Sari la conținut

Fauna României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acvila de munte (Aquila chrysaetos), unul dintre animalele naționale ale României[1][2]

Fauna României se numără printre cele mai bogate și mai diversificate din Europa, incluzând specii rare sau chiar unice la nivel continental.[3] Pe teritoriul țării sunt prezente 732 de specii și subspecii de vertebrate, precum și un număr foarte mare – de ordinul miilor – de specii de nevertebrate.

Vertebratele sunt reprezentate în fauna României prin: ciclostomate (4 specii), pești (184 specii și subspecii), amfibieni (20 specii și subspecii), reptile (31 specii și subspecii), păsări (382 specii și subspecii) și mamifere (110 specii și subspecii).[4] Drintre mamifere, unul este considerat în pericol iminent de extincție (foca călugăr),[5] unul în pericol (nurca),[6] 13 vulnerabile și 4 amenințate.

Vertebrate

[modificare | modificare sursă]

Ciclostomate

[modificare | modificare sursă]

Supraclasa vertebratelor ciclostomate este reprezentată în România de patru specii de lampre care trăiesc în râuri de munte cu curgere rapidă. Acestea se găsesc în special în Transilvania, în râuri precum Crișul Negru, Mureș, Someș și Vișeu.[7][8][9]

Pești

[modificare | modificare sursă]

Apă dulce

[modificare | modificare sursă]
Aspretele (Romanichthys valsanicola), specie endemică din Muntenia

Râurile, lacurile și iazurile României adăpostesc numeroase specii de pești de apă dulce, printre care se numără crap, caras, clean, păstrăv, biban, șalău, plătică, știucă, babușcă și somn.[7][10]

În plus, șase specii de sturioni trăiesc în Marea Neagră, dar migrează în amonte pe Dunăre pentru a se reproduce.[11] Cinci dintre cele șase specii de sturioni din Dunăre sunt pe cale de dispariție, doar cega fiind considerată vulnerabilă.[12] Cea mai cunoscută dintre aceste șase specii este probabil morunul, care este pescuit intens pentru icrele valoroase ale femelelor – cunoscute și sub numele de caviar beluga.[13]

România este, de asemenea, patria aspretelui, o specie pe cale de dispariție descrisă de mass-media ca fiind o fosilă vie și „cel mai rar pește din Europa”.[14] Odată comun în apele râului Argeș și ale afluenților săi, Râul Doamnei și Vâlsan, în anii 2000 a fost găsit doar într-un tronson de 1 km al râului Vâlsan, conservaționiștii temându-se că au mai rămas mai puțin de 10 exemplare.[15][16] Eforturile sporite de conservare și cercetare au dus la o creștere a numărului de exemplare identificate, un studiu din 2022 găsind 58 de aspreți pe o porțiune de 15 km a râului Vâlsan.[14][17]

Apă sărată

[modificare | modificare sursă]
Barbuni (Mullus barbatus) în apele Mării Negre

Peștii de apă sărată din România sunt speciile de pești din Marea Neagră care trăiesc în apele teritoriale ale României. Un inventar al biodiversității din apele românești realizat în 2005 a identificat aproximativ 140 de specii și subspecii de pești marini.[18] Multe dintre aceste specii au înregistrat o scădere drastică a populațiilor în ultimii 50 de ani din cauza exploatării comerciale. Cele șase specii care sunt astăzi cele mai viabile din punct de vedere comercial sunt toate pești de dimensiuni mici: barbunul, aterina, strunghilul, hamsia, merlanul și șprotul.[18]

Conform unor rapoarte recente, zeci de specii de pești care se credeau dispărute din Marea Neagră au reapărut în zonă în ultimii ani, cel mai probabil venind din Marea Mediterană, datorită îmbunătățirii calității apei și regenerării ecosistemului Mării Negre.[19]

Alte specii care pot fi găsite pe coasta României includ două specii de Batoidea, două specii de rechini și zeci de specii de pești teleosteeni.[7]

Amfibieni

[modificare | modificare sursă]
Ivoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata) în Viscri

