Alegeri în România
 |
| Acest articol face parte din seria: Politica României |
|
|
Alegerile generale din România au loc la fiecare patru ani, când se aleg membrii Parlamentului din Camera Deputaților și Senat. Mandatul acestora durează patru ani. Candidații, aleși printr-un sistem de liste proporționale, sunt în competiție pentru unul din cele 345 de locuri din Camera Deputaților (un deputat la 70.000 locuitori) și 140 în Senat (un senator la 160.000 locuitori). Odată cu referendumul constituțional din perioada 18–19 octombrie 2003 s-a pus și problema introducerii votului uninominal, însă Comisia Electorală a respins propunerile pentru introducerea acestei proceduri în februarie 2004. Conform aceluiași referendum alegerile prezidențiale au fost decalate, astfel că durata unui mandat de președinte este acum de cinci ani, spre deosebire de cel al unui parlamentar, care este limitată la patru ani. România are o formă de organizare și de conducere politică a societății bazată pe principiul exercitării puterii de către popor. Statul român se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale (Art. 1 Constituția României).
Desfășurare
[modificare | modificare sursă]Înainte de începerea fiecărui mandat parlamentar trebuie să aibă loc alegeri generale. De vreme ce durata unui mandat parlamentar este de patru ani, alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Cei patru ani încep de la prima întrunire a Parlamentului, la convocarea președintelui. Data alegerilor se află la discreția prim-ministrului.
Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, chiar când nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au totuși dreptul la câte un loc de deputat, putând fi reprezentate de o singură organizație.
Din 1990 încoace, toate alegerile generale s-au ținut duminica: o dată în mai, o dată în septembrie și de două ori în noiembrie.
Pragul electoral al partidelor este de 5 % din voturi. În 2004, numărul de mandate va scădea cu 5%, datorită scăderii numărului de locuitori. Comisia electorală a stabilit durata campaniei electorale la 30 de zile.
Eligibilitate
[modificare | modificare sursă]Oricine este cetățean român, are domiciliul stabil în România și a împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de 23 de ani pentru Camera Deputaților sau respectiv 33 de ani pentru Senat, poate deveni membru al Parlamentului României. Excepție fac debilii și alienații mintali puși sub interdicție precum și persoanele condamnate care prin hotărâre judecătorească definitivă și-au pierdut drepturile electorale. Cetățenii români din străinătate sunt și ei eligibili.
Legislație
[modificare | modificare sursă]Legea electorală din România a fost criticată pentru faptul că împiedică micile formațiuni să se înregistreze ca partide politice, prin impunerea strângerii unui minim de 200.000 de semnături.[1][2] De asemenea, marile partide au fost acuzate de fraude uriașe în procesul electoral premergător alegerilor parlamentare programate, criticii susținând că formațiunile politice de calibru din România au sute de mii de semnături false pe listele de adeziuni obligatorii prin lege.[3]
Sistem
[modificare | modificare sursă]Se folosește un sistem de reprezentare proporțională. De exemplu, un partid cu 20 % din voturi la nivel național va primi 20 % din locurile din Parlament. Totuși, în urma redistribuirii voturilor acordate partidelor care nu trec de pragul electoral, numărul de mandate acordate partidelor parlamentare poate deveni mai mare decât scorul electoral obținut. În cazul în care un partid deține majoritatea absolută, acesta își numește propriul cabinet. În cazul în care nici un partid nu întrunește jumătate din numărul total de voturi, de obicei se formează un guvern de coaliție, astfel încât partidele din coaliție să aibă împreună mai mult de jumătate din numărul de parlamentari. Este posibil însă și ca partidul cu cele mai multe locuri în parlament să formeze un guvern minoritar.
La 22 mai 2012, Camera Deputaților a adoptat legea electorală, fiind eliminat pragul electoral.[4]
Societate
[modificare | modificare sursă]Ca în orice societate democratică, preferințele de vot ale electoratului se pot schimba în decursul timpului. La alegerile trecute de obicei a existat un partid care a obținut o victorie clară. Partidul Social Democrat (PSD) a obținut patru astfel de victorii, în 1990, 1992, 2000 și respectiv 2016, întrerupt fiind de Convenția Democrată Română (CDR) în 1996.
În 2004, au fost alegeri prezidențiale câștigate de Alianța D.A. PNL-PD, președinte al României fiind ales Traian Băsescu (PD), reales în funcție în 2009 susținut de Partidul Democrat Liberal (PDL). Actualul președinte al României este Klaus Iohannis, ales din 2014 din partea PDL-PNL-FDGR/DFDR (ACL) și reales în 2019 din partea PNL-FDGR/DFDR (cu susținerea adițională a Alianței 2020 USR-PLUS și PMP în turul al II-lea).
