Non-heterosexual

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la non-heterosexualitatea la oameni. Pentru comportamentul non-heterosexual la animale, vedeți Comportamentul homosexual la animale.
Sex
Identitate de gen
Orientări sexuale/romantice
Categorii poli
Cercetări
Subiecte corelate

Non-heterosexual (non-heterosexualitate, non-hetero, non-heteronormativ, queer) este un cuvânt pentru a descrie o orientare sexuală sau o identitate sexuală sau o practică sexuală non-normativă care nu este heterosexuală, monosexuală, cisgen sau persoanele care nu sunt exclusiv heterosexuale, cisgen, monogame sau cu o practică sexuală non-normativă pe întreaga perioadă sau parte a vieții indivizilor sau oricare dintre indivizii care nu respectă norma impusă, în general de normele sexuale, etice și morale ale societății. Specialiștii din domeniul taxonomiei sexuale nu includ în această categorie persoanele parafilice. [1] [2] Multe persoane, între 4-60%[3], etichetate ca non-heterosexuale sunt considerate parte a comunității etichetate ca LGBTQIA+[4].

Termenul ajută la definirea „conceptului de ceea ce este norma și modul în care un anumit grup este diferit de acea normă”.[5] Non-heterosexual este utilizat în domeniile studiilor feministe și de gen, precum și în literatura academică generală pentru a ajuta la diferențierea dintre identitățile sexuale înnăscute, formate, alese, prescrise sau pur și simplu asumate, cu o înțelegere variabilă a implicațiilor acestor identități sexuale. [6] [7] [8] [9] Termenul este asemănător cu cel queer, deși mai puțin încărcat politic și mai clinic; queer se referă în general la a fi non-normativ și non-heterosexual în același timp.[10] [11] [12] Unii consideră termenul ca fiind controversat și peiorativ, deoarece „etichetează oamenii împotriva normei percepute a heterosexualității, consolidând astfel heteronormativitatea”.[13] [14] Alții spun că non-heterosexual este singurul termen util pentru menținerea coerenței în cercetare și se sugerează că „evidențiază un neajuns în limba noastră în jurul identității sexuale”. [15]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Multe persoane gay, lesbiene și bisexuale s-au născut în culturi și religii care stigmatizează, reprimă sau judecă negativ orice sexualitate care diferă de o identitate și orientare heterosexuală. [16] [17] În plus, majoritatea heterosexualilor privesc în continuare actele non-heterosexuale ca dorințe sexuale tabu și neconvenționale și sunt în general ascunse în întregime sau mascate în diferite moduri. [8] Utilizarea expresiei non-heterosexal include orice persoană altele decât hetersexualii, precum gay, lesbiene și bisexuale. [18] Câteva exemple obișnuite includ iubitori de același sex, bărbați care fac sex cu bărbați (MSM), femei care fac sex cu femei (WSW), bi-curioși și Questioning (din en., cei care nu sunt siguri pe sexualitatea lor și experimentează).[9] [19] [20] Non-heterosexual este considerat un termen general mai bun decât homosexual, lesbianș și gay, LGBT sau queer pentru a fi mai neutru și fără bagajul sau discriminarea de gen care vine cu multe dintre alternative. [10] De exemplu, până în 1973, Asociația Psihologică Americană a enumerat homosexualitatea ca fiind o boală mentală și mai are încă conotații negative.[21]

Folosire[modificare | modificare sursă]

Eticheta non-heterosexual se găsește cu precădere în mediile de cercetare, eventual ca mijloc de a evita termenii considerați incorecte din punct de vedere politic, precum lesbiene, dyke, gay, bisexuali, etc. [17] [22] [23] Atunci când sunt folosiți de cei care nu se identifică ca LGB sau când sunt folosiți de persoane LGB în mod disprețuitor, termenii sunt considerați în general peiorativi, astfel încât non-heterosexual este un termen implicit și inofensiv, puțin probabil să ofenseze cititorii. [24] De exemplu, scara Kinsey poate fi împărțită între cei exclusiv heterosexuali și toți ceilalți. [25] Termenul a căpătat mai multă importanță în domeniul academic începând din anii 1980 și mai proeminent în anii '90 cu studii majore de identitate ale tinerilor non-heterosexuali și un număr mai mic de studii care privesc în mod special studenții non-heterosexuali.[26] Non-heterosexual este de asemenea folosit pentru a cuprinde persoane transsexuale și intersexuale, deoarece, deși acestea sunt identități de gen și nu identități sexuale, acestea se află în cadrul comunităților LGBT și umbrelă. [27] În plus, non-heterosexual cuprinde o mare varietate de termeni folosiți de diferite culturi ai căror proprii termeni nu s-ar putea traduce niciodată într-o identitate homosexuală sau bisexuală; pentru cercetarea și extrapolarea datelor este un termen practic și acceptat. [28]

