Pedofilie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Pedofilie (grec. παις (pais) „copil“ și φιλια (philia) „prietenie“) este o tulburare mintală care se manifestă prin înclinația erotico-sexuală față de un copil. Pedofil este acea persoană care suferă de pedofilie. Un pedofil este atras sexual de o persoană cu vârsta sub 13-14 ani.[1] O persoană trebuie să aibă cel puțin 16 ani, și cel puțin cinci ani mai mare decât copilul prepubescent, pentru ca atracția să fie diagnosticată drept pedofilie.[1]

Termenul a fost folosit prima oară în anul 1896 de psihiatrul vienez Richard von Krafft-Ebing în lucrarea sa Psychopathia sexualis.

Trăsăturile principale ale acestei tulburări sexuale sunt:

  • Interesul sexual se manifestă numai pentru copii la vârsta de pubertate
  • Interesul sexual „primar” (dominant) este pentru copii
  • Acest interes este de durată lungă.

Ifantofilia (nepiofilia), pedofilia, hebefilia, efebofilia, gerontofilia, teleiofilia, androfilia și ginefilia sunt uneori utilizate în taxonomii care specifică interesele sexuale pe baza intervalelor de vârstă, pe care John Money le-a numit cronofilii⁠(en).

Pedofilii, pedosexualii, pedoabuzatorii și pedoviolatorii nu sunt parte a comunității LGBTQIA+, contrar a ceea ce, greșit, din cauza neinformării, crede majoritatea, deoarece pedofilia e o parafilie, nu este o orientare sexuală sau o identitate de gen.[2][3][4][5]

Abuzul sexual asupra minorilor[modificare | modificare sursă]

Formele de abuz sexual asupra copiilor includ pretinderea sau obligarea unui minor să se implice în activități sexuale (indiferent de rezultatul acestora), expunerea indecentă a organelor genitale ale abuzatorului, prezentarea de materiale pornografice, contactul sexual efectiv indiferent dacă se ajunge la copulare, contactul fizic dintre abuzator și organele genitale ale copilului, privirea organelor genitale ale copilului chiar și fără contact sexual sau folosirea copiilor pentru a produce materiale pornografice.[6]

Abuzul sexual asupra minorilor din partea persoanelor cu orientare heterosexuală este cu mult mai ridicat și frecvent, comparativ cu persoane de altă orientare.[7]

Nu toți cei care abuzează sexual copii sunt pedofili și nu toți pedofilii abuzează sexual copii.[8][9][10] Din aceste motive, unii cercetătorii se opun descrierii imprecise a tuturor celor care au abuzat copii drept pedofili.[11][12]

Conform Rezoluției Parlamentului European din 26 februarie 2014 referitoare la exploatarea sexuală și prostituția - impactul acestora asupra egalității de gen: se observă că între 80-95% dintre persoanele prostituate au suferit o formă de violență înainte de a se prostitua (viol, incest, pedofilie), că 62% dintre acestea declară ca au fost violate, iar 68% suferă de tulburări de stres post-traumatic - un procent similar cu cel al victimelor torturii[13]

Cele mai multe abuzuri împotriva minorilor se petrec în familie conform mai multor studii analizate și efectuate pe parcursul a 37 de ani.[14]

Se estimează că aproape 95% din abuzurile sexuale pot fi prevenite prin educație.[15]

Legalitatea[modificare | modificare sursă]

Pedofilia în sine nu este pedepsită de lege și nici definită ca atare, deoarece pedepsite sunt faptele concrete și nu senzațiile, sentimentele și dorințele. Pedofilul va fi pedepsit numai dacă cedează dorințelor sale primare și intră în acțiune.[necesită citare]Pedofilia e considerată o parafilie (dereglare mintală sau mentală; boală psihică), nu o infracțiune în sine. Doar pedo-violul, pedo-abuzul și pornografia infantilă sunt considerate infracțiuni.