După alegeri
[modificare | modificare sursă]Urnele se închid la ora 21, iar numărătoarea voturilor începe în majoritatea circumscripțiilor imediat. Rezultatele preliminare sunt anunțate la ora 23, iar cele finale la ora 3. Când numărătoarea voturilor se încheie, prima reacție oficială guvernamentală vine de la prim-ministrul în exercițiu. Acesta își păstrează funcția, dacă este susținut de majoritatea membrilor din noul parlament, sau demisionează, dacă partidul său a pierdut majoritatea.
Cel mai mare partid care nu participă la guvernare devine Opoziția Oficială. Partidele mici și fără locuri în guvern sunt considerate în mod colectiv drept opoziție.
De la Biroul Electoral Central s-a comunicat că în 2000 prezența la vot a fost de 65,31% (11.559.458). Au fost validate în total 10.839.424 voturi și anulate 706.761 voturi.
În prezent
[modificare | modificare sursă]În urma alegerilor din 6 decembrie 2020, Partidul Social Democrat (PSD) a obținut, la alegerile pentru Camera Deputaților, 28,9% din voturi, urmat de Partidul Național Liberal (PNL) cu 25,18% din voturi, Alianța USR-PLUS cu 15,37%, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) cu 9,08% și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR/RMDSZ) cu 5,74% din voturile valabil exprimate.
Procentele rezultate în urma centralizării voturilor pentru Senat au fost similare. În urma alegerilor, s-a format o coaliție de guvernare formată din Partidul Național Liberal (PNL), USR PLUS și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR/RMDSZ). La data de 23 decembrie 2020, Guvernul Cîțu a fost învestit în Parlament. Partidul Social Democrat (PSD) și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) au rămas în opoziție. După o serie semnificativă de divergențe în cadrul actului guvernamental, coaliția de centru-dreapta s-a destrămat. Ulterior, Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Național Liberal (PNL) și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR/RMDSZ) au format o coaliție largă, de uniune națională, mai precis Coaliția Națională pentru România (CNR). În prezent, UDMR/RMDSZ nu mai face parte din CNR, devenind, între timp, partid de opoziție. La data de 7 octombrie 2024, președintele Partidului Național Liberal (PNL), Nicolae Ciucă, a declarat că partidul pe care îl conduce oprește coaliția cu Partidul Social Democrat (PSD) dar rămâne în guvern.[5]
Rezultatele alegerilor parlamentare începând cu 1990
[modificare | modificare sursă]Rezultatele alegerilor prezidențiale începând cu 1990
[modificare | modificare sursă]Alegerile locale începând cu 1992
[modificare | modificare sursă]| Anul alegerilor | Dată | Prezență la vot | Prim-ministru | Partid |
|---|---|---|---|---|
| 1992 | 9–23 febuarie 1992 | 65% (tur I)
50% (tur II) |
Theodor Stolojan | Frontul Salvării Naționale (FSN) |
| 1996 | 2–16 iunie 1996 | 56,47% (tur I)
54,7% (tur II) |
Nicolae Văcăroiu | Partidul Democrației Sociale în România (PDSR) |
| 2000 | 4–18 iunie 2000 | 50,85% (tur I)
46,93% (tur II) |
Mugur Isărescu | Tehnocrat[a] |
| 2004 | 6–20 iunie 2004 | 54,23% (tur I)
50,17% (tur II) |
Adrian Năstase | Partidul Social Democrat (PSD) |
| 2008 | 1–15 iunie 2008 | 8.504.787 (tur I)
8.829.208 (tur II) 49,38% (tur I) 48,34% (tur II) |
Călin Popescu-Tăriceanu | Partidul Național Liberal (PNL) |
| 2012 | 10 iunie 2012 | 9.809.257
(56,39%)[12] |
Victor Ponta | Partidul Social Democrat (PSD) |
| 2016 | 5 iunie 2016 | 8.477.346
(48,43%)[13] |
Dacian Cioloș | Tehnocrat |
| 2020 | 27 septembrie 2020 | 8.420.741
(46,02%)[14] |
Ludovic Orban | Partidul Național Liberal (PNL) |
| 2024 | 9 iunie 2024 | 9.043.191 (50,02%)[15] |
Marcel Ciolacu | Partidul Social Democrat (PSD) |
Rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European începând cu 2007
[modificare | modificare sursă]Alegeri viitoare
[modificare | modificare sursă]| Alegeri | Dată |
|---|---|
| Alegeri prezidențiale în România, 2024 | 24 noiembrie 2024, posibil un tur 2 pe 8 decembrie 2024 dacă niciun candidat nu o să obțină peste 50% din voturi |
| Alegeri legislative în România, 2024 | 1 decembrie 2024 |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Premier în timpul guvernării Convenției Democrate Române (CDR).
