Curtea Europeană a Drepturilor Omului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Organism European. Pentru alte sensuri, vedeți Convenția Europeană a Drepturilor Omului.


Court room of the ECtHR
o piesă din Zidul Berlinului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare.

Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție [1].

Judecători[modificare | modificare sursă]

Nume Țară Posiție Ales Terminarea mandatului [2]
Dean Spielmann Luxemburg Luxembourg President 2004
Josep Casadevall Andorra Andorra Vice-President 1998 02015-10-31 31 octombrie 2015
Guido Raimondi Italia Italy Vice-President 2010 02019-05-05 5 mai 2019
Isabelle Berro-Lefèvre Monaco Monaco Section President 2006 02015-09-10 10 septembrie 2015
Mark Villiger Liechtenstein Liechtenstein Section President 2006 02015-08-31 31 august 2015
Ayșe Ișıl Karakaș Turcia Turkey Section President 2008 02017-04-30 30 aprilie 2017
Boštjan Zupančič Slovenia Slovenia Judge 1998 02015-10-31 31 octombrie 2015
Elisabeth Steiner Austria Austria Judge 2001 02015-10-31 31 octombrie 2015
(Currently vacant) Armenia Armenia Judge vacant
Khanlar Hajiyev Azerbaidjan Azerbaijan Judge 2004 02015-10-31 31 octombrie 2015
Ján Šikuta Slovacia Slovakia Judge 2004 02013-10-31 31 octombrie 2013
Dragoljub Popović Serbia Serbia Judge 2005 02014-04-03 3 aprilie 2014
Päivi Hirvelä Finlanda Finland Judge 2007 02015-12-31 31 decembrie 2015
George Nicolaou Cipru Cyprus Judge 2008 02015-09-16 16 septembrie 2015
Luis López Guerra Spania Spain Judge 2008 02017-01-31 31 ianuarie 2017
András Sajó Ungaria Hungary Judge 2008 02017-01-31 31 ianuarie 2017
Mirjana Lazarova Trajkovska Republica Macedonia Macedonia Judge 2008 02017-01-31 31 ianuarie 2017
Ledi Bianku Albania Albania Judge 2008 02017-01-31 31 ianuarie 2017
Nona Tsotsoria Georgia Georgia Judge 2008 02017-01-31 31 ianuarie 2017
Nebojša Vučinić Muntenegru Montenegro Judge 2008 02017-08-26 26 august 2017
Kristina Pardalos San Marino San Marino Judge 2009 02018-09-20 20 septembrie 2018
Ganna Yudkivska Ucraina Ukraine Judge 2010 02019-06-14 14 iunie 2019
Vincent A. De Gaetano Malta Malta Judge 2010 02019-09-19 19 septembrie 2019
Angelika Nussberger Germania Germany Judge 2011 02019-12-31 31 decembrie 2019
Julia Laffranque Estonia Estonia Judge 2011 02020-01-03 3 ianuarie 2020
Paulo Pinto de Albuquerque Portugalia Portugal Judge 2011 02020-04-01 1 aprilie 2020
Linos-Alexandre Sicilianos Grecia Greece Judge 2011 02020-01-18 18 ianuarie 2020
Erik Møse Norvegia Norway Judge 2011 02020-10-09 9 octombrie 2020
Helen Keller Elveția Switzerland Judge 2011 02020-10-04 4 octombrie 2020
André Potocki Franța France Judge 2011 02020-06-21 21 iunie 2020
Paul Lemmens Belgia Belgium Judge 2012 02021-09-13 13 septembrie 2021
Helena Jäderblom Suedia Sweden Judge 2012 02021-10-31 31 octombrie 2021
Paul Mahoney Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord United Kingdom Judge 2012 02021-11-01 01 noiembrie 2021
Aleš Pejchal Cehia Czech Republic Judge 2012 02021-11-01 01 noiembrie 2021
Johannes Silvis Olanda Netherlands Judge 2012 02021-11-01 01 noiembrie 2021
Krzysztof Wojtyczek Polonia Poland Judge 2012 02021-11-01 01 noiembrie 2021
Valeriu Gritco Republica Moldova Moldova Judge 2012 02020-11-01 01 noiembrie 2020
Faris Vehabović Bosnia și Herțegovina Bosnia and Herzegovina Judge 2012 02020-12-03 03 decembrie 2020
Ksenija Turković Croația Croatia Judge 2012 02021-10-31 31 octombrie 2021
Dmitry Dedov Rusia Russia Judge 2013 02022-10-31 31 octombrie 2022
Egidijus Kūris Lituania Lithuania Judge 2013 02022-10-31 31 octombrie 2022
Robert Spano Islanda Iceland Judge 2013 02022-10-30 30 octombrie 2022
Iulia Motoc România Romania Judge 2013 02022-12-18 18 decembrie 2022
Jon Fridrik Kjølbro Danemarca Denmark Judge 2014 02023-04-02 2 aprilie 2023
(Currently vacant) Letonia Latvia Judge vacant
(Currently vacant) Republica Irlanda Ireland Judge vacant
(Curently vacant) Bulgaria Bulgaria Judge vacant

