunt autonome față de stat, care însă trebuie să le sprijine. Tot conform constituției, discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare și promovarea urii religioase, sunt interzise.

Cadrul legal al funcționării cultelor religioase, așa cum era definit de decretul 177/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, permitea imixtiunea masivă a statului comunist în chestiuni care privesc libertatea religioasă și de conștiință, chestiuni ce țin de viața privată a fiecăruia.

Adoptarea unei noi legi a cultelor a fost întârziată de Biserica Ortodoxă Română,3 care a motivat atitudinea sa prin dorința de revenire la situația consacrată de Constituția României din 1923,4 când Biserica Ortodoxă Română și cea Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) se bucurau de un statut privilegiat față de celelalte culte religioase.

Biserica Ortodoxă Română mai cerea și ca înregistrarea unui nou cult să fie condiționată de adeziunea a cel puțin 0,5% din populația țării. În acest fel BOR urmărea obstrucționarea unor culte și grupări religioase, fapt ce contravine principiului libertății religioase.

De curând,5 Biserica Ortodoxă Română a renunțat la aceste cerințe și a promovat adoptarea în regim de urgență a unui proiect controversat de lege a cultelor, care în opinia celorlalte culte avantajează BOR.

Prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007[3] se prevede, între altele, că "În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee. Cultele sunt egale în fața legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult."

La data intrării în vigoare a legii, în România erau recunoscute următoarele culte:

  1. Biserica Ortodoxă Română
  2. Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara
  3. Biserica Romano- Catolică
  4. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
  5. Arhiepiscopia Bisericii Armene
  6. Biserica Creștină Rusă de Rit Vechi din România
  7. Biserica Reformată din România
  8. Biserica Evanghelică C.A. din România
  9. Biserica Evanghelică Lutherană din România
  10. Biserica Unitariană din Transilvania
  11. Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România
  12. Biserica Creștină După Evanghelie din România - Uniunea Bisericilor Creștine După Evanghelie Din România
  13. Biserica Evanghelică Română
  14. Uniunea Penticostală - Biserica Lui Dumnezeu Apostolică din România
  15. Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea din România
  16. Federația Comunităților Evreiești din România
  17. Cultul Musulman
  18. Organizația Religioasă Martorii Lui Iehova

Monitorizarea internațională a libertății religioase în România[modificare | modificare sursă]

Vechea biserică greco-catolică, înghiţită de construcţia unei biserici ortodoxe (martie 2008)[4]

Rapoartele Comisiei Europene[modificare | modificare sursă]

Raportul de țară întocmit de Comisia Europeană cu privire la stadiul progresului României în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană dat publicității pe 9 octombrie 2002 critică ritmul lent de restituire a bunurilor confiscate cultelor de către regimul comunist, cu referire expresă la obstrucționarea acestui proces de către BOR, care a intrat în 1948 în posesia unor lăcașe de cult pe care acum refuză să le restituie. În următorul raport de țară, dat publicității pe 5 noiembrie 2003, Comisia a consemnat din nou în mod expres problema restituirii bisericilor BRU. Un an mai târziu, în anul 2004, Comisia a menționat din nou lipsa de progres în privința restituirii bisericilor greco-catolice. Același raport a reliefat ineficiența comisiilor mixte de dialog între BOR și BRU, precum și refuzul unor instanțe de a examina în fond cererile parohiilor reclamante.

Raportul Departamentului de Stat al SUA din 15 septembrie 2006[modificare | modificare sursă]