- ^ Sistemul ticăloșit al listelor de semnături, 12 octombrie 2016, Daniel Gorgonaru, Adevărul, accesat la 13 octombrie 2016
- ^ Biziday, Biziday
- ^ Rețeta prin care partidele fură semnături ca să-și valideze listele de candidați. Paleologu: „Folosesc baze de date“, 13 octombrie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 13 octombrie 2016
- ^ Legea electorală, adoptată în Parlament. Pragul electoral a fost eliminat, 22 mai 2012, alba24.ro
- ^ Cristian Andrei Leonte și Damian Matei (). „BREAKING Nicolae Ciucă anunță ruperea coaliției cu PSD, dar PNL rămâne în guvern: „Coaliția de guvernare cu PSD se oprește aici. Rămânem în Executiv doar pentru a împiedica escaladarea completă a abuzurilor pe care le pot realiza pentru a câștiga alegerile / PSD are în ADN-ul său abuzul de putere și comportamentul de partid-stat"”. G4Media.ro. Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „PROCES VERBAL privind rezultatul pentru alegerea Președintelui României 22 noiembrie 2009” (PDF). Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „PROCE - VERBAL privind rezultatul pentru alegerea Președintelui României 6 decembrie 2009” (PDF). Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „PROCES - VERBAL privind rezultatul votării pentru alegerea PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI 2 noiembrie 2014” (PDF). Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „PROCES - VERBAL privind rezultatul votării pentru alegerea PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI 16 noiembrie 2014”. Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „Prezenta vot”. Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „Prezenta vot”. Accesat în .
- ^ „Rezultate | BEC - Alegeri pentru Autoritatile Administratiei Publice locale 2012”. beclocale2012.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „2016bec.ro”. www.2016bec.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „Prezenta vot”. Accesat în .
- ^ Biroul Electoral Central - România. „Prezenta vot”. Accesat în .
- ^ „PROCES - VERBAL*) privind centralizarea voturilor si atribuirea mandatelor la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din data de 09 iunie 2024” (PDF). Biroul Electoral Central (BEC). Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- InfoAlegeri - Informatii despre alegerile din Romania
- Alegeri-Romania - Portalul alegerilor electorale din România, informații despre candidați, liste complete candidați Arhivat în , la Wayback Machine.
- Alegeri.tv - Website apolitic si impartial dedicat alegerilor locale, parlamentare, prezidentiale si europarlamentare din Romania Arhivat în , la Wayback Machine.
- Alegeri24.ro - Știri, informații utile legate de alegeri, referendum. Sondaje de opinie Arhivat în , la Wayback Machine.
- Povestea fraudelor electorale în România din 1870 încoace. „Revoluția statului împotriva cetățenilor săi”, 7 decembrie 2012, Matei Udrea, Adevărul
- Votul, interzis norodului acum 100 de ani. Cât plăteau românii înstăriți pentru a-și exprima opțiunea politică, 27 octombrie 2014, Borcea Stefan, Adevărul
- Alegerile în România, pe vremea când toată țara era roșie. Cum funcționa mecanismul diabolic prin care comuniștii alegeau șeful statului, 22 octombrie 2014, Mariana Iancu, Borcea Stefan, Stefan Both, Corespondenți „Adevărul”, Adevărul
- VIDEO Cum ne-au convins Iliescu, Băsescu și Constantinescu să-i votăm. Detalii din spatele sloganurilor, de la „Nu ne vindem țara!“ până la „Să trăiți bine!“, 23 octombrie 2014, Florina Pop, Sinziana Ionescu, Cezar Pădurariu, Corespondenți „Adevărul”, Adevărul
- VIDEO Loviturile de grație în finalele prezidențiale, la TV. De ce n-a contat democrația lui Rațiu, dar am mizat pe „blestemul comuniștilor” lui Băsescu, 24 octombrie 2014, Florina Pop, Sinziana Ionescu, Cezar Pădurariu, Corespondenți „Adevărul”, Adevărul
- Românii și șeful statului. Cum ar fi arătat țara dacă ar fi votat doar Moldova și Oltenia? Ardealul și Banatul, o altă Românie, 26 octombrie 2014, Corespondenți „Adevărul”, Adevărul
- Torpile de campanie: de la „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?“ la căprioara lui Năstase și candidatul 007, 16 octombrie 2014, Iulia Marin, Adevărul
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||
