Lista laureaților Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

 Acest articol este semiprotejat pe termen nelimitat pentru a preveni vandalismul.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Premiul Nobel pentru Medicină)

Lista laureaților Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1901 până în prezent.[1]
An Nume Țară Contribuția premiată
1901 Emil Adolf von Behring Imperiul German Pentru tratamentul cu ser specific al difteriei și pentru contribuția sa la elaborarea „teoriei hormonale a imunității”.
1902 Ronald Ross Marea Britanie Pentru lucrările în care evidențiază rolul țânțarilor ca sursă transmițătoare a malariei.
1903 Niels Ryberg Finsen Danemarca Tratamentul cu raze luminoase concentrate și răcite, mai ales în lupus.
1904 Ivan Pavlov Rusia Lucrările din domeniul fiziologiei digestiei.
1905 Robert Koch Imperiul German Descoperirea agentului patogen al tuberculozei.
1906 Camillo Golgi
Santiago Ramón y Cajal
Italia
Spania
Cercetări asupra structurii sistemului nervos.
1907 Charles Louis Alphonse Laveran Franța Descoperirea rolului jucat de protozoare la producerea îmbolnăvirilor.
1908 Ilia Ilici Mecinikov Rusia Descoperirea fagocitozei și elaborarea „teoriei fagocitare a imunității”.
Paul Ehrlich Imperiul german Lucrările în domeniul imunologiei și chimioterapiei sifilisului.
1909 Emil Theodor Kocher Elveția Lucrările din domeniul fiziologiei, patologiei și chirurgiei glandei tiroide.
1910 Albrecht Kossel Imperiul german Lucrările în domeniul constituenților proteici și nucleoproteici din celule.
1911 Allvar Gullstrand Suedia Lucrări de dioptrică a ochiului.
1912 Alexis Carrel SUA[2] Lucrări privind structura vasculară și transplantarea vaselor sanguine și a organelor.
1913 Charles Robert Richet Franța Descoperirea anafilaxiei, un caz particular al fenomenului imunitar.
1914 Robert Bárány Austro-Ungaria Lucrări de fiziologie și patologie a aparatului vestibular.
1919 Jules Bordet Belgia Descoperiri legate de imunitate.
1920 August Krogh Danemarca Descoperirea mecanismului de reglare a circulației capilare și a schimbului de gaze la nivel pulmonar.
1922 Archibald Vivian Hill Marea Britanie Explicarea procesului de producere a energiei musculare.
Otto Fritz Meyerhof Republica de la Weimar Lucrări asupra consumului de oxigen și metabolismului acidului lactic în mușchi.
1923 Frederick Banting și John James Richard MacLeod Canada
Marea Britanie
Contribuția adusă în descoperirea și introducerea în terapeutică a insulinei.[3]
1924 Willem Einthoven Olanda Descoperirea mecanismului electrocardiogramei.
1926 Johannes Fibiger Danemarca Descoperirea carcinomului spiropter.
1927 Julius Wagner-Jauregg Austria Utilizarea malarioterapiei în paralizia generală.
1928 Charles Nicolle Franța Cercetările de epidemiologie asupra tifosului exantematic.
1929 Christiaan Eijkman Olanda Descoperirea vitaminei antinevritice.
Frederick Gowland Hopkins Marea Britanie Descoperirea vitaminelor stimulatoare ale creșterii.
1930 Karl Landsteiner Austria Descoperirea grupelor sanguine.
1931 Otto Heinrich Warburg Republica de la Weimar Descoperirea fermentului respirator.
1932 Charles Scott Sherrington
și
Edgar Douglas Adrian
Marea Britanie
Marea Britanie
Descoperiri privind funcțiile neuronului.
1933 Thomas Hunt Morgan SUA Descoperirea rolului jucat de cromozomi în ereditate.
1934 George Hoyt Whipple
George Richards Minot
William Parry Murphy
SUA
SUA
SUA
Descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.
1935 Hans Spemann Germania Descoperirea efectului „organizator” în dezvoltarea embrionului.
1936 Henry Hallett Dale
Otto Loewi
Marea Britanie [4]
Austria[5]
Descoperiri privind transmiterea chimică a influxului nervos.
1937 Albert Szent-Györgyi Ungaria Evidențierea mecanismului proceselor biologice de oxidare și descompunere a vitaminei C.
1938 Corneille Heymans Belgia Descoperirea rolului jucat de mecanismele sino-aortice în reglarea respirației.
1939 Gerhard Domagk Germania Studiul asupra sulfamidelor.
1943 Henrik Dam[6]
Edward Adelbert Doisy
Danemarca
SUA
Descoperirea vitaminei K.
1944 Joseph Erlanger
și
Herbert Spencer Gasser
SUA Descoperiri privind funcțiile intens diferențiate ale fibrelor nervoase elementare.
1945 Alexander Fleming
Ernst Boris Chain
Howard Walter Florey
Marea Britanie
Marea Britanie[7]
Marea Britanie [8]
Descoperirea penicilinei și a acțiunii sale terapeutice în diverse boli infecțioase.
1946 Hermann Joseph Muller SUA Crearea radiogeneticii și studiul mutațiilor produse de razele X.
1947 Carl Fedinand Cori
Gerty Cori
SUA Descoperirea mecanismului biosintezei glicogenului.
Bernardo Houssay Argentina Descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior în metabolismul zahărului.
1948 Paul Hermann Müller Elveția Descoperirea eficacității produsului DDT ca insecticid de contact.
1949 Walter Rudolf Hess Elveția Descoperirea rolului hipotalamusului în coordonarea activității organelor interne.
António Egas Moniz Portugalia Descoperirea valorii terapeutice a lobotomiei în anumite psihoze.
1950 Edward Calvin Kendall
Tadeus Reichstein
Philip Showalter Hench
SUA
Elveția
SUA
Descoperiri privind hormonii corticosuprarenali, structura și acțiunea lor biologică.
1951 Max Theiler Africa de Sud[9] Descoperirea virusului febrei galbene și a combaterii sale.
1952 Selman Waksman SUA[10] Descoperirea streptomicinei, antibiotic eficace împotriva tuberculozei.
1953 Fritz Albert Lipmann SUA[7] Descoperirea coenzimei A și a importanței sale în metabolismul intermediar.
Hans Adolf Krebs Marea Britanie[7] Descoperirea ciclului tricarboxilic care are loc în procesele de oxido-reducere la nivel celular.
1954 John Franklin Enders
Thomas Huckle Weller
Frederick Chapman Robbins
SUA
SUA
SUA
Descoperirea posibilității de a cultiva virusurile poliomielitice pe țesuturi de diferite tipuri.
1955 Hugo Theorell Suedia Descoperirea modului de acțiune a enzimelor oxidante.
1956 André Frédéric Cournand, Werner Forssmann și Dickinson W. Richards SUA[11]
Germania
SUA
Descoperiri privind privind cateterismul cardiac și modificările patologice ale sistemului circulator.
1957 Daniel Bovet Italia [12] Sinteza unor compuși antihistaminici și a diferiților relaxanți musculari.
1958 George Wells Beadle
Edward Lawrie Tatum
Joshua Lederberg
SUA
SUA
SUA
Lucrările din domeniul geneticii moleculare.
Joshua Lederberg SUA Descoperiri legate de recombinările materialului genetic al bacteriilor.
1959 Severo Ochoa, Arthur Kornberg SUA[13]
SUA
Descoperirea mecanismului biosintezei acizilor nucleici (ARN și ADN) și a rolului acestora în ereditate.
1960 Frank Macfarlane Burnet
Peter Medawar
Australia
Marea Britanie[14]
Descoperirea toleranței imunologice și explicarea ei.
1961 Georg von Békésy Ungaria

