Cefuroximă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cefuroximă
Formula structurală
Nume comun
Nume IUPAC
(6R,7R)-Acid 4-(carbamoiloximetil)-8- [(2Z)-(2-furil)-2-metoxiimino-acetiyl]amino -7-oxo- 2-tia-6-azabiciyclo[4.2.0]oct -4-en-5-carboxilic
Identificare
Număr CAS 55268-75-2
Cod ATC J01DC02
Date clinice
Statut legal
Toxicomanie
(dependență)
Căi de administrare orală
intramusculară
intravenoasă
Date farmacocinetice
Metabolism sub formă de axetil este metabolizat la acetaldehidă și acid acetic
Biodisponibilitate 37% pe stomacul gol
52 % după ingestia de alimente
Timp de înjumătățire
(biologic)
80 minute
Mod de excreție renală (66-100%)
Doza letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Date chimice
Formulă chimică C16H16N4O8S
Masă molară 424,386 g/mol
Densitate
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate
în apă
Solubilitate
Fraze R
Fraze S
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cefuroxima este un antibiotic din grupa cefalosporinelor de a II -a generație rezistentă la majoritatea beta-lactamazelor cu efect asupra unui spectru larg de germeni grampozitivi și gramnegativi.

Indicații terapeutice[modificare | modificare sursă]

Este indicat în tratamentul infecțiilor produse de germeni sensibil avînd o bună stabilitate față de beta-lactamazele bacteriene, este activ și față de multe tulpini rezistente la ampicilină și amoxicilină.

Specii sensibile: Staphylococcus sensibil sau nu la peniciline, Streptococcus (cu excepția streptococilor din grupa D), Corynebacterium, Clostridium (cu excepția Clostridium difficile), Escherichia coli, Klebsiella, Proteus mirabilis, Providentia, Salmonella, Shigella, Haemophilus influenzae (inclusiv tulpinile de Haemophilus influenzae rezistente la ampiciline), Haemophilus para-influenzae, Branhamella catarrhalis, Neisseria meningitidis și N. gonorrhoeae (producători sau nu de penicilinaze)

Specii de obicei rezistente (CMI 32 mcg/ml): Staphylococcus meticilin-rezistent, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Bacteroides fragilis, Proteus vulgaris, Serratia, Pseudomonas spp, Clostridium difficile, Campylobacter spp, Acinetobacter.

Specii inconstant sensibile: Proteus morganii, Proteus rettgeri, Enterobacter, Citrobacter.