Raportul [1] reliefează progresele făcute de România în domeniul libertății religioase, evidențiind deopotrivă neajunsurile în materia respectării libertății religioase. Astfel este menționată atitudinea partizană a unor funcționari din administrația centrală și locală, care au favorizat BOR și au discriminat celelalte culte. În raport sunt aduse exemplele refuzurilor neîntemeiate de acordare a autorizației de construcție pentru biserici și alte lăcașe de cult, chiar în pofida unor decizii judecătorești în acest sens (ex. pentru biserici greco-catolice în Săpânța, Certeze etc.; pentru biserica baptistă din Însurăței, pentru case ale organizației Martorii lui Iehova din Bistrița, Odorheiu Secuiesc, Călărași, Târgoviște; pentru biserica adventistă din Cârlibaba etc.). Invers, în ciuda deciziilor judecătorești de oprire a demolărilor unor lăcașe de cult revendicate, unele parohii și mănăstiri ortodoxe au trecut peste interdicția judecătorească, fără vreo reacție din partea autorităților statului, cum s-a întâmplat în cazul demolării bisericii din Țaga. Biserica Ortodoxă Română nu a fost constrânsă să respecte nici sentința prin care au fost interzise lucrările de construcție în perimetrul Mănăstirii Nicula, până la clarificarea aspectului referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului. Un caz similar este cel din Orăștie, unde o parohie ortodoxă a început construcția unei noi biserici în imediata vecinătate a vechii biserici greco-catolice, cu intenția demolării acesteia din urmă la finalizarea noului edificiu. În Ungheni vechea biserică greco-catolică este înghițită de asemenea de construcția unei noi biserici ortodoxe. În orașul Dumbrăveni preotul ortodox a continuat să ignore, cu concursul autorităților, sentința de restituire a bisericii greco-catolice, în ciuda propriei promisiuni că după construirea unei biserici ortodoxe va pune în practică decizia judecătorescă. Însuși patriarhul Teoctist a promis pe 3 iunie 2005, cu ocazia unei întâlniri avute cu reprezentanți guvernamentali, restituirea catedralei greco-catolice din Gherla și a bisericii Sf. Vasile din strada Polonă din București. Aceasta din urmă a fost restituită pe 28 decembrie 2006, în urma unor hotărâri judecătorești definitive. Ignorarea sentinței de restituire a unei biserici greco-catolice este menționată și în cazul comunei Cuhea (Bogdan Vodă), județul Maramureș. Ca un aspect pozitiv este evidențiată punerea în aplicare, pe 17 februarie 2006, după 16 ani de amânări și tergiversări, a deciziei judecătorești de restituire a unei biserici din Satu Mare.

Apartenența religioasă a populației României[modificare | modificare sursă]

La recensămintele din 2002 și 2011, în România au fost semnalate următoarele culte și organizații religioase:

Culte și organizații religioase 2002 2011 [5]
Culte creștine tradiționale Biserica Ortodoxă 18.830.000 16.307.004
Biserica Romano-Catolică 1.020.000 870.774
Biserica Greco-Catolică 191.556 150.593
Culte creștine protestante Biserica Reformată 701.077 600.932
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană 8.716 5.399
Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Presbiteriană 27.112 20.168
Biserica Unitariană 66.944 57686
Biserica Armeană 687 393
Cultul Creștin de Rit Vechi 38.147 32.558
Culte creștine neoprotestante Biserica Creștină Baptistă 126.639 112.850
Cultul Penticostal 330.486 362.314
Biserica Adventistă de ziua a șaptea 93.670 80.944
Cultul Creștin după Evanghelie 44.476 42.495
Biserica Evanghelică 18.178 15.514
Organizația Religioasă Martorii lui Iehova 39.122 49.820
Altele Biserica Ortodoxă Sârbă - 14.385
Cultul Musulman 67.257 64.337
Cultul Mozaic 6.057 3.519
Altă religie 49.387 30.557
Fără religie 33.000 18.917
Atei - 20.743

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale, 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010
  2. ^ Statul român cheltuiește mai puțin pe biserici, 9 August 2011, Dan Arsenie, evz.ro, accesat la 9 august 2011
  3. ^ Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007[nefuncțională]
  4. ^ http://www.gardianul.ro/2007/06/25/linia_fierbinte-c5/o_parohie_ortodoxa_din_mures_ridica_o_biserica_peste_un_lacas_greco_catolic-s96865.html
  5. ^ Ce ne spune recensământul din anul 2011 despre religie?, insse.ro

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria bisericii românești și a vietii religioase a Românilor, Volume 1, Nicolae Iorga, Editura Tip. "Neamul Romǎnesc,", 1908
  • Comunitatea musulmană din Dobrogea: repere de viață spirituală : viața religioasă și învățământ în limba maternă, Nuredin Ibram, Editura Ex Ponto, 1998

Legături externe[modificare | modificare sursă]