SUA

Descoperirea mecanismului fizic al stimulării formațiilor cohleare.
1962 Francis Crick, James D. Watson, Maurice Wilkins Marea Britanie
SUA
Marea Britanie
Descoperirea ADN-ului.
1963 John Carew Eccles
Andrew Huxley
Alan Lloyd Hodgkin
Australia
Marea Britanie
Marea Britanie
Descoperirea mecanismelor ionice implicate în excitarea și inhibiția porțunilor periferice și centrale ale membranei celulei nervoase.
1964 Konrad Bloch
Feodor Lynen
SUA
Germania
Descoperirea mecanismului biochimic al sintezei colesterolului și acizilor grași.
1965 André Lwoff
Jacques Monod
François Jacob
Franța Lucrările lor referitoare la reglarea genetică a sintezei proteinelor în celula vie.
1966 Peyton Rous SUA Descoperirea unor virusuri cancerigene.
Charles Brenton Huggins SUA Descoperiri privind tratamentul hormonal al cancerului de prostată.
1967 Ragnar Granit
Haldan Keffer Hartline
George Wald
Suedia
SUA
SUA
Descoperiri privind procesele vizuale fiziologice și chimice fundamentale.
1968 Marshall Warren Nirenberg, Har Gobind Khorana SUA Aportul la descoperirea codului genetic.
Robert W. Holley SUA Reușita „citirii” pentru întâia oară a secvenței complete a nucleotizilor unei molecule de ARN-solubil.
1969 Max Delbrück, Alfred Hershey și Salvador Luria SUA Descoperiri privind substanțele neurotransmițătoare și mecanismul depozitării, eliberării, și inactivării lor.
1970 Bernard Katz
Ulf von Euler
Julius Axelrod
Marea Britanie
Suedia
SUA
Descoperirea mecanismelor ionice implicate în excitarea și inhibiția porțiunilor periferice și centrale ale membranei celulei nervoase.
1971 Earl Wilbur Sutherland Jr. SUA Descoperiri în domeniul mecanismelor de acțiune a hormonilor
1972 Gerald Edelman, Rodney Robert Porter SUA
Marea Britanie
Descoperirea structurii anticorpului (a moleculei de imunoglobulină).
1973 Karl von Frisch
Konrad Lorenz
Nikolaas Tinbergen[15]
Austria
Austria
Olanda
Studiile privind comportamentul animal, care deschid perspective psihiatriei, medicinii psihosomatice și ecologiei aplicate.
1974 Albert Claude
Christian de Duve
George Emil Palade [16]
Belgia
Belgia
SUA
Descoperirile de infrastructură celulară, în special a ribozomilor, loc de descifrare a mesajului ereditar și de biosinteză a proteinelor.
1975 David Baltimore
Howard Martin Temin
Renato Dulbecco
SUA
SUA
Italia
Studiul interacțiunii dintre acizii nucleici ai virusurilor cancerigene și genomul celular.
1976 Baruch Samuel Blumberg
Daniel Carleton Gajdusek
SUA
SUA
Descoperirea noilor mecanisme ale originii și diseminării bolilor infecțioase.
1977 Roger Guillemin, Andrew V. Schally, Rosalyn Yalow SUA
SUA
Descoperirea privind producția peptida hormonală a creierului. Descoperirea privind dezvoltarea tehnicii de radioimmunoassays a hormonilor peptidici.
1978 Werner Arber, Daniel Nathans, Hamilton O. Smith SUA
Suedia
Descoperirea enzimelor de restricție și de aplicarea lor la probleme de genetică moleculară.
1979 Allan M. Cormack, Godfrey N. Hounsfield SUA
Marea Britanie
Descoperirea privind computerul tomografic.
1980 Baruj Benacerraf, Jean Dausset, George D. Snell SUA
Franța
Pentru descoperirile lor, determinate genetic, în ceea ce privește structurile de pe suprafața celulelor care reglementează reacțiile imunologice.
1981 Roger W. Sperry, David H. Hubel, Torsten N. Wiesel SUA
SUA
Suedia
Descoperirea sa în ceea ce privește specializarea funcțională a emisferelor cerebrale. Descoperirile lor în ceea ce privește prelucrarea informațiilor în sistem vizual.
1982 Sune K. Bergström, Bengt I. Samuelsson, John R. Vane Suedia
Suedia
Marea Britanie
Descoperirea lor în ceea ce privesc prostaglandinele și substanțele bioactive.
1983 Barbara McClintock SUA Descoperirea elementelor genetice mobile.
1984 Niels K. Jerne, Georges J.F. Köhler, César Milstein SUA
SUA
Descoperirea cu privire la specificitatea în dezvoltarea și de control al sistemului imunitar și descoperirea principiului pentru producerea de anticorpi monoclonali.