Populația de amfibieni din România include mai mult de o duzină de specii de broaște și broaște râioase, salamandra de uscat, și mai multe specii de tritoni, dintre care nouă nu se găsesc în afara României.[7][20]

Cei mai comuni amfibieni sunt broasca râioasă brună, ivorașul-cu-burta-galbenă, broasca râioasă verde, broasca roșie de pădure și tritonul comun.[20]

Reptile

[modificare | modificare sursă]
Viperă cu corn bănățeană (Vipera ammodytes ammodytes) la Băile Herculane

În România trăiesc zece specii de șerpi, dintre care trei, vipera comună, vipera de stepă și vipera cu corn, sunt veninoase.[21] Vipera cu corn, în special, este considerată extrem de periculoasă, și, probabil, cel mai veninos șarpe din Europa.[22]

Boa de nisip, cea mai rară specie de șarpe din Europa, și singura specie de boa de pe continent, era considerată dispărută în România, ultimul exemplar viu fiind semnalat în 1937. În 2014, experții au descoperit o populație stabilă a acestei specii de-a lungul malurilor Dunării, locația exactă fiind ținută secretă pentru a evita vânătoarea de trofee.[23][24]

Patru specii de broaște țestoase trăiesc în România: broasca-țestoasă europeană de baltă, țestoasa dobrogeană de uscat, țestoasa lui Hermann și broasca țestoasă de mare. În ultimii ani, o serie de specii exotice, precum broasca țestoasă Mississippi și chiar broasca țestoasă chineză cu carapace moale, au fost observate în iazurile și râurile din jurul Bucureștiului, dar prezența lor nu a fost documentată pe larg, iar impactul lor asupra mediului nu este încă clar înțeles.[25][26]

În țară se găsesc peste o duzină de specii de șopârle, cele mai comune fiind gușterul și șopârla de câmp.[27]

Păsări

[modificare | modificare sursă]
Lebede de vară (Cygnus olor) la Cetatea Făgărașului
Pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) în Delta Dunării

România găzduiește aproximativ două duzini de specii de păsări răpitoare (Accipitriforme), ordinul care include uliii, vulturii, găile și vulturii de pe Vechiul Continent.[7] Grupurile adiacente de păsări răpitoare, șoimii și vântureii (Falconiforme) și bufnițele (Strigiforme) au fiecare aproximativ zece specii reprezentate în țară.[28] Ultimul zăgan din România a fost împușcat la Sibiu în 1927, fără alte observații credibile ale păsării până în 2009.[29] În 2016, cercetătorii au furnizat prima dovadă fotografică a activității zăganului în România după aproape 90 de ani.[30][31]

Păsările acvatice din România sunt concentrate în principal în bazinul inferior al Dunării, în Delta Dunării, și în zona litorală a Mării Negre. Dobrogea este o regiune importantă pentru cuibăritul păsărilor migratoare. Printre acestea se numără numeroase specii de Anseriforme, precum rațe, gâște și lebede, precum și cormorani, stârci, berze, ibiși, pelicani, și, sezonier, flamingo roz.[32]

Mai multe specii de pescăruși pot fi găsite nu numai pe coastă, ci și la sute de kilometri în interiorul continentului, deoarece urmează cursurile de apă; la fel ca în multe orașe din întreaga lume, aceștia au devenit o adevărată pacoste în orașe precum București și Brașov.[33][34] Pelicanul comun este uneori menționat în mass-media ca fiind pasărea națională a României, în ciuda lipsei unei decizii oficiale în acest sens.[35][36]

Printre păsările paseriforme, cea mai numeroasă specie din România este probabil cinteza, cu aproximativ 5 milioane de exemplare adulte, urmată de măcăleandru, aușelul cu cap galben, pițigoiul mare, codobatura albă, sturzul cântător, sfrânciocul roșiatic și mai multe specii de vrăbii.[37]

Dropia, cel mai mare animal zburător extant în lume,[38][39] era odată comună în centrul și sud-estul României până la începutul secolului al XX-lea, când reforma agrară i-a restricționat sever habitatul.[40] Au fost considerate dispărute în România, nefiind observate între 1981 și 2002, dar acum pot fi găsite în două grupuri mici și izolate în județele Bihor și Timiș, lângă granița cu Ungaria.[41] Primele măsuri proactive de conservare care afectează populațiile de dropii din vestul României au început în 2018.[42]