Conform noilor modificări, făcute în 2020 în legislația românească, persoanele cu acte de pedoabuz sau pedoviol pot primi pedepse de până la 18 ani de închisoare.[16] Însă, mulți judecători, avocați și procurori nu fac diferența între un act de pedofilie sau de efebofilie (act sexual cu acceptul manipulat sau/și tacit al minorului) și viol pedofilic sau efebofilic (act sexual fără acceptul sau voința minorului) deseori confundînd aceste infracțiuni și considerând că abuzatorul poate fi iertat deși a făcut un act pedofilic, diferit de violul pedofilic.[17] Deși sunt două infracțiuni diferite care, în unele cazuri, se pot suprapune.

În legislația românească minor este orice persoană cu vârsta sub 18 ani. Major este orice persoană cu vârsta peste 18 ani. Totuși, în legislația românească, conform Art. 272: Vârsta matrimonială, din Noul Cod Civil, în unele situații poate fi aprobată căsătoria cu un minor de peste 16 ani.[18][19] Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu (Art. 39 NCC).[20]

Legalizarea căsătoriei pedofile. Vârsta legală pentru căsătorie.[modificare | modificare sursă]

Căsătoria pedofilă nu mai poate fi acceptată la nivel mondial deoarece conform ONU, sociologilor, psihologilor, psihiatrilor, apărătorilor ale drepturilor omului și legiuitorilor se consideră că interesul, bunăstarea, sănătatea fizică și psihică pentru un minor [și viitor adult] este peste interesul adultului. Acestă normă de drept fiind considerată normă fundamentală de drept internațional și considerată universal valabilă.

În România e legală căsătoria efebofilă[18] și teleiofilă.

Pe țări[modificare | modificare sursă]

Olanda[modificare | modificare sursă]

După C.E. Dettmeijer-Vermeulen, raportor național de trafic de persoane și violență sexuală asupra copiilor, 3% din făptași sunt femei,[21] 14,58% din victime sunt de sex masculin[21] și „cele mai multe victime sunt abuzate de un membru de familie, prieten sau cunoscut.”[21] Unul din șase făptași este el însuși minor.[7]

Aceste cifre indică clar faptul că abuzul heterosexual este cu mult mai frecvent și ridicat, decât cel ce ține de alte orientări sexuale.[7]

SUA[modificare | modificare sursă]

Groth și Birnbaum (1978) au categorisit abuzatorii sexuali în două grupuri: „fixați” și „regresați”.[22] Abuzatorii fixați au fost descriși drept fiind atrași sexual în mod primar către copii, în timp ce cei regresați mențin în mod preponderent relații sexuale cu alți adulți, sau chiar fiind căsătoriți. Studiul a arătat că orientarea sexuală nu era corelată cu sexul victimei, de exemplu bărbații care abuzaseră sexual băieți aveau adesea relații cu femei mature.[22]

Statistica arată că un pedofil după un tratament psihologic poate să devină recidivant într-un procent de 40-50 %.

Australia[modificare | modificare sursă]

Multe femei au observat că bărbații se uită la ele sexual încă de la vârsta de 7 ani.[23]

România[modificare | modificare sursă]

Până în 2018 conform statisticilor declarate de Direcția Națională de Probațiuni din România, există:

  • 785 de infractori sexuali au fost condamnați fără executare, fie că au agresat adulți sau copii. Ei sunt în libertate;
  • 507 infractori condamnați pentru act sexual cu minori, corupere sexuală și racolare de minori în scop sexual sunt liberi;
  • 142 de infractori condamnați sunt închiși pentru act sexual cu minori, corupere sexuală și racolare de minori în scop sexual;
  • 99% dintre cei condamnați sau cercetați au ofensat sau abuzat victime de sex feminin;[24]

Potrivit Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), în 2017, au fost înregistrate 417 cazuri de abuzuri sexuale asupra copiilor, dintre care 229 s-au petrecut în familie. Dintre acestea, 153 de cazuri au avut loc în mediul urban și 264 în mediul rural. 232 dintre copiii abuzați au mai puțin de 13 ani. În mai puțin de jumătate dintre aceste cazuri (205), agresorul este urmărit penal.[25]

Pînă în 2018 din toate procesele care s-au judecat pentru „act sexual cu un minor”, doar 25% din cazuri s-au finalizat cu pedepsirea agresorilor cu închisoare cu executare. 25% au primit pedepse „cu suspendare”, iar restul proceselor nu au ajuns la o sentință.[26]

Yemen[modificare | modificare sursă]