1985 Michael S. Brown, Joseph L. Goldstein SUA
SUA
Descoperirea lor privind reglarea metabolismului colesterolului.
1986 Stanley Cohen, Rita Levi-Montalcini SUA
SUA
Descoperirea lor privind factorii de creștere.
1987 Susumu Tonegawa Japonia Descoperirea principiului genetic pentru producerea de anticorpi.
1988 Sir James W. Black, Gertrude B. Elion, George H. Hitchings Marea Britanie
SUA
SUA
Descoperirile lor de principii importante in tratamentul pentru droguri.
1989 J. Michael Bishop, Harold E. Varmus SUA
SUA
Descoperirea lor privind originea oncogenă a celulelor retrovirale.
1990 Joseph E. Murray, E. Donnall Thomas SUA
SUA
Descoperirile lor în ceea ce privește transplantul de organe și de celule în tratamentul bolilor umane.
1991 Erwin Neher, Bert Sakmann Germania
Germania
Descoperirile lor în ceea ce privește funcția de canale ionice unice în celule.
1992 Edmond H. Fischer, Edwin G. Krebs SUA
SUA
Descoperirile lor în ceea ce privește fosforilarea reversibilă a proteinelor ca un mecanism biologic de reglementare.
1993 Richard J. Roberts, Phillip A. Sharp SUA
Marea Britanie
Descoperirea de gene split.
1994 Alfred G. Gilman, Martin Rodbell SUA
SUA
Descoperirea lor de proteine-G și rolul acestora în transducția de semnal în celulele.
1995 Edward B. Lewis, Christiane Nüsslein-Volhard, Eric F. Wieschaus SUA
Germania
SUA
Descoperirile lor privind controlul genetic al dezvoltării embrionare timpurii.
1996 Peter C. Doherty, Rolf M. Zinkernagel Australia
Elveția
Descoperirile lor în ceea ce privește caracterul specific al celulelor de apărare mediate imun.
1997 Stanley B. Prusiner SUA Descoperirea de prioni - un nou principiu biologic de infecție.
1998 Robert F. Furchgott, Louis J. Ignarro, Ferid Murad SUA
SUA
SUA
Descoperirile lor în ceea ce privește oxidul nitric, ca o moleculă de semnalizare în sistemul cardiovascular.
1999 Günter Blobel SUA Descoperirea faptului că proteinele au semnale intrinseci care guvernează transportul acestora și localizarea în celulă.
2000 Arvid Carlsson, Paul Greengard, Eric R. Kandel Suedia
SUA
Descoperirile lor în ceea ce privește transducția de semnal în sistemul nervos.
2001 Leland H. Hartwell, Tim Hunt, Sir Paul Nurse SUA
Marea Britanie
Marea Britanie
Descoperirile lor de legături cheie ale ciclului celular.
2002 Sydney Brenner, H. Robert Horvitz, John E. Sulston Marea Britanie
SUA
Marea Britanie
Descoperirile lor privind reglementarea genetică de dezvoltare a organelor și moartea programată a celulelor.
2003 Paul Lauterbur, Sir Peter Mansfield SUA
SUA
Descoperirea lor în ceea ce privește imagistica prin rezonanță magnetică.
2004 Linda B. Buck, Richard Axel SUA
SUA
Descoperirea lor de receptori odoranți și organizarea sistemului olfactiv.
2005 Barry J. Marshall, Robin Warren Australia
Australia
Descoperirea bacteriei Helicobacter pylori și rolul său în gastrită și ulcer peptic.
2006 Andrew Z. Fire
Craig C. Mello
SUA Descoperirea lor de interferență ARN-ului - reducerea la tăcere a genei de dublu catenar a ARN-ului.
2007 Sir Martin Evans
Mario Capecchi
Oliver Smithies
Marea Britanie
SUA
Pentru cercetările în domeniul modificărilor genetice realizate asupra organismului șoarecilor
prin intermediul celulelor stem.
2008 Harald zur Hausen
Françoise Barré-Sinoussi
Luc Montagnier
Germania Germania
Franţa Franța
Franţa Franța
Pentru descoperirea faptului că virusul papilomului uman cauzează cancer cervical
Pentru descoperirea virusului imunodeficienței umane.
2009 Elizabeth Blackburn
Jack Szostak
Carol Greider
SUA Pentru descoperirea felului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și de enzima telomerază.
2010 Robert G. Edwards Marea Britanie Pentru dezvoltarea fertilizării in vitro.
2011 Bruce Beutler
Jules Hoffmann
Ralph Steinman
SUA
Franţa Franța
Canada Canada
Pentru descoperiri în ce privește activarea imunității înnăscute.