Mamifere

[modificare | modificare sursă]

Mamifere mici

[modificare | modificare sursă]
Veveriță roșie (Sciurus vulgaris) ca faună urbană în București

Rozătoarele reprezintă o proporție mare din mamiferele din România, în special în câmpia joasă. Printre acestea se numără exemplare de hârciogi, șobolani de câmp, marmote, pârși, veverițe roșii, nutrii și brebi (reintroduși). Alte mamifere mici comune includ chițcani, iepuri, arici, dihori, jderi și viezuri.[7]

Populația de lilieci din România este deosebit de numeroasă, cu 32 de specii prezente în țară.[43] Peștera Huda lui Papară din Munții Trascău găzduiește cea mai mare colonie de lilieci cunoscută din Europa, în timp ce Peștera Topolnița din Mehedinți găzduiește cea mai mare colonie de lilieci mari cu potcoavă de pe continent. Mai multe alte peșteri prezintă o biodiversitate extraordinară, cu până la 20 de specii de lilieci care trăiesc în același sistem de peșteri. România găzduiește, de asemenea, liliacul mare (Nyctalus lasiopterus), o specie rară care este cel mai mare și cel mai puțin studiat liliac din Europa, precum și probabil cel mai amenințat. Este un liliac carnivor care se hrănește cu insecte, dar s-a descoperit că vânează și „un număr mare de paseriforme migratoare”, fiind singura specie de liliac cunoscută care consumă în mod regulat păsări.[44][45]

Megafaună

[modificare | modificare sursă]
Erbivore
[modificare | modificare sursă]
Capră-neagră (Rupicapra rupicapra) în Munții Rodnei
Zimbri (Bison bonasus) în Rucăr, Argeș

Printre speciile mari de mamifere neconsumatoare de carne din România se numără mistrețul, cerbul lopătar, cerbul comun, căprioara și capra-neagră. Antilopa Saiga, specie pe cale de dispariție, era odinioară comună în Moldova și Muntenia, dar a dispărut aproape complet în secolul al XVIII-lea. Astăzi, doar câteva exemplare mai supraviețuiesc într-o mică rezervație naturală din județul Botoșani, în nord-estul țării.[46][47] Capra-neagră este o specie protejată în România, și face obiectul mai multor eforturi de conservare.[48][49]

Zimbrul, cel mai mare mamifer terestru european, a dispărut din regiune în secolul al XVIII-lea, însă, în 1958, România a început reintroducerea sa în rezervații naturale.[50] În secolul XXI, s-a demarat reintroducerea zimbrului în sălbăticie, fiind a noua țară care a făcut acest lucru, în cadrul unui efort la nivel continental care a dus la creșterea numărului total de zimbri din Europa de la 54 de exemplare captive, în 1927, la peste 7000, în 2018.[51][52][53] În 2022, existau peste 200 de zimbri care trăiau în zone sălbatice sau semi-sălbatice din regiunile României.[54]

Carnivore
[modificare | modificare sursă]

Marile carnivore care trăiesc în România sunt pisica sălbatică europeană, râsul eurasiatic, vulpea roșie, șacalul auriu, lupul cenușiu și ursul brun.[7]

În România trăiesc peste 6.000 de urși bruni, una dintre cele mai mari concentrații din Europa.[55] Din cauza numărului crescut de interacțiuni cu zonele populate, inclusiv a unui număr de atacuri, dar și pentru că „dimensiunea optimă a populației de urși bruni, din punct de vedere ecologic, social și economic” este de aproximativ 4.000, guvernul român a anunțat în 2018 planuri de sacrificare a aproximativ 2.000 de urși bruni din țară. Această măsură a fost întâmpinată cu ostilitate de multe organizații de conservare a naturii și de public.[56]

Mamifere marine

[modificare | modificare sursă]

O specie de marsuin (Phocoena phocoena) și mai multe specii de delfini trăiesc în Marea Neagră, în largul coastelor României.[7][57] Deși foca călugăr, specie pe cale de dispariție, mai apare încă în Marea Neagră, nu a mai fost observată în apele românești de câteva decenii.[57]