Yemen e printre multe tări musulmane în care e legalizată căsătoria pedofilă între un mascul adult și o femelă minoră și nu pedepsește actele și violurile pedofilice,[27] [28] însă doar pentru masculii abuzatori adulți asupra femelelor minore.[29]

Epideomiologie[modificare | modificare sursă]

Se estimează că aproape 5% dintre adulții masculi au comportament pedofilic, însă la persoanele de sex feminin ponderea nu a fost analizată în detaliu.[30][31][32] Majoritatea infractorilor sexuali împotriva copiilor sunt bărbați, deși infractori femele pot reprezenta 0,4% până la 4% dintre infractorii sexuali condamnați. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor presupun că estimările disponibile subreprezintă numărul real al femeilor pedofile.[33]

Unele organizații non-guvernamentale susțin că "1 din 3 fete și 1 din 7 băieți sunt abuzați sexual până la vârsta de 18 ani. Numai 1 din 10 copii care sunt abuzați sexual vor spune vreodată cuiva"[34]

Pedofilia la animale[modificare | modificare sursă]

S-a observat că există acte de pedofilie și la animale, insă nu pe intreaga viață a animalului și doar cazual, de obicei, doar între animale apropriate de etate.[35][36][37][38]

Alte informații[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b American Psychiatric Publishing. (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th Edition. American Psychiatric Publishing. 
  2. ^ Klassen, Williams, & Levitt (). „Facts About Homosexuality and Child Molestation”. 
  3. ^ Reuters Staff. „Fact check: The LGBTQ community is not adding "P" to their acronym”. Accesat în . 
  4. ^ CAMILLE CALDERA. „Fact check: LGBTQ community rejects false association with pedophiles”. Accesat în . 
  5. ^ T Sandfort (). „Pedophilia and the gay movement”. 
  6. ^ Medline Plus. U.S. (). Child Sexual Abuse. National Library of Medicine. 
  7. ^ a b c „Seksueel misbruik minderjarigen vrijwel altijd door bekenden”. 
  8. ^ Laws, Dr. Richard; William T. O'Donohue (). „H. E.Barbaree, M. C.Seto”. Sexual Deviance: Theory, Assessment, and Treatment. Guilford Press. pp. 175–93. ISBN 1-57230-241-0. 
  9. ^ „American Psychiatric Association Statement Diagnostic Criteria for Pedophilia” (PDF). American Psychiatric Association. . Arhivat din original (PDF) la . 
  10. ^ Weinrott, M. R.; Saylor, M. (). „Self-Report of Crimes Committed by Sex Offenders”. Journal of Interpersonal Violence. 6 (3): 286. doi:10.1177/088626091006003002. 
  11. ^ Lanning, Kenneth V. (). Child Molesters: A Behavioral Analysis (PDF) (ed. fifth). National Center for Missing and Exploited Children. pp. 29–30. 
  12. ^ Seto, Michael (). Pedophilia and Sexual Offending Against Children. Washington, DC: American Psychological Association. p. vii. 
  13. ^ Parlamentului European. „Rezoluţia Parlamentului European din 26 februarie 2014 referitoare la exploatarea sexuală și prostituția - impactul acestora asupra egalității de gen (2013/2103(INI))”. Accesat în . 
  14. ^ Niklas Långström, Kelly M Babchishin, Seena Fazel, Paul Lichtenstein, Thomas Frisell; Department of Medical Epidemiology and Biostatistics, Karolinska Institutet, Stockholm, Sweden, Swedish Prison and Probation Administration, Norrköping, Sweden, University of Ottawa, Institute of Mental Health, Ottawa, Canada, University of Oxford, Department of Psychiatry, Oxford, UK and Clinical Epidemiology Unit, Department of Medicine, Karolinska Institutet, Stockholm, Sweden. „Sexual offending runs in families: A 37-year nationwide study”. Accesat în . 
  15. ^ Laurens Kids Foundation. „Facts and Stats”. Accesat în . 