Pentru descoperirea celulei dendritice și a rolului ei în imunitatea adaptivă
2012 John B. Gurdon
Shinya Yamanaka
Marea Britanie
Japonia Japonia
Pentru descoperirea faptului că celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluri potente
2013 James E. Rothman
Randy W. Schekman
Thomas C. Südhof
SUA
SUA
Germania
Pentru „descoperirile lor asupra mecanismului care reglează circulația veziculară, un sistem major de transport în celulele noastre”.[17]
2014 John O'Keefe
May‐Britt Moser
Edvard I. Moser
UK
Norvegia
Norvegia
Pentru descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier.[18]
2015 William C. Campbell
Satoshi Ōmura
Youyou Tu
Irlanda
Japonia
China
Pentru descoperiri privind tratamente noi ale bolilor produse de viermii cilindrici și ale malariei.[19]
2016 Yoshinori Ohsumi Japonia Pentru descoperirea mecanismului autofagiei.[20]
2017 Jeffrey C. Hall
Michael Rosbash
Michael W. Young
SUA Pentru descoperirea mecanismelor moleculare care controlează ritmul circadian
2018 James P. Allison
Tasuku Honjo
SUA
Japonia
Pentru descoperirea terapiei cancerului prin inhibarea reglării negative a sistemului imunitar
2019 William G. Kaelin Jr.
Peter J. Ratcliffe
Gregg L. Semenza
SUA
Marea Britanie
SUA
Pentru descoperirile lor asupra modului în care celulele simt și se adaptează la disponibilitatea de oxigen
2020 Harvey J. Alter
Michael Houghton
Charles M. Rice
SUA
Marea Britanie
SUA
Pentru descoperirea virusului hepatitei C
2021 David Julius
Ardem Patapoutian
SUA Pentru descoperirea receptorilor de temperatură și pipăit
2022 Svante Pääbo Suedia Pentru descoperirile sale privind genomul homininilor dispăruți și evoluția umană
2023 Katalin Karikó
Drew Weissman
SUA[21]
SUA
Pentru descoperirile lor privind modificările bazelor nucleozidice care au permis dezvoltarea unor vaccinuri ARN mesager eficiente împotriva COVID-19

