Tetraciclină (clasă)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Structura chimică a tetraciclinei, pe care sunt marcată ciclurile și grupele esențiale: carboxamidă (2), dimetilamino (4), alternanța fenol-oxo-enol-oxo

Tetraciclinele sunt antibiotice tetraciclice cu spectru larg de activitate , care prezintă o structură de bază comună și care pot fi naturale (izolate din culturi de Streptomyces) sau semisintetice (obținute din cele naturale prin modificări structurale).[1] Structura tetraciclică este derivată de la naftacen-carboxamidă, iar cele 4 cicluri sunt denumire A, B, C și D.[2] Pe acestea sunt grefate anumite grupe funcționale.[3]

Farmacologie[modificare | modificare sursă]

Absorbția orală este bună, fiind influențată de alimente, sau de anumiți ioni metalici (Ca++, Fe++, Al+++) datorită formării cu acești ioni a unor combinații complexe, care apoi sunt greu absorbabile. La nivel rectal absorbție este redusă, putând chiar apărea efecte adverse. Nu se aplică pe seroase, mucoasă nazală.

Spectru de acțiune[modificare | modificare sursă]

Este unul larg, tetraciclinele fiind ele înseși antibiotice cu spectru larg. Acționează asupra:[1]

Sunt indicate în pneumonie cu pneumococ, infecții streptococice, stafilococice, tifos, tularemie, psitacoză, bruceloză,, holeră, antrax, gonoree. Mai poate fi utilizată și în tratarea posibilei infecții[2] cu Helicobacter Pylori, o bacterie identificată la bolnavii cu ulcer gastric.

Mecanismul de rezistență[modificare | modificare sursă]

Tetraciclinele inhibă dezvoltarea bacteriană prin legarea de subunitățile 30S ale ribozomilor, (secvența 16S ), împiedicând astfel legarea aminoacil-ARNt de complexul ARNm-ribozom. Celulele bacteriene devin rezistente la acțiunea tetraciclinelor prin 3 mecanisme:

  • Enzimatic-modificarea enzimatică a nucleului tetraciclinelor (printr-o reacție de acetilare)
  • Eflux-mecanism de apărare a organismului, care "respinge" substanțele toxice sau antibioticele.O genă codează o proteina care activează „pompa” de tetraciclină
  • Protecție ribozomală. O genă activează o proteină , care poate avea diverse efecte în funcție de genă:
    • blocarea legării tetraciclinei de ribozomi
    • legarea de ribozomi, concomitent cu deformarea sterică ceea ce permite legarea de ARNt
    • legarea de ribozomi concomitent cu deslocuirea tetraciclinei.

Farmacocinetica[modificare | modificare sursă]

Profilul tetraciclinelor diferă între cele 2 generații: Tetraciclinele de prima generație au un timp de injumătățire scurt, absorbție de circa 80% la nivelul stomacului, duodenului. Absorbția este influențată de alimente, de prezența cationilor divalenți (Ca++, Fe ++)sau trivalenți (Al +++). Din contră, tetraciclinele din a doua generație un timp de înjumătățire mult mai mare (20 ore în cazul doxiciclinei),o biodisponibilitate mult mai bună, (minociclina difuzează foarte bine în LCR).Datorită liposolubilității crescute realizează concentrații mari în plămâni, salivă, bilă, organe genitale.

Toxicologie[modificare | modificare sursă]

Toxicitatea tetraciclinelor este relativ redusă. Însă în cazul administrării pe perioade îndelungate pot apărea efecte digestive (anorexie, greață, vomă). La nivel hepatic determină efecte toxice cu evoluție mortală (nu se administrează la bolnavii cu insuficiență hepatică). La nivel renal determină afectarea toxică. Se acumulează în oase și dinți, determinând astfel afectarea smalțului dentar, a pigmentației dentare (nu se administrează la gravide în a 2-a jumătate a sarcinii, la copii sugari și mai mici de 8 ani). La nivel SNC produc (mai ales minociclina) așa numitul sindrom „Pseudotumor cerebri” (sindrom fals de hipertensiune craniană)

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După generații[modificare | modificare sursă]

După origine și structură[modificare | modificare sursă]

După origine, tetraciclinele sunt:[4]

Tetraciclinele au la bază acest nucleu naftacencarboxamidic
Denumirea antibioticului R7 R6 R6` R5 R
Clortetraciclină Cl OH CH3 H H
Demeclociclină Cl OH H H H
Doxiciclină H H CH3 OH H
Minociclină N-(CH3)2 H H H H
Rolitetraciclină H OH CH3 H N-Ch3.PNG
Tetraciclină H OH CH3 H H

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Farmacoterapie vol I, Dobrescu Dumitru Ed.Medicală 1989
  • Farmacologie, Stroescu Valentin, Ed All 2005

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Tetracycline”. Encyclopedia Britannica. Accesat în . 
  2. ^ Chemistry, International Union of Pure and Applied (). „Tetracyclines”. IUPAC Compendium of Chemical Terminology. IUPAC Compendium of Chemical Terminology. IUPAC. doi:10.1351/goldbook.T06287. ISBN 978-0-9678550-9-7. 
  3. ^ Chopra, I.; Roberts, M. (). „Tetracycline Antibiotics: Mode of Action, Applications, Molecular Biology, and Epidemiology of Bacterial Resistance”. Microbiology and Molecular Biology Reviews. 65 (2): 232–260. doi:10.1128/MMBR.65.2.232-260.2001. PMC 99026Accesibil gratuit. PMID 11381101. 
  4. ^ Nelson, Mark L.; Levy, Stuart B. (). „The history of the tetracyclines”. Annals of the New York Academy of Sciences. 1241 (1): 17–32. Bibcode:2011NYASA1241...17N. doi:10.1111/j.1749-6632.2011.06354.x. PMID 22191524. 
  5. ^ „Drug Trial Snapshot: Xerava”. FDA. Accesat în . 
  6. ^ „Drug Trial Snapshot: Seysara”. FDA. Accesat în . 
  7. ^ „Antibiotic Firm Paratek Joins IPO Queue; Aiming for $92M”. Accesat în .