Selecție naturală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existență), a indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea indivizilor cu însușiri avantajoase din punct de vedere biologic. Teoria selecției naturale a fost elaborată de Charles Darwin. Conform acestei teorii, natura produce spontan variații: - dăunătoare, - indiferente, - avantajoase, iar varietățile se conturează ca specii în curs de formare. Există și fenomene evolutive care nu urmează mecanismul selecției naturale. În populațiile mici se manifestă efectul Sewall Wright sau driftul genetic, supraviețuirea urmând legile întâmplării.

Principiile selectiei[modificare | modificare sursă]

  1. Animalele pot da naștere la mai mulți urmași;
  2. Dacă există mai mulți urmași ai unui animal, atunci între aceștia se va ivi o luptă pentru resurse și supraviețuire;
  3. Între membrii unei specii pot exista trăsături distincte (variatii),
  4. Indivizii cu o trăsătură/variație pot să se adapteze mai bine sau mai rau la condițiile unui mediu în functie de trăsătura dată.

Selectia naturala si evolutia[modificare | modificare sursă]

Importanta selectiei in evolutionism[modificare | modificare sursă]

Cel mai important punct in legatura cu selectia este ca explica nu doar schimbarea dar schimbarea de un anumit tip,cea in directia avantajului adaptativ - explica ochiul si mana si toate trasaturile organice care sunt esenta argumentului teleologic pentru existenta lui Dumnezeu. Biologi moderni ca Richard Dawkins considera ca selectia naturala este singurul mecanism care ar putea in principiu sa explice adaptarea.Asadar chiar daca dovezile empirice (ale paleontologiei) ar lipsi cu desavarsire,selectia naturala se infatiseaza ca un mecanism de tip a priori,singurul care poate functiona pentru a explica existenta avantajelor adaptative. Dar in istoria gandirii mai multe mecanisme au fost propuse si considerate ca fiind mecanisme ce pot explica in mod potential adaptarea: design-ul inteligent,organicismul,dezvoltarea(development),macromutatiile. Conceptul adaptarii poate desemna doua lucruri diferite:o data se poate referi la procesul prin care organismele devin bine ajustate la mediul lor,fie poate face referinta la diferitele trasaturi organice care sunt produsul final al acestui proces.

Istoria ideii[modificare | modificare sursă]

Teoriile evolutioniste au aparut cu mult inaintea lui Darwin si Lamarck. Lamarck initial propusese un mecanism evolutiv, in care caracteristicile dobandite de un individ in timpul vietii sunt mostenite de urmasii acestuia. Aceasta conceptie, ce sustinea ereditatea caracterelor, se numea lamarckism. Drept exemplu, Lamarck a emis un exemplu, in care spunea ca gatul lung al girafei a rezultat in urma faptului ca generatii de girafe au incercat sa se intinda dupa frunze, iar treptat gatul le-a crescut. În 1842, Darwin emite principiile selectiei naturale, ca principala cauza a evolutiei.