Taxonomia non-heterosexual și non-heterosexualitate sunt folosite și la studierea familiilor de lesbiene și gay și a structurilor familiale ale acestora.[29]

Critică[modificare | modificare sursă]

Utilizarea termenului „non-heterosexual” pentru a face referire la persoanele LGBTQ ca termen general, ar putea perpetua heterosexualitatea ca normă .

Non-heterosexualitatea este adesea folosită pentru a descrie pe cei din comunitatea LGBTQIA cu identități non-cisgen. Acest lucru este considerat problematic, deoarece orientarea sexuală și identitatea de gen sunt diferite. Cu toate acestea, distincția dintre cele două este relativ modernă. Istoric „[persoanele transgen] au fost clasificate drept homosexuali de către toată lumea, inclusiv de medicii care s-au specializat în tratamentul lor, și abia în ultimii 50 de ani au fost teoretizați ca fiind diferiți în natură de homosexualitate”. Multe persoane încă nu reușesc să înțeleagă sau să facă distincția între minoritățile de gen și minoritățile sexuale. [30]

Informații corelate[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dilley, Patrick (). Queer Man on Campus: A History of Non-Heterosexual College Men 1945-2000. Routledge. pp. 4–16. ISBN 978-0-415-93337-7. Accesat în . 
  2. ^ Hinds, Hilary; Ann Phoenix; Jackie Stacey (). Working Out: New Directions For Women's Studies. Routledge. pp. 85–95. ISBN 978-0-7507-0043-6. Accesat în . 
  3. ^ Wikipedia. „Demografia orientării sexuale”. Accesat în . 
  4. ^ Wikipedia. „LGBTQIA+”. Accesat în . 
  5. ^ Stevens, Richard A Jr (). „Queer Man on Campus: A History of Non-Heterosexual College Men, 1945-2000”. Journal of College Student Development. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Jaggar, Alison M. (). Living with Contradictions: Controversies in Feminist Social Ethics. Westview Press. pp. 499–502. ISBN 978-0-8133-1776-2. Accesat în . [nefuncțională]
  7. ^ Munt, Sally (). Butch/femme: Inside Lesbian Gender. Continuum International Publishing Group. pp. 93–100, 226, 228. ISBN 978-0-304-33959-4. Accesat în . 
  8. ^ a b Mathijs, Ernest; Janet Jones (). Big Brother International: Format, Critics and Publics. Wallflower Press. pp. 1945–55. ISBN 978-1-904764-18-2. Accesat în . 
  9. ^ a b Jewkes, Yvonne (). Dot.Cons: Crime, Deviance and Identity on the Internet. Willan Publishing. pp. 59–65. ISBN 978-1-84392-000-7. Accesat în . 
  10. ^ a b Weeks, Jeffrey; Brian Heaphy; Catherine Donovan (). Same Sex Intimacies: Families of Choice and Other Life Experiments. Routledge. pp. viii. ISBN 978-0-415-25477-9. Accesat în . 
  11. ^ Taylor, Victor E.; Charles E. Winquist (). Encyclopedia of Postmodernism. Taylor & Francis. p. 327. ISBN 978-0-415-15294-5. Accesat în . 
  12. ^ Beasley, Chris; Charles E. Winquist (). Gender & Sexuality: Critical Theories, Critical Thinkers. Sage Publications Inc. p. 161. ISBN 978-0-7619-6979-2. Accesat în . 
  13. ^ Yip, Andrew K.T. (). „Queering Religious Texts: An Exploration of British Non-heterosexual Christians' and Muslims' Strategy of Constructing Sexuality-affirming Hermeneutics” (PDF). Nottingham Trent University. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . ; PDF version Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ Browne, Kath (). „Negotiations and Fieldworkings: Friendship and Feminist Research” (PDF). University of Brighton. Arhivat din original în . Accesat în . ;
