Eritromicină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eritromicină
Nume comun
Număr CAS
Cod ATC
Statut legal
Toxicomanie
(dependență)
Căi de administrare
Metabolism
Biodisponibilitate
Timp de înjumătățire
(biologic)
Mod de excreție
Doza letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Formulă chimică
Masă molară
Densitate
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate
în apă
Solubilitate
Fraze R
Fraze S
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Un antibiotic de tip macrolidic ce împiedică multiplicarea microorganismelor

Eritromicina este un antibiotic din clasa macrolidelor.

Mod de acțiune[modificare | modificare sursă]

Eritromicina intervine în procesul de dezvoltare a bacteriilor prin interferarea sintezei proteice [1].Eritromicina se leagă ireversibil de subunitatea ribozomală 50S [2](de secvența 23s), împiedicând astfel sinteza proteinelor bacteriene. Eritromicina are acțiune competitivă pentru această subunitate cu clindamicina și cloramfenicolul.

Spectru de acțiune[modificare | modificare sursă]

Spectrul eritromicinei este asemănător cu cel al penicilinei, activă și față de unele tulpini de stafilococ penicilinorezistent. Acțiunea, în general, este bacteriostatică sau bactericidă funcție de doză. Acționează, mai ales, asupra germenilor grampozitivi (streptococi, pneumococi) ca și asupra unor germeni gramnegativi (neisserii, haemophili), spirochete, rickettsii, micoplasme. Foarte necesară în tratamentul difteriei și pentru sterilizarea purtătorilor de bacil difteric.

Metabolism[modificare | modificare sursă]

Difuzează la nivelul pleurei, peritoneului și a placentei, nu traversează meningele neinflamat. Se elimină prin bilă, urină (sub formă de metabolit the 8,9-anhidroeritromicin A 6,9-semiacetal [3]) și prin secreția lactată (concentrații mai mari ca în plasmă).

Indicații[modificare | modificare sursă]

  • infecțiile cu germeni sensibili la eritromicină și rezistenți la penicilină;
  • infecții cu germeni penicilinosensibili la persoanele penicilinalergice;
  • infecții ușoare cu stafilococi rezistenți la penicilină;
  • tratament de elecție în difterie;
  • infecții streptococice: scarlatină, endocardită, angină;
  • pneumonii pneumococice;
  • gonoree și șancru moale.

Contraindicații[modificare | modificare sursă]

Nu se administrează la bolnavii cu disfuncție hepatică, alergici la eritromicină și în infecțiile cu germeni rezistenți la macrolide.

Reacții adverse:

  • tulburări gastrointestinale (greață, vărsături, diaree), care dispar după întreruperea tratamentului sau după diminuarea dozei. În cursul tratamentelor prelungite (peste 7 zile cu
  • fenomene hepatotoxice la tratament de lungă durată

Mod de administrare[modificare | modificare sursă]

Adulți și adolescenți, 0,020-0,025 g/kg corp/24 ore, fracționat, în prize administrate la 6 ore interval (aproximativ 0,200-0,300 g pentru o priză); Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore în patru prize.Se preferă administrarea sub formă de siropuri.

Farmacografie[modificare | modificare sursă]

  • Eritromicină comprimate - Europharm
  • Eritromicină propionil , comprimate - Antibiotice Iași
  • Erytrodar, tablete - Dar Al Dawa Pharma
  • Erytro Teva, pulbere suspensie
  • Ilosone soluție buvabilă
  • Eritro 200 pulbere suspendabilă Lek

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


Macrolide (J01)

Azitromicină, Claritromicină, Diritromicină, Eritromicină, Josamicină, Oleandomicină, Roxitromicină, Spiramicină. Troleandomicină