Sections[modificare | modificare sursă]

The Court is divided into five Sections, to which each of the judges is assigned. The following table presents the membership of each section, correct as of 1 February 2014.[3]

Composition of the Sections
Position Section I Section II Section III Section IV Section V
Section
President
Isabelle Berro-Lefèvre Ayșe Ișıl Karakaș Josep Casadevall Guido Raimondi Mark Villiger
Section
Vice-President
Elisabeth Steiner András Sajó Luis López Guerra Päivi Hirvelä Angelika Nußberger
Judge Khanlar Hajiyev Nebojša Vučinić Ján Šikuta George Nicolaou Dean Spielmann
Judge Mirjana Lazarova Trajkovska Helen Keller Dragoljub Popović Ledi Bianku Boštjan Zupančič
Judge Julia Laffranque Paul Lemmens Kristina Pardalos Nona Tsotsoria Ganna Yudkivska
Judge Paulo Pinto de Albuquerque Egidijus Kūris Johannes Silvis (Bulgarian Judge) (Currently vacant) Vincent A. De Gaetano
Judge Linos-Alexandre Sicilianos Robert Spano Valeriu Gritco Paul Mahoney André Potocki
Judge Erik Møse Jon Fridrik Kjølbro Iulia Motoc Krzysztof Wojtyczek Helena Jäderblom
Judge Ksenija Turković (Armenian Judge) (Currently vacant) Faris Vehabović Aleš Pejchal
Judge Dmitry Dedov (Latvian Judge) (Currently vacant) (Irish Judge) (Currently vacant)
Section Registrar S. Nielsen S. Naismith S. Philips F. Elens-Passos C. Westerdiek
Deputy Section Registrar A. Wampach A. Campos M. Tsirli F. Araçi M. Blasko

Președinți[modificare | modificare sursă]

Președinții Curții Europene a Drepturilor Omului
# Nume Începutul mandatului Sfârșitul mandatului Cetățenia
1 Baron Arnold Duncan McNair (1885-1975) 21 ianuarie 1959 3 mai 1965 Regatul Unit
2 René Cassin (1887-1976) 20 mai 1965 15 iunie 1968 Franța
3 Henri Rolin (1891-1973) 27 septembrie 1968 5 mai 1971 Belgia
4 Sir Humphrey Waldock (1904-1981) 5 mai 1971 21 ianuarie 1974 Regatul Unit
5 Giorgio Balladore Pallieri (1905-1980) 8 mai 1974 9 decembrie 1980 Italia
6 Gérard Wiarda (1906-1988) 30 ianuarie 1981 30 mai 1985 Țările de Jos
7 Rolv Ryssdal (1914-1998) 30 mai 1985 18 februarie 1998 Norvegia
8 Rudolf Bernhardt (*1925) 24 martie 1998 31 octombrie 1998 Germania
9 Luzius Wildhaber (*1937) 1 noiembrie 1998 18 ianuarie 2007 Elveția
10 Jean-Paul Costa (*1941) 19 ianuarie 2007 31 octombrie 2012 Franța
11 Dean Spielmann (*1962) 1 noiembrie 2012 Luxemburg

Statele membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului[modificare | modificare sursă]

Următoarele state sunt membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului:

Cine poate apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului[modificare | modificare sursă]