Nou-veniți

[modificare | modificare sursă]

În secolul al XX-lea, în România au fost introduse mai multe specii de mamifere neindigene. Printre acestea, cele mai notabile sunt câinele enot din Asia de Est, care s-a răspândit în Europa prin URSS, și a fost văzut pentru prima dată în România în 1951,[58] muflonul, care a fost introdus începând cu 1966 în rezervații de vânătoare și mai târziu în sălbăticie,[59] și bizamul, care a fost introdus în România accidental, după ce exemplare care au scăpat din captivitate în fermele cehe și ruse s-au răspândit pe continent la mijlocul secolului.[60]

Starea de conservare

[modificare | modificare sursă]

Datorită nivelului redus al cercetărilor în domeniul conservării efectuate în România și ritmului rapid al schimbărilor de mediu prin care a trecut țara în ultimele decenii, nu există o listă definitivă a speciilor pe cale de dispariție din România. Potrivit unui document din 2013 privind biodiversitatea:

Inventarul incomplet și părtinitor al speciilor din România poate avea mai multe cauze: accesul dificil din cauza densității reduse a rețelei rutiere, relieful complex (15% din teritoriu se află la peste 800 m altitudine), fondurile limitate disponibile pentru proiecte de inventariere și monitorizare la scară largă, și lipsa sprijinului instituțional. De exemplu, Ministerul Mediului din România nu pune la dispoziția publicului nicio bază de date privind distribuția speciilor.[20]

