Antihipertensiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


Antihipertensivele sunt o clasă de medicamente folosite în tratamentul bolii hipertensive. Scopul terapiei antihipertenisve constă în reducerea complicațiilor posibile ale hipertensiunii sanguine. Presiunea crescută a sângelui în teritoriul arterial, în special în arterele cu un diametru mai mic de 1 mm, creează premizele bolii ischemice cu manifestările sale de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Există mai multe clase de medicamente antihipertensive, care ajută la scăderea valorilor tensiunii arteriale prin diferite metode. Printre cele mai folosite antihipertensive sunt diureticele tiazidice, blocantele canalelor de calciu, inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei, antagoniștii receptorilor de angiotensină II (sartani) și betablocantele.

Prescrierea acestor clase diferă în funcție de clasificarea hipertensiunii, în forme ușoare, medii și severe și a protocoalelor naționale de management ale hipertensiunii arteriale. Astfel obiectivul principal al tratamentul constă în scăderea valorilor tensionale la un nivel în care complicațiile hipertensiunii arteriale pot fi împiedicate să apară. Vârsta pacienților, bolile asociate și afectarea organelor-țintă constituie restricții importante în prescrierea dozelor și a clasei de antihipertensiv administrat. În cadrul acestor clase există diferențe semnificative în materie de cost, indicații, contraindicații și efecte adverse. Alegerea unor medicamente scumpe cu o acțiune terapeutică mai slabă ori egală cu a unui medicament mai ieftin afectează bugetele de sănătate și în general promovează abandonarea unui tratament mai ieftin în defavoarea medicamentelor mai noi și de obicei mai scumpe.

Diuretice[modificare | modificare sursă]

Hidroclorotiazida, un diuretic tiazidic popular.

Diureticele acționează asupra rinichiului prin împiedicarea reabsorbției de apă și sodiu la nivel de nefron.