  16. ^ Alexandru Costea. „Pedepse mai mari pentru pedofili și membrii familiei care comit infracțiuni sexuale față de un minor”. Accesat în . 
  17. ^ Ziarul de Iasi; Pro TV. „Caz șocant la Iași. Pedofil tratat cu blândeţe de judecători pentru sinceritate”. Accesat în . 
  18. ^ a b Parlamentul Romaniei. „Art. 272: Vârsta matrimonială din Noul Cod Civil”. Accesat în . 
  19. ^ U.S. Government (). Country Reports on Human Rights Practices: Report Submitted to the Committee on Foreign Affairs, U.S. House of Representatives and Committee on Foreign Relations, U.S. Senate by the Department of State in Accordance with Sections 116(d) and 502B(b) of the Foreign Assistance Act of 1961, as Amended, Volume 2. U.S. Government Printing Office. 
  20. ^ https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-39-situatia-minorului-casatorit-capacitatea-de-exercitiu-capacitatea-civila-a-persoanei-fizice
  21. ^ a b c http://download.omroep.nl/nos/docs/BNRMOntuchtDEF.PDF
  22. ^ a b Groth, A. Nicholas; Birnbaum, H. Jean (). „Adult sexual orientation and attraction to underage persons”. Archives of Sexual Behavior. 7 (3): 175–81. doi:10.1007/BF01542377. PMID 666571. 
  23. ^ GEMMA BATH. „I was 11 and told to cover up." Women on the first time they noticed men looking at them sexually”. Accesat în . 
  24. ^ Cristian TOLONTAN. „MINISTERUL JUSTIȚIEI RECUNOAȘTE: PESTE 500 DE PEDOFILI DOVEDIȚI ȘI CONDAMNAȚI SUNT ÎN LIBERTATE, ÎN LOC DE ÎNCHISOARE! Un răspuns oficial al Direcției Naționale de Probațiuni arată că în dosarele infracțiunilor sexuale care au victime minori justiția e clementă: un condamnat cu executare, trei cu suspendare!”. Accesat în .  line feed character în |titlu= la poziția 119 (ajutor)
  25. ^ Delia Marinescu. „Am fost agresată de un pedofil, în Constanța, când aveam zece ani”. Accesat în . 
  26. ^ Adelina Rădulescu. „Neînțelesele argumente ale Guvernului în favoarea pedofililor și a violatorilor”. Accesat în . 
  27. ^ Girls Not Brides. „WHAT'S THE CHILD MARRIAGE RATE? HOW BIG OF AN ISSUE IS CHILD MARRIAGE?”. Accesat în . 
  28. ^ Sarah Ferguson. „Helping Girls Escape Early Marriage in Yemen”. Accesat în . 
  29. ^ Yaron Steinbuch. „Crowd cheers as two pedophiles are executed in Yemen”. Accesat în . 
  30. ^ Wesley Stephenson. „How many men are paedophiles?”. Accesat în . 
  31. ^ Royal Ottawa Health Care Group and University of Toronto, Brockville. „Pedophilia. Annual Review of Clinical Psychology”. Accesat în . 
  32. ^ Wikipedia. „Epidemiology. Pedophilia and child molestation”. Accesat în . 
  33. ^ Lisa J. Cohen, PhD , Igor I. Galynker, MD, PhD. „Psychopathology and Personality Traits of Pedophiles”. Accesat în . 
  34. ^ The Race Against Abuse of Children Everywhere. „Statistics & Information”. Accesat în . 
  35. ^ Meredith F. Small. „Casual Sex Play Common Among Bonobos”. Accesat în 1992.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  36. ^ Susannah Cahalan. „Penguins might just be nature's most perverted animals”. Accesat în . 
  37. ^ Jorge Ponseti,1,* Daniel Bruhn,1 Julia Nolting,1 Hannah Gerwinn,1 Alexander Pohl,1 Aglaja Stirn,1 Oliver Granert,2 Helmut Laufs,2 Günther Deuschl,2 Stephan Wolff,3 Olav Jansen,3 Hartwig Siebner,4,5 Peer Briken,6 Sebastian Mohnke,7 Till Amelung,8 Jonas Kneer,9 Boris Schiffer,10 Henrik Walter,7 and Tillmann H. C. Kruger9. „Decoding Pedophilia: Increased Anterior Insula Response to Infant Animal Pictures”. Accesat în . 
  38. ^ Akim Reinhardt. „Oh No, Bonobo”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]