Unele specii, precum capra-neagră, râsul eurasiatic, zimbrul, cocoșul de munte și lostrița, au făcut obiectul unor eforturi de conservare de mare amploare, și sunt protejate de legile naționale.[61]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „National Symbols of Romania” [Simboluri Naționale ale României]. symbolhunt.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  2. ↑ „Facts and Statistics About Romania” [Fapte și statistici despre România]. romaniatourism.com (în engleză). Accesat în .
  3. ↑ Fauna României (ultima actualizare a paginii: 18 august 1999). Accesat la data de 18 decembrie 2008.
  4. ↑ Dumitru Murariu. Lista sistematică a vertebratelor din fauna României. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa". Volume 53, Issue 1, Pages 377–411, Décembre 2010
  5. ↑ Răspândirea speciei Monachus monachus Arhivat în , la Wayback Machine. în lume. Arkive.org Arhivat în , la Archive.is. Accesat la data de 18 decembrie 2008.
  6. ↑ Descrierea speciei Mustela lutreola pe Animal Diversity Web. Accesat la data de 18 decembrie 2008
  7. 1 2 3 4 5 6 7 8 Murariu, Dumitru (). „Systematic list of the Romanian vertebrate fauna”. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" (în franceză). 53 (1): 377–411. doi:10.2478/v10191-010-0028-1 Accesibil gratuit. ISSN 1223-2254. Arhivat din original la . Accesat în – via Sciendo.
  8. ↑ „Chișcarul (Eudontomyzon Danfordi)”. Pescari Amărășteni. .
  9. ↑ Antipa, Grigore (). Fauna ichtiologică a României. Publicațiile fondului Vasilie Adamachi. XVI. Field Museum of Natural History Library. Bucharest: Inst. de arte grafice "Carol Göbl". pp. 274–277.
  10. ↑ „Pestii din apele Romaniei”. Profu' de geogra'. . Accesat în .
  11. ↑ „Danube Sturgeons”. Danube Sturgeons (în engleză). Accesat în .
  12. ↑ LIFE Saving Danube Sturgeons: Project summary, recommendations and long-term strategic directions for conservation of sturgeons in the Lower Danube from illegal fishing and trade (PDF). World Wildlife Fund. . p. 3.
  13. ↑ „Sturgeons in the Danube Basin | ICPDR – International Commission for the Protection of the Danube River”. www.icpdr.org. Accesat în .
  14. 1 2 Gherman, Naomi (). „Europe's Oldest and Rarest Fish Alive and Well in Romanian Waters”. 3Seas Europe. Accesat în .
  15. ↑ Freyhof, J; Kottelat, M (). „Romanichthys valsanicola”. IUCN Red List of Threatened Species. 2008. doi:10.2305/IUCN.UK.2008.RLTS.T19740A9008207.en Accesibil gratuit.
  16. ↑ „Back from the dead: Race to save Romania's 65 million-year-old fish”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
  17. ↑ Alberts, Elizabeth Claire (). „'Europe's rarest fish' numbers spawn hopes for species' survival”. Mongabay. Accesat în .
  18. 1 2 Abaza, Valeria; Boicenco, Laura; Bologa, A.S.; Dumitrache, Camelia; Moldoveanu, Maria; Sbureala, Alice; Staicu, I.; Timofte, F. (). „Biodiversity Structure from the Romanian Marine Area” (PDF). National Institute for Marine Research and Development "Grigore Antipa" Constantza. 36 (15): 8.
  19. ↑ „Zeci de specii de pești au revenit în Marea Neagră după ani de absență. Biologii spun că s-a redus poluarea”. Stirileprotv.ro. . Accesat în .
  20. 1 2 3 Rozylowicz, Laurentiu; Stănescu, Florina; Plăiașu, Rodica; Tudor, Marian; Ruben, Iosif; Samoilă, Ciprian; Székely, Paul; Cogălniceanu, Dan (). „Diversity and distribution of amphibians in Romania”. ZooKeys (în engleză) (296): 35–57. doi:10.3897/zookeys.296.4872 Accesibil gratuit. ISSN 1313-2970. PMC 3689111 Accesibil gratuit. PMID 23794877.
  21. ↑ „Șerpii României – ghid ilustrat cu cele 10 specii de șerpi din țara noastră”. Doru Panaitescu. . Accesat în .
  22. ↑ Mallow, David; Ludwig, David; Nilson, Göran (). True Vipers: Natural History and Toxinology of Old World Vipers. Malabar, FL: Krieger Publishing. ISBN 0894648772.
  23. ↑ Rossberg, Max A. E. (). „Javelin Sand Boa believed to be extinct since 1937 rediscovered in Romania”. European Wilderness Society (în engleză). Accesat în .
  24. ↑ „Descoperirea anului in fauna Romaniei, o populatie de boa de nisip”. Societatea Ornitologică Română. . Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ Cioflec, Vlad (). „Specii noi”. Herpetofauna României. Accesat în .
  26. ↑ Iancu, Marius (). „Testoasa chinezeasca cu carapace moale – Parcul Titan”. mariusiancu.ro (în engleză). Accesat în .
  27. ↑ Iosif, Ruben; Székely, Diana; Tudor, Marian; Stănescu, Florina; Samoilă, Ciprian; Székely, Paul; Rozylowicz, Laurentiu; Cogălniceanu, Dan (). „Diversity and distribution of reptiles in Romania”. ZooKeys (în engleză) (341): 49–76. doi:10.3897/zookeys.341.5502 Accesibil gratuit. ISSN 1313-2970. PMC 3800809 Accesibil gratuit. PMID 24146598.