  15. ^ Parker, Blaise Astra (mai 2004). „Queer Theory Goes To College”. Journal of Sex Research. Arhivat din original la . Accesat în .  "He includes interviews of some men who have a behaviorally bisexual pattern, but none of men who self-identify as bisexual. Therefore, the term non-heterosexual was inherently problematic to me, given that I am sensitive to issues of bisexual exclusion."
  16. ^ Althaus-Reid, Marcella; Ann Phoenix; Jackie Stacey (). Liberation Theology and Sexuality. Ashgate Publishing, Ltd. pp. 10–16. ISBN 978-0-7546-5080-5. Accesat în . 
  17. ^ a b Gelder, Ken; Sarah Thornton (). The Subcultures Reader. Routledge. pp. 421–9. ISBN 978-0-415-34416-6. Accesat în . 
  18. ^ Svensson, Travis K.; Charles E. Winquist (). A Bioethical Analysis of Sexual Reorientation Interventions: The Ethics of Conversion Therapy. Sage Publications Inc. p. 23. ISBN 978-1-58112-415-6. Accesat în . 
  19. ^ Joseph, Sherry (). Social Work Practice and Men who Have Sex with Men. Sage Publications Inc. p. 27. ISBN 978-0-7619-3352-6. Accesat în . 
  20. ^ Gullotta, Thomas P.; Martin Bloom (). Encyclopedia of Primary Prevention and Health Promotion. Springer. ISBN 978-0-306-47296-1. Accesat în . 
  21. ^ Gaddy, Jim (). Spectrum trains members to educate students: Group to host sexual identity discussions. The Daily Reveille. ISBN 978-0-306-47296-1. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Quam, Jean K.; Sarah Thornton (). Social Services for Senior Gay Men and Lesbians. Haworth Press. pp. 11–40, 93, 113. ISBN 978-1-56024-808-8. Accesat în . 
  23. ^ Clarke, Karen; Tony Maltby; Patricia Kennett (). Social Policy Review 19: Analysis and Debate in Social Policy, 2007. The Policy Press. p. 145. ISBN 978-1-86134-941-5. Accesat în . 
  24. ^ Klesse, Christian (). The Spectre of Promiscuity: Gay Male and Bisexual Non-Monogamies and Polyamories. Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0-7546-4906-9. Accesat în . 
  25. ^ Brooks-Gordon, Belinda; Andrew Bainham; Loraine Gelsthorpe (). Sexuality Repositioned: Diversity and the Law. Hart Publishing. p. 164. ISBN 978-1-84113-489-5. Accesat în . 
  26. ^ Dilley, Patrick (). „Which way out? A typology of non-heterosexual male collegiate identities”. Journal of Higher Education. Accesat în . 
  27. ^ Hines, Sally; Catherine Jones Finer; Bob Matthews (). Transforming Gender: Transgender Practices of Identity, Intimacy and Care. The Policy Press. pp. 32–41, 103–115. ISBN 978-1-86134-916-3. Accesat în . 
  28. ^ Murray, David A. B. (). „Who Is Takatapui? Maori Language, Sexuality and Identity in Aotearoa/New Zealand”. Anthropologica. 45 (2): 233–245. doi:10.2307/25606143. JSTOR 25606143. Accesat în . 
  29. ^ Dunne, Gillian A. (). Living "difference": Lesbian Perspectives on Work and Family Life. Haworth Press. pp. 1–12, 69–83. ISBN 978-0-7890-0537-3. Accesat în . 
  30. ^ Weiss, Jillian Todd (). „GL vs. BT: The Archaeology of Biphobia and Transphobia Within the U.S. Gay and Lesbian Community”. The Journal of Bisexuality. 3: 25–55. doi:10.1300/j159v03n03_02. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Non-heterosexual&oldid=16184301