Boala Crohn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Boala Crohn
Patterns of Crohn's Disease.svg
Clasificare și resurse externe
Specialitate Gastroenterologie
ICD-10 K50
ICD-9-CM 555
OMIM 266600
DiseasesDB 3178
MedlinePlus 000249
eMedicine med/477 ped/507 radio/197
Patient UK Boala Crohn
MeSH D003424

Boala Crohn este un proces inflamator idiopatic, care poate afecta orice porțiune a tractului alimentar. O treime din cazuri afectează ileonul (ileita), jumătate din cazuri prezintă afectarea ileonului terminal și a colonului ascendent (ileo-colita), iar 15% din cazuri - doar colonul.

Pacienții cu boala Crohn prezintă risc crescut de a dezvolta cancer de colon. Maladia Crohn prezintă complicații semnificative, precum ocluzia intestinală (îngustarea lumenului intestinal), abcesul (cu risc de perforare), fistulizarea, megacolonul, cancerul colorectal.

Simptome[modificare | modificare sursă]

Gastrointestinale[modificare | modificare sursă]

  • Dureri abdominale, vomă;
  • Balonare, diaree;
  • Disconfort perianal - o treime din pacienți fac boala perianală, manifestată prin fisuri, fistule și abcese perianale.

Sistemice[modificare | modificare sursă]

  • (copii) întârzierea creșterii;
  • pierdere în greutate (datorată malabsorbției);

Extraintestinale[modificare | modificare sursă]

  • iritații ale pielii, erythema nodosum;
  • leziuni aftoase bucale;
  • uveita, episclerita;
  • gangrena;
  • litiaza biliară;
  • litiaza renală (rar).

Cauza[modificare | modificare sursă]

Cauzele pot fi de natură:

Imunologică[modificare | modificare sursă]

Se pare că maladia Crohn ar putea fi de natură auto-imună, probabil declanșată de un agent infecțios. Inflamația este declanșată de o secreție foarte crescută de citokine de către limfocitele Th17 și Th1. Una din genele implicate în boala Crohn, ATG16L1, induce autofagie și împiedică neutralizarea unor specii de bacterii invazive.

Genetică[modificare | modificare sursă]

Boala Crohn nu se transmite ereditar, dar există numeroși factori genetici care predispun la maladie. Până acum, au fost asociate apariției maladiei în jur de 30 de gene, printre care și NOD2 (care în mod normal codifică proteine care recunosc peptidoglicanul de pe pereții bacterieni; mutații ale acesteia predispun la maladii auto-imune).

Bacteriană[modificare | modificare sursă]

Unele studii au sugerat implicarea Mycobacterium avium subspecies paratuberculosis. De asemenea, microbiota intestinală prezintă o modificare a raportului Firmicutes/Bacteroidetes în defavoarea primeia: de la 10:1 la un subiect normal, la 1:1 până la 3:1 la un subiect afectat.

Legată de mediu[modificare | modificare sursă]

Boala Crohn este asociată unui consum crescut de proteine animale și acizi polinesaturați omega-3 și omega-6, precum și unui consum redus de proteine de natură vegetală. De asemenea, fumatul, medicația contraceptivă și stresul cresc riscul apariției maladiei.

Fiziopatologie[modificare | modificare sursă]

Macroscopic, următoarele modificări sunt caracteristice:

  • Fenomenul garden hose: fibroză cauzat de stenoza intestinală;
  • Fenomen cobblestone: zone inflamate ale mucoasei alternează cu zone ulcerate ale mucoasei, creând un aspect pietruit.
  • Aspect de conglomerat tumoral inflamator: diversele secțiuni ale intestinelor rămân împreună.

Histologic, se observă în principal o acumulare de limfocite, granulocite și histiocites în biopsia tesutului intestinal inflamat. Ganglionii limfatici adiacenți sunt adesea măriți. Adesea se formează granuloame, acumulări de celule derivate din macrofage, (inconstante și non-patognomonice), ce pot fi diferențiate în două tipuri: de tip epitelioid și microgranulome (mici și fără necroză centrală). Inflamația este transmurală (afectează structura întregului perete al intestinului). Există de obicei o trecere bruscă de la țesut neafectat la țesut ulcerat.

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

  • Endoscopie: colonoscopia este cea mai indicată pentru depistarea maladiei Crohn.
  • Teste radiologice: când maladia interesează numai intestinul subțire. După ingestia sulfatului de bariu, este realizată o radiografie, care depistează inflamații sau stenoze ale intestinului subțire.
  • Depistarea anemiei (ca urmare a absorbției insuficiente de vitamina B12).

Diagnostic diferențial[modificare | modificare sursă]

Durerea abdominală colicativă și diareea sunt tipice atat pentru sindromul de colon iritabil, cât și pentru boala Crohn, dar în primul caz, radiografiile sunt normale. Febra acută și durerile în cadranul inferior drept pot sugera apendicita sau enterita cu Yersinia. La limfomul intestinal, radiografia poate prezenta modificări ce mimează boala Crohn. Diverticulita cu formare de abcese poate fi cu greu diferențiată în faza acută de boala Crohn.

Tratament[modificare | modificare sursă]

Nutriția[modificare | modificare sursă]

  • Se impune o dietă echilibrată:
    • fără lactoză, în cazul pacienților intoleranți la lactoză;
    • suplimentarea fibrelor, în cazul pacienților cu afectare colică predominantă;
    • săracă în fibre, în cazul pacienților cu simptome obstructive.
  • Terapie enterală;
  • Nutriție parenterală.

Medicație simptomatică[modificare | modificare sursă]

  • Antidiareice;

Tratament specific[modificare | modificare sursă]

  • Derivați de acid 5-aminosalicilic - diminuează semnele clinice ale bolii acute a colonului;
  • Corticosteroizi - elimină simptomele clinice acute;
  • Imunomodulatoare - tratamentul pe termen lung al bolii.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]