  28. ↑ Strigiformes, Romania (). „Observations • iNaturalist”.
  29. ↑ „O familie de zăgani a fost văzută la Peștera Topolniței”. Evenimentul Zilei. . Accesat în .
  30. ↑ Manolache, Laurențiu (). „Aventurile imaturului Adonis, probabil cel mai vagabond zăgan din Europa”. PressOne. Accesat în .
  31. ↑ „SOR – Primele imagini cu zaganul Adonis in Romania”. sor.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
  32. ↑ „Șapte păsări flamingo au ajuns în România. Pentru prima oară, și-ar putea face cuib aici”. Stirileprotv.ro. . Accesat în .
  33. ↑ „Ce de pescăruși sunt în București! | Reportaj”. Libertatea.ro. . Accesat în .
  34. ↑ „In Brasov au aparut "pescarusii de oras" | Brasov | Ziare.com”. www.ziare.com. Accesat în .
  35. ↑ „Pelican comun”. pasaridinromania.sor.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
  36. ↑ „Sapte simboluri nationale ale Romaniei mai putin cunoscute”. 9AM (în engleză). Accesat în .
  37. ↑ Cantemir (). „Cele mai numeroase 100 specii de pasari din Romania”. Cămăraș de lumini. Accesat în .
  38. ↑ „World's heaviest flying bird, the endangered bustard, found in Anatolia”. DailySabah. Accesat în .
  39. ↑ „Great Bustard – the heaviest flying bird in Europe | Bird.watching.sk”. bird.watching.sk. Accesat în .
  40. ↑ „Dropiile la asfințit – Revista National Geographic Romania”. Revista National Geographic Romania (în engleză). . Accesat în .
  41. ↑ Crangan, Costel (). „Cum a dispărut din România cea mai mare pasăre. Detaliul anatomic care i-a fost fatal”. adevarul.ro (în engleză). Accesat în .
  42. ↑ „Măsuri de protecție pentru ultimele dropii din România, de la Salonta”. Arhivat din original la . Accesat în .
  43. ↑ „Bats of Romania — Lilieci.ro”. Lilieci.ro (în engleză). Accesat în .
  44. ↑ Ibáñez, Carlos; Juste, Javier; García-Mudarra, Juan L.; Agirre-Mendi, Pablo T. (). „Bat predation on nocturnally migrating birds”. Proceedings of the National Academy of Sciences (în engleză). 98 (17): 9700–9702. doi:10.1073/pnas.171140598 Accesibil gratuit. ISSN 0027-8424. PMC 55515 Accesibil gratuit. PMID 11493689.
  45. ↑ Nielsen, John (). „Giant Bats Snatch Birds from Night Sky”. NPR. Accesat în .
  46. ↑ „Pierdut faună. O declar disparută”. HotNews. . Accesat în .
  47. ↑ Cristescu, George-Andrei (). „Animale pe cale de dispariție în România”. adevarul.ro (în engleză). Accesat în .
  48. ↑ „Au ramas aproximativ 100 de exemplare de capra neagra”. HotNewsRo. Accesat în .
  49. ↑ „Capra neagră în România. Imagini rare surprinse pe munte”. Great News. . Accesat în .
  50. ↑ „Zimbrii au revenit în Carpații Meridionali, după 200 de ani de la dispariție”. World Wildlife Fund. . Accesat în .
  51. ↑ „An ancient beast returns to Transylvania”. The Economist. . ISSN 0013-0613. Accesat în .
  52. ↑ Vaughan, Adam (). „Return of the European bison”. the Guardian (în engleză). Accesat în .
  53. ↑ „Munții din România care vor fi repopulați cu zimbri. Sunt doar 7.000 în toată Europa”. Stirileprotv.ro. Accesat în .
  54. ↑ Puzdrea, Teodora (). „Numărul zimbrilor din România este în creștere după 200 de ani. Beneficiile aduse de prezența lor în țara noastră”. Pro TV. Accesat în .
  55. ↑ Dale-Harris, Luke (). „How the brown bear became public enemy number one in rural Romania”. the Guardian (în engleză). Accesat în .
  56. ↑ Marica, Irina (). „Project: More than 2,000 bears to be killed in Romania in 10 years | Romania Insider”. www.romania-insider.com (în engleză). Accesat în .
  57. 1 2 „Mamiferele din Marea Neagră”. Itinerarii pontice. . Accesat în .
  58. ↑ Stancu, Cristina (). „Câinele enot, unul dintre cele mai ciudate animale din lume, este exponatul lunii februarie la Muzeul Județean Argeș”. adevarul.ro (în engleză). Accesat în .
  59. ↑ „Muflonii timișeni, o afacere bănoasă a Statului | TIMPOLIS | Stiri News Ziar Timișoara”. . Accesat în .
  60. ↑ „Animale nou apărute în România”. descopera.ro (în engleză). Accesat în .
  61. ↑ „Vezi ce animale sunt protejate prin lege în România”. Deștepți.ro. . Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Moldovan O.T., M. Cîmpean, D. Borda, S. Iepure, V. Ilie. Lista faunistică a României. Specii terestre și de apă dulce. Institutul de speologie „Emil Racoviță”. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007. 411 pagini.

Vezi si

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fauna_României&oldid=17401132