Note

  1. ^ Observație: În anii 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941, 1942 nu s-a acordat Premiul Nobel.
  2. ^ Tara de origine: Franta.
  3. ^ Vezi Constantin Angelescu și Laura Sigartreu Petrina - Nicolae Paulescu (Ed. Științifică și Enciclopedică București, 1982)
  4. ^ Din 1903 a locuit in Germania.
  5. ^ Din 1946 a locuit in SUA.
  6. ^ Henrik Dam - Premiul Nobel pentru Medicină 1943[nefuncțională], 5 iulie 2008, Alexandra Zotta, Jurnalul Național, accesat la 6 iulie 2012
  7. ^ a b c Născut în Germania.
  8. ^ Născut în Australia.
  9. ^ A locuit în SUA.
  10. ^ Născut în Ucraina.
  11. ^ Născut în Franța.
  12. ^ Născut în Elveția.
  13. ^ Nascut in Spania.
  14. ^ Născut în Brazilia.
  15. ^ Nikolaas Tinbergen[nefuncțională], 22 noiembrie 2007, Jurnalul Național, accesat la 6 iulie 2012
  16. ^ Savant de origine română.
  17. ^ The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2013
  18. ^ The Nobel Assembly at Karolinska Institutet PRESS RELEASE 2014‐10‐06
  19. ^ R. M. (), „William Campbell, Satoshi Omura si Youyou Tu au câștigat premiul Nobel pentru Medicină”, HotNews, accesat în  
  20. ^ „Premiul Nobel pentru Medicina in 2016 castigat de japonezul Yoshinori Ohsumi pentru descoperirea mecanismului autofagiei”, HotNews, , accesat în  
  21. ^ Născută în Ungaria.

Legături externe


Premii Nobel
Științe
Chimie | Fiziologie sau Medicină | Fizică
Premiul Nobel pentru Literatură | Premiul Nobel pentru Economie | Premiul Nobel pentru Pace