Inhibitor al pompei de protoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Inhibitorii pompei de protoni (IPP) reprezintă o clasă de medicamente a căror acțiune principală este diminuarea producerii de acid gastric. În cadrul acestei clase, nu există dovezi referitoare la eficacitatea relativă a fiecărui reprezentat față de restul.[1][2]

Inhibitorii pompei de protoni sunt cei mai potenți agenți de reducere a secreției gastrice,[3] depășind ca și utilizare în prezent medicamentele din clasa antagoniștilor receptorilor H2. De asemenea, sunt printre cele mai comercializate medicamente la nivel mondial, iar omeprazolul se află pe lista OMS a medicamentelor esențiale.[4]

Cele mai comune exemple de inhibitori ai pompei de protoni sunt: omeprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul, lansoprazolul și dexlansoprazolul.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Formulări[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „[99] Comparative effectiveness of proton pump inhibitors | Therapeutics Initiative”. . Accesat în . 
  2. ^ Dean, Laura (). „Comparing Proton Pump Inhibitors”. PubMed Health (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ Sachs, G.; Shin, J. M.; Howden, C. W. (). „Review article: The clinical pharmacology of proton pump inhibitors”. Alimentary Pharmacology and Therapeutics. 23: 2–8. doi:10.1111/j.1365-2036.2006.02943.x. PMID 16700898. 
  4. ^ „WHO Model List of EssentialMedicines” (PDF). World Health Organization. octombrie 2013. Accesat în . 


Antiulceroase A02 (A02BC Inhibitoare ale pompei de protoni) editează

Omeprazol Esomeprazol Pantoprazol Rabeprazol