Antiaritmic
Antiaritmic | |
Clase de antiaritmice după efectul pe care îl au asupra potențialului de acțiune | |
Identificare | |
---|---|
Cod ATC | C01B |
Date clinice | |
Utilizare | Aritmii cardiace |
Date farmacocinetice | |
Țintă biologică | Miocard |
Modifică date / text |
Antiaritmicele sunt medicamente utilizate în tratamentul aritmiilor cardiace, pentru corectarea ritmului cardiac anormal.[1] Exemple de tulburări de ritm cardiac în care se utilizează antiaritmicele sunt: fibrilația atrială, flutter-ul atrial, tahicardia ventriculară și fibrilația ventriculară. Exemple de medicamente antiaritmice sunt: chinidină, metoprolol, amiodaronă, verapamil, ajmalină, sparteină, sulfat de magneziu.
Clasificarea acestora este problematică deoarece majoritatea agenților antiaritmice prezintă mecanisme de acțiune multiple, însă cel mai adesea este utilizată clasificarea Vaughan Williams.
Clasificarea Vaughan Williams
[modificare | modificare sursă]Clasificarea Vaughan Williams[2] a fost introdusă în anul 1970 de către Miles Vaughan Williams.[3] Clasificarea se bazează pe tipul de canal/receptor pe care antiaritmicele îl blochează în principal, iar original clasificarea includea patru clase. Noii agenți sau cei cu mecanisme separate sunt de obicei grupați în „clasa V”. Clasa I este împărțită în trei subclase.[4]
Clasa I
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă I blochează canalele de sodiu (Na+).[4] Acestea sunt subclasificate în trei subclase (IA, IB și IC) pe baza efectului pe care îl au asupra duratei potențialului de acțiune.[5][6]
Clasa IA
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă IA prelungesc durata potențialului de acțiune; ele sunt:
Clasa IB
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă IB scurtează durata potențialului de acțiune; ele sunt:
Clasa IC
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă IC nu influențează semnificativ durata potențialului de acțiune; ele sunt:
Clasa II
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă II sunt medicamente beta-blocante.[4] Exemple includ: atenolol, esmolol, propranolol și metoprolol.
Clasa III
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă III blochează canalele de potasiu (K+), ceea ce prelungește durata potențialului de acțiune și repolarizarea.[4][7] Exemple sunt:
Clasa IV
[modificare | modificare sursă]Antiaritmicele de clasă IV blochează canalele de calciu (Ca2+) lente (de tip L).[4] Exemple includ:
Clasa V (alți agenți)
[modificare | modificare sursă]Aceste antiaritimice au intrat în terapia aritmiilor doar după dezvoltarea sistemului de clasificare Vaughan Williams, și nu pot fi clasificate în celelalte clase:
- Adenozină, utilizată intravenos în tahicardii supraventriculare.[8]
- Digoxină
- Sulfat de magneziu, utilizat doar în aritmii specifice,[9] dar și în eclampsia[10]
- Vernakalant, blochează canalele de potasiu și de sodiu
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Antiaritmice - definiție”, Sfatulmedicului.ro, accesat în
- ^ Rang, Humphrey P; Ritter, James M.; Flower, Rod J.; Henderson, Graeme (). Rang and Dale's pharmacology (ed. 7th). Elsevier. p. 255. ISBN 9780702034718.
- ^ Vaughan Williams, EM (1970) Classification of antiarrhythmic drugs. In Symposium on Cardiac Arrhythmias (Eds. Sandoe E, Flensted- Jensen E, Olsen KH). Astra, Elsinore. Denmark (1970)
- ^ a b c d e „Vaughan-Williams Classification of Antiarrhythmic Drugs”, Cvpharmacology.com, accesat în
- ^ Milne JR, Hellestrand KJ, Bexton RS, Burnett PJ, Debbas NM, Camm AJ (februarie 1984). „Class 1 antiarrhythmic drugs – characteristic electrocardiographic differences when assessed by atrial and ventricular pacing”. Eur. Heart J. 5 (2): 99–107. doi:10.1093/oxfordjournals.eurheartj.a061633. PMID 6723689.
- ^ Trevor, Anthony J.; Katzung, Bertram G. (). Pharmacology. New York: Lange Medical Books/McGraw-Hill, Medical Publishing Division. p. 43. ISBN 978-0-07-139930-2.
- ^ Lenz, TL; Hilleman, DE (). „Dofetilide, a New Class III Antiarrhythmic Agent”. Pharmacotherapy. 20 (7): 776–86. doi:10.1592/phco.20.9.776.35208. PMID 10907968.
- ^ Conti JB, Belardinelli L, Utterback DB, Curtis AB (martie 1995). „Endogenous adenosine is an antiarrhythmic agent”. Circulation. 91 (6): 1761–67. doi:10.1161/01.cir.91.6.1761. PMID 7882485.
- ^ Brugada P (iulie 2000). „Magnesium: an antiarrhythmic drug, but only against very specific arrhythmias”. Eur. Heart J. 21 (14): 1116. doi:10.1053/euhj.2000.2142 . PMID 10924290.
- ^ Rozenberg, P. (). „Magnesium sulphate for the management of preeclampsia”. Gynecol Obstet Fertil (în French). 34 (1): 54–9. doi:10.1016/j.gyobfe.2005.06.025. PMID 16406662.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]