Eritromicină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eritromicină
Erythromycin A skeletal.svg
Erythromycin 3d structure.png
Identificare
Număr CAS114-07-8[1]  Modificați la Wikidata
PubChem12560[2]  Modificați la Wikidata
DrugBank00199[3]  Modificați la Wikidata
ChemSpider12041[4]  Modificați la Wikidata
UNII63937KV33D[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD00140[5]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL532[6]  Modificați la Wikidata
Cod ATCD10AF02[7]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date clinice
Cale de administrareadministrare orală
Terapie intravenoasă[*]
Medicație topică  Modificați la Wikidata
Date chimice
FormulăC₃₇H₆₇NO₁₃[2]  Modificați la Wikidata
Masă molară733,461 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata

Eritromicina este un antibiotic din clasa macrolidelor, fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene.[8][9] Printre acestea se numără: infecții de tract respirator, infecții ale pielii, clamidioze, boala inflamatorie pelviană și sifilis.[8] Căile de administrare disponibile sunt orală, intravenoasă și intramusculară, topică, oftalmică.[8]

Eritromicina a fost izolată pentru prima dată în anul 1952 din specia Saccharopolyspora erythraea.[8][9][10] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[11]

Utilizări medicale[modificare | modificare sursă]

Indicații[modificare | modificare sursă]

  • infecțiile cu germeni sensibili la eritromicină și rezistenți la penicilină;
  • infecții cu germeni penicilinosensibili la persoanele penicilinalergice;
  • infecții ușoare cu stafilococi rezistenți la penicilină;
  • tratament de elecție în difterie;
  • infecții streptococice: scarlatină, endocardită, angină;
  • pneumonii pneumococice;

Forme disponibile[modificare | modificare sursă]

Eritromicina este condiționată în forme farmaceutice de uz oral și de uz parenteral, însă pentru îmbunătățirea absorbției, solubilității și stabilității se realizează optimizări asupra moleculei bază.

Următoarele forme sunt disponibile pentru uz oral:[12]

  • eritromicină bază (capsule, tablete - gastrorezistente)
  • estolat de eritromicină (capsule, suspensie oral de uz oral, comprimate), contraindicate în sarcină[13]
  • etilsusccinat de eritromicină (suspensie de uz oral, comprimate)
  • stearat de eritromicină (suspensie de uz oral, comprimate)

Următoarele forme sunt disponibile pentru uz parenteral:[12]

  • lactobionat de eritromicină

Mod de acțiune[modificare | modificare sursă]

Un antibiotic de tip macrolidic ce împiedică multiplicarea microorganismelor

Eritromicina intervine în procesul de dezvoltare a bacteriilor prin interferarea sintezei proteice [1].Eritromicina se leagă ireversibil de subunitatea ribozomală 50S [2](de secvența 23s), împiedicând astfel sinteza proteinelor bacteriene. Eritromicina are acțiune competitivă pentru această subunitate cu clindamicina și cloramfenicolul.

Spectru de acțiune[modificare | modificare sursă]

Spectrul eritromicinei este asemănător cu cel al penicilinei, activă și față de unele tulpini de stafilococ penicilinorezistent. Acțiunea, în general, este bacteriostatică sau bactericidă, în funcție de doză. Acționează, mai ales, asupra germenilor grampozitivi (streptococi, pneumococi) ca și asupra unor germeni gramnegativi (neisserii, haemophili), spirochete, rickettsii, micoplasme. Foarte necesară în tratamentul difteriei și pentru sterilizarea purtătorilor de bacil difteric.

Metabolism[modificare | modificare sursă]

Difuzează la nivelul pleurei, peritoneului și a placentei, nu traversează meningele neinflamat. Se elimină prin bilă, urină (sub formă de metabolit 8,9-anhidroeritromicin A 6,9-semiacetal [3]) și prin secreția lactată (concentrații mai mari ca în plasmă).

Contraindicații[modificare | modificare sursă]

Nu se administrează la bolnavii cu disfuncție hepatică, alergici la eritromicină și în infecțiile cu germeni rezistenți la macrolide.

Reacții adverse:

  • tulburări gastrointestinale (greață, vărsături, diaree), care dispar după întreruperea tratamentului sau după diminuarea dozei. În cursul tratamentelor prelungite (peste 7 zile cu
  • fenomene hepatotoxice la tratament de lungă durată

Mod de administrare[modificare | modificare sursă]

Adulți și adolescenți, 0,020-0,025 g/kg corp/24 ore, fracționat, în prize administrate la 6 ore interval (aproximativ 0,200-0,300 g pentru o priză); Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore în patru prize.Se preferă administrarea sub formă de siropuri.

Farmacografie[modificare | modificare sursă]

  • Eritromicină comprimate - Europharm
  • Eritromicină propionil , comprimate - Antibiotice Iași
  • Erytrodar, tablete - Dar Al Dawa Pharma
  • Erytro Teva, pulbere suspensie
  • Ilosone soluție buvabilă
  • Eritro 200 pulbere suspendabilă Lek

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d erythromycin (în engleză), Unique Ingredient Identifier[*] 
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Eritromicină”, erythromycin (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b Erythromycin (în engleză), DrugBank, accesat în  
  4. ^ a b (-)-Erythromycin (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b erythromycin A (în engleză), ChEBI, accesat în  
  6. ^ a b ERYTHROMYCIN (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  7. ^ a b Erythromycin (în engleză), DrugBank,  
  8. ^ a b c d „Erythromycin”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în . 
  9. ^ a b „Erythromycin”, DrugBank - Canadian Institutes of Health Research, accesat în  
  10. ^ Vedas, J. C. (). Biosynthesis : polyketides and vitamins. Berlin [u.a.]: Springer. p. 52. ISBN 9783540669692.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  11. ^ „WHO Model List of Essential Medicines (19th List)” (PDF). World Health Organization. aprilie 2015. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în iunie 2019. 
  12. ^ a b „Erythromycin Oral, Parenteral Advanced Patient Information”. Drugs.com. Arhivat din originalul de la . 
  13. ^ Sexually Transmitted Diseases Treatment Guidelines 2006 Arhivat 2010-02-11 la Wayback Machine. Centers for Disease Control and Prevention. MMWR 2006;55