Categoria potențialilor reclamanți este imensă: pe lângă cele opt sute de milioane de locuitori ai Europei Mari și cetățenii din țări terțe care își au reședința sau tranzitează pe teritoriul acesteia, trebuie să avem în vedere milioane de asociații, de fundații, de partide politice, de întreprinderi etc. De asemenea persoanele care, în urma unor acte extrateritoriale ale statelor părți la Convenție, săvârșite în afara teritoriilor lor respective, intră sub jurisdicția lor și deci pot să apeleze la Curtea de la Strasbourg. La data de la 31 august 2010 erau încă nerezolvate peste 130.000 dintre cererile depuse. Majoritatea acestor cereri (peste 95%) sunt respinse, fără să fie examinate pe fond, pentru că nu au îndeplinit unul din criteriile de admisibilitate prevăzute de convenție.[1]

Materiale video de popularizare[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Depunerea unei petiții la CEDO[modificare | modificare sursă]

Depunerea unei petiții la CEDO se face în mai multe etape, prima etapă este de verificare a criteriilor de admisibilitate[1]. Pentru a se pute adresa Curții trebuie ca:

  • reclamantul să fi epuizat toate căile de atac oferite de către instanțele naționale
  • să nu fi trecut mai mult de șase luni de la epuizarea ultimei căi de atac (de la data hotărârii irevocabile la nivel național)
  • trebuie să fie capabil să dovedească că cel puțin unul dintre drepturile protejate de convenție i-a fost încălcat și că acest drept i-a fost încălcat de către unul dintre statele semnatare ale convenției
  • evenimentele supuse examinării trebuie să fi avut loc după data semnării convenției de către statul împotriva căruia se depune plângere

Verificarea admisibilității unei petiții se face în complete de unul, trei, șapte sau șaptesprezece judecători.

Informații relevante pot fi găsite aici:

Curtea pronunță hotărâri doar în cauze declarate admisibile. Ea deliberează cu privire la existența sau inexistența vreunei încălcări a drepturilor omului și poate acorda daune, după caz. Hotărârile curții sunt obligatorii pentru statele semnatare ale convenției în sensul că statul penalizat trebuie să plătească orice daune decise de instanță, să trateze aspectele semnalate de către reclamanți și să ia măsuri necesare pentru ca o situație similară să nu se repete. Măsurile disponibile statului includ adoptarea unei noi legi sau modificarea unei proceduri judiciare.

Relația cu alte instituții[modificare | modificare sursă]

Consiliul de miniștri, organul executiv al Consiliului Europei este organismul însărcinat să supravegheze respectarea hotărârilor Curții și adoptarea remediilor necesare. Acesta este compus din Miniștrii afacerilor externe ale statelor membre ale Consiliului Europei sau din reprezentanții lor permanenți. Consiliul de miniștrii se întâlnește în mod regulat pentru a verifica executarea hotărârilor Curții. Cauzele sunt înscrise ăe ordinea de zi până când membrii sunt convinși că o hotărâre a fost executată și că măsurile corespunzătoare decise au fost implementate pentru ca probleme similare să nu mai apară. Prezența reprezentanților tuturor statelor membre ale Consiliului asigură presiune politică asupra tuturor țărilor care își exercită obligațiile cu întârziere.

Efectele juridice[modificare | modificare sursă]

Hotărârile Curții au dus la un număr impresionant de schimbări în legislațiile naționale și, printre altele, au deschis drumul către: rejudecarea celor condamnați în urma unui proces inechitabil, restituirea imobilelor expropriate către proprietari sau plata unor indemnizații adecvate, acordarea unor permise de rezidență către persoanele amenințate cu deportarea sau eliminarea discriminărilor dintre cetățenii germani și cei străini în ceea ce privește alocațiile familiale.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • [www.echr.coe.int/ situl web oficial al Curții] (disponibil în limbile engleză și franceză)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c A se vedea ghidul practic cu privire la admisibilitate de la bibliografie
  2. ^ Procedure for electing judges to the European Court of Human Rights”. Committee on Legal Affairs and Human Rights, Parliamentary Assembly of the Council of Europe. 9 februarie 2011. p. 7. http://assembly.coe.int/CommitteeDocs/2011/09022011_procedureelctionsjuges_E.pdf. Accesat la 19 februarie 2011. 
  3. ^ Composition of the Sections”. European Court of Human Rights. http://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/judges&c=#newComponent_1346152041442_pointer. Accesat la 19 februarie 2014.