Penicilină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Structura chimică generală a penicilinelor

Penicilinele reprezintă un grup de antibiotice beta-lactamice derivate din speciile de fungi din genul Penicillium. Cu toate că descoperirea primei peniciline este atribuită lui Alexander Fleming (1928),[1] în anul 1870 medicul englez John Scott Burdon-Sanderson descoperise deja o legătură între mucegai și cultivarea bacteriilor.[2] Cele mai cunoscute exemple sunt benzilpenicilina (penicilina G) și fenoximetilpenicilina (penicilina V).

Aproximativ 10% dintre pacienții aflați în tratament raportează reacții alergice la peniciline; totuși, până la 90% dintre aceștia nu sunt de fapt alergici.[3] Reacțiile alergice grave pot apărea doar la un procent de 0,03% dintre pacienți.[3]

Penicilinele acționează în special asupra bacteriilor Gram-pozitive. În prezent multe tulpini de bacterii au devenit rezistente la terapia cu peniciline din cauza folosirii iraționale a antibioticelor penicilino-rezistente.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1928 Alexander Fleming a arătat cum poate fi obținută penicilina din ciuperca Penicillinum.[4] Dar pentru obținerea unui medicament eficace, a fost necesară activitatea australianului Howard Florey, a germanului Ernst Boris Chain și a britanicului Norman Heatley.

Și medicul englez John Burdon-Sanderson a încercat aceeași metodă înaintea lui Fleming, dar produsul obținut era prea toxic.

Penicilina a intrat în terapie în anul 1942.[5]

Structura chimică[modificare | modificare sursă]

Penicilinele au la bază un sistem heterociclic numit penam format prin condensarea unui ciclu azetidin-2-onic (I) cu un ciclu tiazolidinic (II) (vezi imaginea alăturată). Atomii de carbon 2, 5, 6 sunt asimetrici, având configurațiile absolute [2S, 5R, 6R]. Prezența celor trei atomi de carbon asimetrici face ca penicilinele să fie substanțe optic active. Pe lângă radicalii din imagine, penicilina G, V și ampicilina, mai există și alte tipuri de peniciline: penicilina F (pentenil penicilina): R= CH3-CH2-CH=CH-CH2

Farmacologie[modificare | modificare sursă]

Există două forme uzuale de penicilină: Penicilina G (forma injectabilă) și Penicilina V (forma acidorezistentă, care se poate administra oral). Penicilina este un antibiotic cu un spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a determinat obținerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru bactericid contra gramnegativilor și grampozitivilor.

Importanță[modificare | modificare sursă]

Această clasă de medicamente a avut un puternic impact asupra medicinei. Până la descoperirea antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul erau aproape întotdeauna mortale.

În mai puțin de un secol de când penicilina a fost descoperită, antibioticele au salvat peste 200 de milioane de vieți.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://205.188.238.181/time/time100/scientist/profile/fleming.html
  2. ^ „Penicillin”. 
  3. ^ a b Gonzalez-Estrada A, Radojicic C (mai 2015). „Penicillin allergy: A practical guide for clinicians”. Cleveland Clinic Journal of Medicine. 82 (5): 295–300. doi:10.3949/ccjm.82a.14111. PMID 25973877. 
  4. ^ „Discovery and Development of Penicillin”. American Chemical Society. Accesat în . 
  5. ^ Oxford Handbook of Infectious Diseases and Microbiology. OUP Oxford. . p. 56. ISBN 978-0-19-103962-1. 
  6. ^ CosmosMagazine.com

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]